Nu vom găsi niciodată o persoană perfectă, care să îndeplinească toate criteriile noastre

Nu vom găsi niciodată o persoană perfectă, care să îndeplinească toate criteriile noastre, care să îndeplinească toate așteptările noastre, care să facă totul bine de fiecare dată, care să fie „tot ce am visat”. Pentru că nimeni nu se poate raporta la o fantezie de iubire, care de obicei ascunde în spatele ei propriile noastre temeri, nevoi și nesiguranțe.

Trebuie să lăsăm deoparte iluzia de a experimenta ,,dragostea adevărată". Aceasta este dragostea adevărată, posibilă și frumoasă, în felul ei de a fi. Pentru că tocmai în întâlnirea „omului cu umanul” se întâmplă dragostea adevărată.

Oricine vrea să iubească cu adevărat trebuie să fie pregătit pentru imperfecțiunile, limitele, diferențele pe care o relație le va aduce în contact cu celălalt. Și asta face relația atât de frumoasă, provocatoare și îi dă puterea de a transforma indivizii prin iubire. Aceasta nu înseamnă să suportăm abuzul sau să rămânem alături de cineva care ne face rău. Dar este important să înțelegem că și cei mai buni oameni și cele mai bune relații, au provocările lor.

Prin urmare, a trăi o relație fericită și sănătoasă nu înseamnă să găsești pe cineva perfect, ci mai degrabă pe cineva cu maturitate și responsabilitate emoțională, o persoană conștientă de ceea ce reprezintă o relație și suficient de dispusă să facă față acestei provocări.

Nu este ușor să găsești pe cineva cu maturitate și responsabilitate emoțională, în vremuri în care relațiile par atât de ușoare și superficiale. Dar ele există și, înainte de a găsi pe cineva așa, trebuie să ne angajăm să „fim” noi astfel și să înțelegem că maturitatea emoțională nu este întotdeauna despre reciprocitate, ci despre transparență. Este vorba despre sinceritatea de a spune ceea ce simți, ce vrei, și de a ști să tratezi cu grijă inimile celorlalți.

Poate când vine vorba de dragoste, nu vom fi niciodată maturi sută la sută. Dar să fim mereu mai buni și să găsim pe drumul nostru oameni dispuși să crească și să facă din relații un spațiu sănătos de evoluție pentru amândoi.

Cu iubire și lumină,

Daniela.

Ar trebui să avem mai multă grijă cu sufletele oamenilor care ne iubesc, într-o zi i-am putea răni, iar ei s-ar putea schimba pentru totdeauna.

Atunci când iubeşti un om, ai grijă de sufletul său, nu îl răneşti, dar faci tot posibilul să fii alături de acel om, atât în clipele grele cât şi în cele mai frumoase, nu te laşi aşteptat… Şi iubeşti! Iubeşti cum ştii mai bine, cum poţi mai bine. Te străduieşti să demonstrezi prin fapte ceea ce mărturiseşti prin cuvinte. Ai încredere în acel om şi îi oferi pe cineva în care să aibă, la rândul său, încredere. Respecţi acel om şi îi dai motive să te respecte înapoi. Iubirea nu e chiar o joacă de copii pentru că, la final, ai putea strica ceva care să rămână defect pentru totdeauna. Cu sufletele celor dragi nu e de joacă.

Când iubeşti, nu cauţi scuze, nu spui că îţi pare rău dacă nu îţi pare rău, dacă ai fi putut să fii prezent atunci când trebuia şi totuşi ai preferat să stai departe şi să te laşi aşteptat. Atunci când iubeşti, iubeşti şi atât! Fără dar, fără poate, fără ocolişuri şi fără să aştepţi vreo răsplată înapoi. Oferi iubire cum poţi şi cum ştii mai bine pentru că, uneori, viaţa ne ia ceea ce nu putem aprecia şi nu ne mai dă înapoi acel ceva nici după ce am învăţat cât de important este.

Vezi tu… Cel mai urât lucru pe care i-l poţi face unui om este să îi răneşti sufletul. Pentru orice altceva te-ar putea ierta, dar nu şi pentru asta! Tu poate nu ştii, dar… Unii oameni rămân cu sufletul frânt şi inima distrusă toată viaţa. Unii oameni nu se pot vindeca după ce le-au fost rănite sufletele. Iar cel mai greu lucru, după ce ţi-a rănit cineva sufletul, este să mai poţi avea încredere din nou în alţi oameni. Şi ei te-ar putea răni. Şi ei te-ar putea minţi. Şi ei ţi-ar putea crea iluzii. Dar şi ei te-ar putea iubi.

Ar trebui să avem mai multă grijă cu sufletele oamenilor care ne iubesc, într-o zi i-am putea răni, iar ei s-ar putea schimba pentru totdeauna.

Cu iubire și lumină,

Daniela 

Iubește-mă!

Iubeşte-mă, când sunt somnoroasă sau fără machiaj,

 

Iubeşte-mă, în pijama sau în rochie de seară, 

Iubeşte-mă, indiferent de anotimp, 

Iubeşte-mă, ciufulită sau cu un look nou, 

Iubeşte-mă, chiar dacă am pus prea multă sare în bucate sau atunci când ţi-am făcut o surpriză pe care o consideri banală, 

Iubeşte-mă, pentru simplul fapt că sunt lângă tine şi că fac parte din viaţa ta, 

Iubeşte-mă, pentru că am ochi frumoşi sau pentru că plâng ca un copil uneori,

 

Iubeşte-mă, pentru că sunt a ta, 

Iubeşte-mă, aşa cum sunt eu... cu bune și cu mai puțin bune!

Pentru că și eu te iubesc, maxim!

Cu iubire și lumină,

Daniela.

Un om care te iubește, te respectă!

Un om care te iubește, te respectă. Un om care te respectă, nu te pune niciodată în situații jenante, nu te expune ridicolului și nu te umilește.

Un om care te iubește nu face ceva ce nu îți place, știe și simte ce trebuie și ce nu trebuie să facă, fără să-i impui limite…

Un om care te iubește, nu te compară cu alte persoane.

Un om care te iubește nu te minte și nu îți ascunde nimic.

Un om care te iubește nu îți evidențiază defectele, ci calitățile.

Un om care te iubește te pune pe primul loc și nu te face să te simți ignorat, abandonat, uitat.

Un om care te iubește are totul dacă te are pe tine și nu ar trebui să mai fie interesat de altcineva.

Un om care te iubește nu te chinuie și nu îți dă motive de neliniște, de îndoială și de nesiguranță.

Un om care te iubește nu îți irosește timpul și nu te obligă să îl aștepți.

Un om care te iubește nu poarta măști in preajma ta.

Un om care te iubește nu se teme să îți arate iubirea lui.

Un om care te iubește nu te face sa plângi decât de fericire!

 

 de Irina Binder

Dragostea romantică NU este necondiționată!

Este greu de acceptat, dar este adevărat...

Dragostea romantică crește când tu te porți ca un partener sănătos emoțional și începe să pălească când te comporți imatur emoțional.

De exemplu nu ar fi de așteptat din partea unui partener să rămână alături de cineva care s-ar comporta ca o parteneră cicălitoare, nesigură și care încearcă să-l controleze.

Similar, nu ar fi normal din partea partenerei să-l iubească necondiționat, dacă el ar începe să o controleze sau ar înceta să se comporte ca un partener iubitor și sănătos emoțional!

Dacă iubirea pe care o purtăm copiilor noștri este necondiționată, dragostea romantică NU este necondiționată...

Este despre a menține DORINȚA vie prin polaritate (echilibrul masculin-feminin)...

Este despre a te comporta ca un adult matur emoțional și a aștepta același lucru din partea partenerului tău!

Dragostea romantică este despre doi adulți care stau împreună, se bucură de viață, împărtășesc experiențele vieții și fiecare își asumă responsabilitatea pentru propria fericire.

Trebuie să:

• Menții dorința vie prin echilibrul masculin-feminin

• Te prezinți ca o parteneră dorită de orice bărbat

• Te prezinți ca un partener dorit de orice femeie

• Împărtășești bucuriile și provocările vieții, asumându-ți responsabilitatea pentru propria fericire

Nu lăsa ca nesiguranța sau teama să definească relația ta. Preia controlul și transformă-ți viața amoroasă începând chiar acum!

de Gabriela Saulea

Iubirea se termină atunci când...

Iubirea se termină atunci când oamenii nu știu cum să iubească, pentru că, pentru a iubi cu adevărat, trebuie mai întâi să începi să te iubești pe tine însuți, să iubești fiecare spațiu care locuiește în suflet și să înveți să îți accepți defectele și greșelile, precum și să îți recunoști succesele și calitățile. Și odată ce ați găsit pacea și armonia interioară, când ați descoperit valoarea sufletului și a inimii, atunci sunteți gata să experimentați iubirea în toate dimensiunile ei.

Adesea credem că suntem îndrăgostiți, dar iubirea se termină atunci când se termină iluzia, a iubi cu adevărat înseamnă a cunoaște și a accepta fațetele celeilalte persoane, înseamnă a-i respecta spațiul, ideile și timpul, înseamnă a-i susține și încuraja dorințele și a căuta bunăstarea reciprocă.

A iubi cu adevărat înseamnă a accepta că greșim, că nu suntem dependenți, că nu aparținem, că fiecare cap este o lume și că fiecare inimă este fidelă motivului pentru care bate.

Iubirea nu se termină cu distanța, nici atunci când s-au implicat terțe părți, și nu ele sunt cele care distrug iubirea, pentru că cei care iubesc cu adevărat sunt reticenți în a renunța la acel sentiment care le completează armonia, pentru că iubirea adevărată este transparentă, iubirea se termină atunci când nu există loialitate sau fidelitate.

Iubirea se termină cu atitudini indiferente, cu monotonie și lipsă de empatie.

Iubirea se stinge în ignoranța de a nu cunoaște sau situa sentimentele, este o instabilitate care nu-i permite să prețuiască cealaltă persoană, pentru că iubirea este echitate, afinitate și sincronie.

Iubirea se termină în lipsa stimei de sine, iar atunci când egoismul și gelozia predomină, cei care iubesc cu adevărat știu să ofere încredere, siguranță și liniște.

Iubirea se termină atunci când există această încăpățânare de a impune și de a da prioritate rațiunii înainte de a lua în considerare senzațiile inimii.

Iubirea se termină atunci când nu știm să apreciem atenția persoanei care ne este alături, când omitem detaliile care hrănesc iubirea și când dedicarea, timpul și detaliile sunt luate în considerare pentru o perioadă nedeterminată de timp.

Iubirea se termină odată cu lipsa de respect față de sine și față de persoana pe care pretindem că o iubim, moare încetul cu încetul atunci când atitudinile toxice, tăcerile și dezacordurile nespuse devin un obicei zilnic.

Iubirea se termină atunci când se iau decizii premature de frica singurătății și sunt soluții rapide pentru cei care cred că trenul trece doar o dată în viață.

Iubirea se termină atunci când așteptările nu sunt îndeplinite, iar odată cu ele vin dezamăgirea, distanța, absența, indiferența și uitarea.

Iubirea se termină atunci când greșelile nu sunt recunoscute, pentru că mândria vine înaintea umilinței de a cere iertare.

Iubirea se termină din cauza promisiunilor neîndeplinite, a minciunii, a trădării, a înșelăciunii și a ne loialității.

-Amparo Martí

Mai există și bărbați buni. Despre ei nu mai vorbește nimeni…

Postare pentru bărbații buni din viața mea, pentru cel mult prea devreme plecat la cer și pentru cel de acum cu care m-a binecuvântat Dumnezeu să îmi fie alături! Și chiar sunt, fără pic de mândrie, femeia care merită un astfel de bărbat!

Există și bărbați înșelați... Bărbați mințiți, batjocoriți și bârfiți în pauzele de epilat... Despre ei nu mai vorbește nimeni... Despre bărbații cu sufletul curat ce au întâlnit femei ce considerau că totul se învârte în jurul lor... Atât pamântul cât si bărbații... Sunt mulți bărbați care știu să iubească. Din nefericire, unii dintre ei iubesc pe cine nu trebuie...

Bărbați ce și-ar da sufletul pentru femeia de lângă umărul lor, în timp ce ea și-ar da numărul de telefon și la alții... Există și bărbați ce încă mai cred în iubire adevărată așa cum există și femei ce îti râd în față atunci când le vorbești despre ea... Exist bărbați ce merită iubiți așa cum există femei ce consideră că merită totul, fără a oferi nicio vibrație înapoi...

Nu toti bărbații sunt la fel. Așa cum nu toate femeile sunt niste îngeri... Unele, au îmbracat demult bluza minciunii, a trădării și a lipsei de corectitudine... Și-au tăiat singure aripile atunci când singura oglinda ce conta era aceea atârnată pe un perete dintr-o casă goală precum sufletul lor...

Încă mai există bărbați potriviți pentru cineva care asteaptă îndelung o dragoste ce refuză să se stingă. Așa cum mai există femei ce încă nu au înțeles că fără iubire nu suntem nimic. Nici măcar praf de stele. Unele se aleg cu praful trecutului ce ustură aceiași ochi ce nu mai vor să se deschidă...

Există bărbați mișto... Bărbați cu suflet de copil și brațe ce-ar putea să îti cuprindă Universul. Bărbați ce ar putea să îti alinte clipele. Să te răsfețe între ceasuri. Să îti aducă micul dejun la pat și să te adulmece ca pe-o cafea băută mai târziu în doi. Ca mai apoi să îti aducă flori și să presare a lor aromă-n părul tău. Bărbați ce râd cu tine și nu de tine. Bărbați ce pot iubi cu mintea și cu inima deschise. Bărbați ce te-ar căuta și printre vise...

Mai există și bărbați buni. Despre ei nu mai vorbește nimeni…

Orice bărbat își dorește...

Aproape orice bărbat își dorește să aibă alături o femeie frumoasă. O femeie care să strălucească la brațul său.

Însă doar un bărbat special știe faptul că mai important este să aibă alături o femeie fericită.

Când EA este fericită, automat radiază la exterior și devine frumoasă cu totul. Strălucește precum un diamant.

O femeie iubită devine automat o femeie fericită. Iar o femeie fericită aduce liniște în jur și reușește să te facă să crești ca bărbat și să radiezi la rândul tău. Asta este cheia oricărei relații. Modul în care reușești sau nu să o înțelegi și să o faci fericită.

Când EA zâmbește, casa zâmbește cu totul. Este simplă treaba. Atinge-o atent acolo unde puțini reușesc să o facă, în frumosul sufletului ei. Vei observa cât de ușoară și simplă devine viața în doi.

Ca bărbat, să te mândrești cu ea pentru simplul fapt că arată bine, este o dovadă clară de imaturitate.

În schimb, să o completezi zi de zi, să te mândrești cu zâmbetul și cu reușitele ei, este o dovadă a faptului că te-ai maturizat și ai reușit să depășești statutul de băiat dornic de a arăta lumii propria putere.

Cu iubire și lumină,

Daniela.

Dacă îmi spui că mă iubești, te cred?

Nu, dacă îmi spui că mă iubești am să cred că preferi să-mi alini rănile cu o simplă promisiune. Nu cred în te iubesc, nu cred în pentru totdeauna! Cred în diminețile în doi, cred într-o cafea băută împreună! Dragostea nu se închide într-o frază, dragoste înseamnă grijă unul pentru celălalt, înseamnă susținere și răbdare! Voi crede că mă iubești atunci când mă vei privi dormind, când singurul tău gând dimineața voi fi eu, când te vei preocupa pentru mine așa cum eu mă îngrijorez pentru tine! Voi înțelege că mă iubești atunci când privindu-te în ochi, mă voi simți cea mai frumoasă femeie și nu va trebui să mă preocup pentru celelalte din jurul meu! Voi înțelege că mă iubești atunci când voi realiza că tot ce este imperfect în mine pentru tine este suficient. Nu-mi spune că mă iubești, dovedește-mi că suntem doar noi și că povestea asta va rezista împotriva tuturor dar mai ales împotriva noastră; tu nu vei ceda, eu nu mă voi supăra și de o vom face, ne vom căuta de infinite ori, ne vom ierta, ne vom săruta și vom adormi împreună, orice s-ar întâmpla. Lasă-mă să fiu eu, doar așa voi afla dacă poți să mă iubești!

Cu iubire și lumină,

Daniela

Când iubești, nu ai nevoie de nimic. Totul există!

Tot ce știm despre iubire este ceea ce am fost învățați, în primul rând, în familie. Iar dacă ne-am uita puțin în familiile noastre, la ce am fost învățați că înseamnă iubire și la ce vedem că înseamnă manifestare a iubirii între apropiații noștri, am constata că, de cele mai multe ori, diferă de ceea ce am citit sau am văzut în filme.

Am fost învățați că iubirea trebuie justificată: „te iubesc pentru că...”. Doar că asta nu este iubire.

Am fost învățați că iubirea nu este gratuită, ci este ceea ce obținem dacă plătim un preț: „dacă nu faci sau spui asta, nu te mai iubesc”. Doar că asta nu este iubire, este șantaj.

Am fost învățați că a ne arăta sau a ne spune iubirea este un gest de slăbiciune, de vulnerabilizare: „dacă iubești, te va lua de prost/proastă”. Doar că aceea nu este iubire; este ceea ce a înțeles despre iubire și a văzut cel care vorbește.

Am fost învățați că iubirea este o sursă de suferință, și nu de bucurie: „să nu te îndrăgostești, vei suferi”. Doar că iubirea nu aduce suferință, ci liniște. Așteptările aduc suferință, iar acolo nu este iubire.

Am fost învățați că iubirea trebuie câștigată, nu oferită pe tavă: „ți-a demonstrat că merită să-l/o iubești?”. Doar că iubirea nu este un concurs de dovedit; este o stare care apare după ce înțelegem că nu avem nimic de demonstrat nimănui.

Am fost învățați că iubirea durează atât cât ne este nouă bine, după care, gata: „te-ai schimbat, nu mai ești același/aceeași; nu te mai recunosc, nu te mai iubesc”. Doar că asta nu e iubire, este manipulare curată.

Am fost învățați că a iubi înseamnă a te jertfi pentru alții și a uita de tine. Doar că asta nu este iubire, este o pedeapsă de sine.

Am fost învățați că cea mai mare virtute este să-i iubești pe alții, chiar dacă asta înseamnă că nu te iubești pe tine: „eu nu contez, altora să le fie bine”. Doar că asta nu este iubire, este anulare de sine.

Când suntem singuri avem foarte multe păreri despre iubire, despre cum vom iubi, cum vom fi iubiți, cum va fi relația; știm și că nu vom mai face greșelile pe care le-au făcut părinții noștri, și jurăm că noi vom fi altfel. Toate astea în teorie. Doar că practica schimbă lucrurile. În practică, suntem condiționați de programele pe care le-am primit în familie, de la părinți, și vom ajunge să facem exact ce am jurat că nu vom face niciodată. Și e normal să fie așa; experiențele se repetă până când cineva va schimba credințele și programările. Fetele vor face ca mama și își vor alege un partener ca tata, băieții vor fi ca tata și își vor alege partenere ca mama, iar relația va semăna cu a părinților.

De cele mai multe ori, iubirea este confundată cu relația. Credem că este suficient să vrem relație cu cineva și credem că asta înseamnă iubire. Nu, nu obligatoriu.

Putem vrea relație pentru că așa se face, pentru că suntem presați de familie și de cei din jur; care ne „iubesc” mult dacă ne presează, nu-i așa?!

Putem vrea o relație pentru că ne este teamă de singurătate, și vom numi asta iubire.

Putem vrea o relație pentru a ne răzbuna pe cineva care ne-a respins, sau pentru a le arăta altora că noi putem, ei nu; și vom numi asta iubire.

Putem vrea o relație pentru că vrem un anumit partener, și nu vrem să fie cu altcineva; și vom numi asta iubire.

Putem vrea o relație pentru că avem nevoie de cineva care să ne ajute, să ne sprijine, să facă în locul nostru, să fie acolo doar pentru că așa vrem; și vom numi asta iubire.

Dragă Om, mă adresez acum ție, direct: RELAȚIA ȘI IUBIREA NU SUNT ACELAȘI LUCRU, NU MAI FACE CONFUZII!

Într-o relație poate exista iubire, dar Iubirea nu are nevoie de o relație. Iar aici cuvântul este „nevoie”. Când iubești, nu ai nevoie de nimic. Totul există!

Intri în relație și atragi un anumit tip de partener pentru că ai de învățat una sau mai multe lecții. Totul este despre tine, niciodată nu este despre altcineva. Tu nu poți schimba pe cineva; observă că nici tu nu vrei să te schimbi. Nu poți cere ceva ce tu nu faci. Nu poți aștepta să ți se dea ceea ce tu refuzi să obții singur.

O relație durează exact atât cât îți înveți lecția. Simți când e gata, dar programările primite din partea societății („să nu ne faci de râs”, „până când moartea ne va despărți”, „ce-o să zică lumea”) te împiedică să închei acea relație și să mergi mai departe pe drumul tău. Și atunci rămâi agățat de o persoană cu care nu mai rezonezi, îți negi simțirile, te vei îmbolnăvi și vei numi asta iubire.

Dragă Om, tu nu iubești un om; nu asta e iubirea. Iubirea este atunci când în prezența celuilalt ajungi să te iubești pe tine.

Binețe, Om înțelept!

Cu iubire și lumină,

Daniela

O relație care implică o conexiune profundă între parteneri nu este ceva ce apare din întâmplare sau pentru că ai noroc!

O astfel de relație se construiește în timp, este un proces în care sunt implicați ambii parteneri. O astfel de relație nu poate fi construită decât de doi oameni care au un nivel înalt de Conștiință, care se cunosc bine pe ei înșiși și care fac tot ce depinde ei pentru a-l cunoaște cât mai bine pe celălalt.

Conexiunile profunde se construiesc pe baze spirituale, nu pe egoism, nu pe disperarea de a-ți găsi un bărbat/ o femeie, nu pe teama de a rămâne singur, nu pe poftele sexuale, nu pe agitația hormonală, nu pe disperarea că ceasul tău biologic ticăie și nu vei mai putea face copii.

Orașele se construiesc pas cu pas, carierele se construiesc pas cu pas, averile făcute onest se construiesc pas cu pas, relațiile profunde se construiesc pas cu pas.

Dacă discutăm despre doi oameni care au o relație de cuplu bazată pe o conexiune profundă la nivel fizic, emoțional, intelectual și spiritual între cei doi, puteți fi siguri că acea relație nu a fost așa din primul moment în care cei doi s-au cunoscut. Oricât de mare a fost compatibilitatea/ rezonanța între cei doi la început, ei au ajuns la acea profunzime a relației în timp, pe măsură ce s-au cunoscut mai bine, pe măsură ce și-au dovedit reciproc că pot avea încredere unul în altul, pe măsură că au dovedit că știu să se asculte unul pe altul, să se ajute unul pe altul, etc.

O mulțime de oameni nu înțeleg că o relație de cuplu sănătoasă, armonioasă, o conexiune profundă la nivel fizic, emoțional, mental și spiritual între doi oameni, se construiește în timp, este un proces în care este necesar să fie implicați la modul serios ambii parteneri și care trebuie să rămână o prioritate pentru ambii parteneri tot restul vieții.

Este ca atunci când dicutăm despre o casă: dacă ai construit o casă frumoasă, spațioasă, este minunat, dar ea necesită permanentă atenție, pe parcursul timpul va fi nevoie de retușuri/ reparații/ modernizări/ reamenajări. Dacă nu te mai ocupi de acea casă, dacă nu mai faci curățenie periodic, dacă să nu mai faci reparațiile necesare, dacă nu o mai întreții, e o chestiune de timp până când acel imobil va ajunge o ruină.

Este responsabilitatea ta să te asiguri că nu-ți dai „materialele de construcție” de calitate pe mâna unui individ care are un trecut care-l arată a fi un „constructor” dubios, care și-a înșelat „clienții” anteriori.

Și e tot responsabilitatea ta să te asguri că dacă ai avut în trecut experiențe nefericite cu astfel de „constructori” care și-au promis ceva și ți-au livrat altceva, n-o să-i tratezi pe toți „constructorii” ca și cum ar fi la fel ca acela care te-a înșelat pe tine.

Învață lecțiile din experiențele anterioare și dacă vrei să-ți construiești o „casă”, asigură-te că îți folosești discernământul atunci când îți alegi următorul „constructor”.

Viața este scurtă! Iartă, iubește, zâmbește și nu te căi de ceea ce te-a făcut să plângi, căci plânsul te-a călit ca om și ți-a dat puterea să zâmbești, și mai ales, să mergi mai departe!

Ia-ți o femeie care a avut lângă ea un prost, care nu a știut să o păstreze lângă el și să o prețuiască. Ea l-a ales și l-a iubit în cele mai frumoase feluri.

Ia-ți o femeie care nu a fost ascultată. Și-a închis sufletul și a uitat de toate dorințele și visele sale. De nenumărate ori s-a învinuit pe sine pentru toate eșecurile relației în care era.

Ia-ți o femeie care nu a fost sărutată pe frunte și nu i s-a spus că este minunată. A dus lipsa mângâierii, a îmbrățișărilor, a cuvintelor calde și sincere.

Ia-ți o femeie căreia nu i s-au oferit flori. Care nu a fost alintată și surprinsă și care își dorește atât de mult să se trezească dimineața și să știe că omul ei drag are grijă de ea și o va proteja.

În oricare femeie există un copil care cere fără să spună: siguranță, protecție și respect. Un copil care cere afecțiune, iubire și un loc unde să se adăpostească atunci când se simte singură. Iubește-o pe EA și pe copilul din ea!

Nu înceta niciodată să iubești, chiar dacă cineva te-a rănit... 

Nu înceta niciodată să dăruiești, chiar dacă cineva nu ți-a dăruit, ci doar te-a mințit...

Nu înceta niciodată să fii o persoană bună, chiar dacă mulți oameni s-au comportat urât cu tine…

Viața este scurtă! Iartă, iubește, zâmbește și nu te căi de ceea ce te-a făcut să plângi, căci plânsul te-a călit ca om și ți-a dat puterea să zâmbești, și mai ales, să mergi mai departe!

Cu iubire și lumină,

Daniela.

V-aţi cunoscut pentru a trăi iubirea

Ți-ai întâlnit omul drag pentru a construi un nou început.

Nu este loc de răni, regrete şi reproşuri. Sunteţi unul lângă altul pentru a vă auzi, asculta şi a înţelege că fiecare aparte are trecătul său, experienţele de viaţă care v-au format ca personalitate.

V-aţi ales unul pe altul pentru a da viaţă emoţiilor care vă vor întretăia respiraţia, iar în timp vor rămâne amintiri.

V-aţi întâlinit pe drumul vieţii pentru a cunoaşte lumile voastre interioare.

Vă ţineţi de mână pentru a vă împărtăşi cu resursele voastre interioare şi a fi gata de a oferi unui celuilat ce aveţi mai bun. Sunteţi împreună pentru a vă susţine reciproc, a evolua împreună şi a împărţi o parte din visuri la doi.

Sunteţi unul pentru altul nu a pentru a vă schimba, fiindcă relaţiie sănătoase şi funcţionale nu sunt despre sacrificii şi dorinţa de a transforma omul de alături altfel decât este, conducându-te după o iluzie păstrată cu grijă în memorie.

Relaţiile sănătoase sunt despre înţelegere, acceptare, comunicare şi conştientizare.

V-aţi cunoscut pentru a face schimb de înţelepciune, de gânduri, de cunoştinţe.

Astfel, ambii să evoluaţi şi să atingeţi obiectivele propuse. Nu sunteţi la întrecere, cine pe cine învinge şi cine câştigă mai mult. Aveţi inimile voastre care sunt gata să fie umplute cu iubire şi empatie. Aveţi toate oportunităţile de a vă construi viiitorul pe care vi-l doriţi. Aveţi un drum de parcurs în doi şi de a vă transforma rănile într-o oază de beatitudine şi linişte interioară.

V-aţi cunoscut pentru a trăi iubirea!

De data asta nu o să te mai pierd!

De data asta te voi ocroti

Te voi învăța tot ce cred

Că înseamnă "a iubi".

De data asta te voi avea

În fiecare zi, în fiecare moment

Vei fi mereu în viața mea

Nu va mai exista niciun impediment.

De data asta știu, că nu vreau altceva

Decât să văd în fiecare dimineață

Tot ce îmi spune privirea ta

Care îmi dă, etern, viață.

De data asta te voi accepta

Așa cum ești, fără condiționări

Din tot ce a durut, voi vindeca

Strigătul durerii din cele patru zări.

De data asta am să te compun

Din tot ce ai pierdut în alte părți

Am să îți fac un loc, un drum

Printre mii de destine și hărți.

de Ana-Maria Ducuță

Draga mea, așteaptă omul care îți va săruta mâinile și fruntea înaintea buzelor!

Nu te mulțumi cu mediocritatea. Nu te obliga să crezi că normalul este bun. Meriți ce-i mai bun. Așteaptă tot ce e mai bine. Așteaptă-l pe cel care este creat pentru tine și care îți va întoarce viața.

Așteaptă omul care te va iubi corect. Cel care va merge înainte, nu în față. Cel care te va lua de mână și o va ține astfel încât să te simți iubită și în siguranță. Cel care te va da deoparte și te va proteja de orice amenințare.

Așteaptă omul care îți va săruta mâinile și fruntea înaintea buzelor.

Așteaptă omul care te va privi doar pe tine. În ochii cărora vei vedea dragoste și pe a cărui buze nu va lipsi un zâmbet când va fi cu tine. Așteaptă acest aspect special. Merită. Așteaptă-l pe cel care vrea să te facă să râzi. Cel care este cel mai fericit când te vede fericită.

Așteaptă omul cu care ești confortabil în cele mai incomode situații. Cel care te înțelege și nu are nevoie să explice nimic, pentru că sufletele voastre sunt conectate și știi mereu ce crede și simte pentru tine.

Așteaptă omul cu care poți fi 100% tu însuți.

Așteaptă-l pe cel care apreciază fiecare moment alături de tine și îl face special. Cu cine chiar o călătorie în magazin este o aventură.

Cel care te înțelege cu adevărat. Cel care crede în tine. Cine te motivează să mergi mai departe. Cine știe cât de norocoși sunteți amândoi.

Așteaptă-l. El există și te caută la rândul lui!

Cu iubire și lumină,

Daniela

Nimeni nu a trăit o mare iubire întâmplător…

Nimeni nu a trăit o mare iubire întâmplător. Cei care au trăit-o au fost mai întâi capabili, au avut încăpățânarea, au avut începuturile. Dragostea nu este o loterie, așa cum cred majoritatea oamenilor, este un contract de onoare (dureros la început) cu noi înșine, apoi cu celălalt.

Nimeni nu a experimentat o mare dragoste, pentru că așa este firesc. Cei care au experimentat-o, au crezut mai întâi în semnificația cuvântului “împreună”.

Nimeni, vă spun, nu a trăit o mare dragoste doar pentru că viața îi datora asta.

Cei care au trăit-o, o datorau ei vieții. Și, din acest motiv, ei și-au închis urechile la sunetele lașilor, lăudăroșilor care spuneau că nu există iubire. Ei s-au încăpățânat să țină brațele larg deschise până când, în sfârșit, a venit.

Nimeni nu a trăit o mare dragoste pentru că împrejurările l-au favorizat pe el. Cei care au trăit-o, au blestemat toate împrejurările nefavorabile și, cu propriile mâini, cu mintea și cu valorile lor, au creat condiții noi.

Nimeni, dacă vrei să mă asculți, nu a trăit o mare dragoste dintr-un poziție confortabilă. Cei care au trăit-o, și-au luat inima în dinți și au luptat pentru ea, au dat bătălii, au oferit timp, au pus suflet. Vai de cei fără suflet…

Nimeni nu a trăit o mare dragoste pentru că, acolo, în timp ce stătea fără griji și fluiera indiferent, i-a căzut pe cap din cer. Cei care au trăit-o, au devenit ei înșiși cerul, au devenit păsări și au zburat până la capătul lumii, uneori chiar și dincolo, în lumea lor.

Vezi tu, nimeni nu a trăit o mare dragoste pentru că dragostea s-a dus pe canapeaua lui și l-a găsit pe el. Cei care au trăit-o, au ieșit din carapacea lor, din pereții lor, din confortul lor. Au avut încăpățânarea, au avut viziunea, nebunia și visul, au avut voință și s-au dus și au găsit-o. A prins-o de gulerul iubirii și i-a spus: „La naiba, sunt aici, nu mă ascund”.

N-a înflorit nici măcar o mare dragoste în grădini fertile și adăpostite. Mai întâi au devenit flori de stradă, au prins rădăcini, au încolțit și au înflorit singure. Au rezistat iernilor, vântului, grindinei, au fost tăiate de trecători și curioși, dar au avut puterea și au înflorit din nou.

Vă spun, la niciunul dintre toți cei care stau și plâng – pentru că prima dată nu au reușit, a doua oară nu s-a întâmplat, a treia oară nu le-a mers și au renunțat definitiv și irevocabil – dragostea nu a venit să-i întâmpine.

Dragostea nu merge la cei care plâng și la cei care nu pot.

Merge doar acolo unde le zâmbește, la cei care stau în fața ei fără teamă, chiar dacă mai întâi au fost răniți de multe ori. Merge la cei care cred în ea, nu în cuvinte, ci în fapte.

Așa că, nimeni nu a experimentat o mare dragoste din întâmplare. Mai întâi a crezut cu toată puterea și nu și-a pierdut niciodată această credință. Ca să spun puțin mai simplu, istoria este scrisă de nebuni, de cei în formă și de cei puternici, toți ceilalți, în retrospectivă, doar o citesc.

de https://www.chrisoliver.ro/

Să fii iubită!

Nu pentru ochii tai. Pentru ca intr-o zi iti vor fi poate tristi si plansi, incercanati, ridati, acoperiti de ochelari...

Nu pentru frumusetea trupului tau...pentru ca in orice zi poate aparea o femeie mai frumoasa, iar tu vei fi aruncata la cosul cu obiecte uzate.

Nu pentru felul in care te ingrijesti, te imbraci si stii sa te pui in valoare, pentru ca intr-o zi te poti trezi pe un pat de spital, dupa o anestezie generala...si nu va fi nimeni sa te tina de mana...

Nu pentru frumusetea parului tau, pentru ca intr-o zi vei fi poate nevoita sa faci chimioterapie...

Nu pentru mainile tale care stiu sa mangaie, sa aline, sa curete, sa daruiasca ...caci poate ca intr-o zi nu vor mai putea...

Nu pentru statutul tau, nu pentru pozitia ta, pentru familia ta sau pentru cati bani ai... Pentru ca poti pierde totul peste noapte. Pentru ca intr-o clipa, poti sa nu mai fii nimeni. Si te vei trezi, dintr-o data, a nimanui.

Si nu, nici macar pentru mintea ta...caci intr-o zi vei suferi poate de Altzheimer.

O batrana de 90 de ani, internata intr-un spital de bolnavi de Altzheimer, era vizitata in fiecare zi de sotul sau. Acesta venea un fiecare dimineata la ora 9,00 sa ia micul dejun cu ea. Intrebat fiind:

-"De ce mai veniti? Daca oricum nu va cunoaste?"

- "Vin. Pentru ca eu o mai cunosc pe ea..."

Ti s-a spus ca nu se poate. Ca o astfel de iubire nu exista. Asa ca alegi Acum-ul....Ba exista. Dar daca vrei sa fii iubita asa e posibil ca acum sa te doara, sa urli, sa suferi, sa mori de dor, sa te chinui si sa plangi, sa mai astepti, pentru ca nu accepti sa fii iubita pentru nimic altceva decat pentru ...Sufletul tau.

Caci doar el este nepretuit, de neinlocuit, imposibil de imitat si de "operat" estetic. Doar el este cu adevarat unic si da forma, viata si farmecul de neinlocuit buzelor tale, ochilor tai, fiintei tale. Cuvintelor, gesturilor, felului tau de a fi. Si doar pentru el va veni sa ia micul dejun cu tine si la 90 de ani, cand nu ti-a mai ramas nimic din tot ce ai avut...

Vei fi laudata pentru felul in care arati, pentru felul in care te imbraci, pentru frumusetea buzelor tale, pentru scanteile din ochii tai, pentru picioarele tale lungi, pentru mierea cuvintelor tale, pentru zambetul tau cald, pentru gropitele din obraji si pentru toate nimicurile. Bucura-te, dar lasa-le sa treaca fara sa iti lipesti inima de ele. Zambeste cu tristetea ca toate trec si asculta-l cu adevarat doar pe cel care iti va spune ca s-a indragostit de sufletul tau.

Si sa iubesti si tu, la randul tau, doar ceea ce nu moare.

Caci in rest... Toate trec...

Cu Iubire și Lumină,

Daniela

Fiecare are omul său. Nu fi trist și nu căuta intenționat, lasă viața să aranjeze totul!

În această lume imensă există cineva care este sortit să te întâlnească, de care ești legat prin firele vieții, iar acesta este un fapt! Nu te îndoi.

Viețile noastre sunt ca niște romane, în fiecare zi un nou capitol, dezvăluind povestea unică a fiecăruia dintre noi. Întâlnim oameni noi, ne confruntăm cu noi provocări și descoperim noi aspecte ale noastre. Dar undeva acolo există o persoană, unică, care este destinată să joace un rol semnificativ în această piesă.

Această persoană este sufletul tău pereche, care completează și dezvăluie cu adevărat povestea ta.

Oriunde te-ai afla, amintește-ți: Universul lucrează constant pentru a se asigura că cei dragi se întâlnesc. Nu contează dacă ai 25 sau 70 de ani, întâlnirea cu sufletul tău pereche este o călătorie pe care toată lumea o face. Este o călătorie minunată de auto-descoperire, creștere personală și înțelegere a psihicului uman.

Și dacă o persoană iubită a murit sau nu v-ați întâlnit încă, nu lăsa aceste împrejurări să-ți umbrească credința. Străinii pleacă, trimiși la o lecție sau pentru a-ți testa pregătirea pentru o întâlnire fatidică.

Universul are un mod deosebit de a comunica. Poate dura timp, dar amintește-ți, stelele se aliniază întotdeauna perfect când vine momentul. Ține-ți inima deschisă și mintea pregătită.

În concluzie, amintește-ți: undeva este o persoană care este destinată să te cunoască. Viața vă va aduce împreună chiar dacă trăiți în diferite capete ale planetei. Universul scrie o poveste de dragoste frumoasă pentru tine chiar acum, așa că continuă să întorci paginile cu credință și anticipare. Și când te vei întâlni în sfârșit, va merita.

Așa că continuă să crezi, explorează-ți drumul și lasă viața să te încânte!

estiminunata

Bărbatul tău e ideal pentru că ți-a venit în întâmpinare cu tot ce a cerut sufletul tău.

Bărbatul tău ți-a ieșit în cale cu pâinea și cu sarea vieții, îmbrățișarea lui are exact forma zâmbetului tău, iar în ochii lui se vede norocul de a te fi întâlnit.

Lui nu trebuie să-i ceri nimic pentru că îți dă totul.

Pe el nu trebuie să-l minți cu nimic, pentru că înțelege orice.

Lângă el nu ți-e frică de nimeni, pentru că ești cel mai de preț bun al lui și nu va risca nimic ca să te piardă.

Acolo unde începe slăbiciunea lui, apare subtil forța ta, iar situația inversă e motorul fericirii tale.

Bărbatul ideal e liber pentru că te-ai îndrăgostit și de aripile lui, iar umărul lui e locul tău de spovedanie, de răsfăț sau de alint. Lângă el, lumea e un spațiu mult mai prietenos, iar e ploaia e mereu caldă.

Fiecare mișcare a lui e spectacolul tău preferat, iar grija pentru el e cea mai dragă îndeletnicire a existenței tale.

Bărbatului tău ideal îi zâmbești și în somn, pentru că iubirea ta nu adoarme nicicând, iar respirația lui te sincronizează cu universul în care ți-a fost dat să trăiești.

Bărbatul ideal, după care ești nebună, te învață să fii femeie, să-ți arăți interiorul cu aceeași grație cu care mâinile tale îi cuceresc obrajii și ochii, buzele și gâtul…

Pe buzele tale ai mereu un sărut de rezervă, astfel încât să nu sufere nici una din părțile implicate în îmbrățișarea vieții în doi…

Bărbatul tău e ideal pentru că l-ai întâlnit exact în momentul în care nu mai visai la el și va rămâne ideal câtă vreme îți va ține sufletul în palme.

Dacă sufletul tău nu e negru, ci atât de luminos încât să înțeleagă că iubirea înseamnă TOTUL, bărbatul ideal va fi mereu cel de lângă tine, și nu cel de pe trotuarul de vizavi, de la brațul altei femei, de pe ecran sau din cărți…

Bărbatul ideal nu se caută după o schemă anume, nu trăiește într-o climă aparte și nu răspunde doar la semnale specifice.

Poate că trece în momentul asta pe sub fereastra ta sau prin biroul tău, poate mâine va traversa strada odată cu tine…

Ridică ochii și vei ști… nu mă întreba cum…

Poate că nu are ochii albaștri, 1,90 m și mușchi de oțel, dar poate că are exact ce-ți lipsește ție.

Dacă răzbim și-l găsim [ bărbatul ideal] , propun să-l iubim și gata.

Restul ar fi pierdere de timp.

Și de șansă…

Și de tinerețe….

Și de idealuri…

Cu iubire și lumină,

Daniela 

Iubirea vieții tale nu poate fi iubirea vieții tuturor!

Adică, ori e a ta, ori a altcuiva. Nu e niciodată altfel. Da, că e cineva atras de tine sau tu de el, că îți place de el, OK. Dar nu e iubire dacă omul acela este la fel de disponibil pentru toată lumea precum era înainte să fie cu tine. De fapt, nici nu e nevoie să existe din partea ta o cerere formală în acest sens: din clipa în care cineva s-a decis cu privire la relația cu tine, alte posibilități amoroase sunt excluse. Este ceva firesc, și neimpus de nimeni: omul în cauză vrea, simte și poate să fie din punct de vedere amoros doar cu tine. Dacă ce aveți voi doi de fapt are sau poate avea cu oricine mai este disponibil, conexiunea voastră nu există e doar în capul tău. Nici nu mai ai timp, chef sau nevoie să îți iei validare din altă parte pentru că preocuparea ta este omul iubit. Și de la începutul relației vezi dacă celălalt te vrea pentru că te iubește, sau pentru orice altceva. Să ne înțelegem, iubirea e ceva rar, profund și foarte consistent. Da, nu toți oamenii sunt în relații de iubire, ci mulți stau în relații de conveniență, schimb, obligație. E ok, pe pământ este loc pentru tot tacâmul relațional. Dar, ideea că el/ea te iubește, dar mai vorbește/se vede/ este disponibil/ă și pentru alte persoane este falsă. Când iubești ești atât de ocupat cu omul tău că simți că nu îți ajunge timpul rămas din viața ta să fiți împreună, nici prin cap nu îți trece să mai deschizi alte relații sau dacă ai relații deschise, le închizi. Dar, mai ales, ți se pare o nebunie ideea că ai putea să pierzi încrederea celuilalt și implicit relația: alegerea ta de a prioritiza persoana iubită este singura alegere pe care o faci când iubești. Când nu iubești ești cu ochii în toate părțile, parcă ai vrea și altceva. În schimb, dacă iubești, ești acolo, în treaba ta și a celuilalt, și dacă intervine ceva între voi, repari, comunici, lupți. Nu prea poți să iubești și în același timp să te plictisești...pentru că a fi lângă omul iubit este cea mai interesantă și revelatoare experiență a vieții tale, nu știi cum să faci să fii mai mult cu celălalt, să îi dai din ce ești și să primești din ceea ce el este pentru că împreună sunteți ceea ce separat nu ați putea fi...

de Ana Maria Ducuță