Suntem copiii cerului si cerul are intotdeauna grija de copiii sai! Asa credem mereu, uitand ca orice copil pentru a creste responsabil trebuie la randul sau sa aiba grija macar de un alt suflet, pentru a nu si-l pierde pe al sau. Cerul are grija de noi, dar noi avem grija de el? Multumim noi vreodata pentru buna alcatuire a cerului si pamantului, sau le luam de-a gata si ca pe ceva care ni se cuvine? Multumim noi vreodata ca soarele rasare mereu de acolo de unde stim? ca luna are drumul ei cunoscut pe cer si nu altul? Multumim noi pentru intelepciunea cu care astrele ne deschid ochii nu pentru a vedea doar cerul in care ele stralucesc, dar si cerul launtric? Trimitem noi vreodata un gand iubitor intregii creatii din cer si de pe pamant? Inconjuram noi vreodata in lumina stropul de albastru si de dor pe care ne-am nascut? Suntem copiii cerului… si ca buni copii trebuie sa avem grija de cerul nostru!
Multumim cerului pentru ca privindu-l inima nu se mai simte prizoniera intr-un trup mic si trecator!
Multumim cerului pentru ca cercetandu-l ne dam seama ca limitele sunt de fapt doar in mintile noastre!
Multumim cerului pentru ca se oglindeste in toti la fel indiferent cine sunt si ce fac!
Multumim cerului pentru ca ne este atat de acasa…
Multumim cerului pentru ca citindu-l invatam sa ne intelegem sufletele
Multumim cerului pentru ca este in fiecare clipa altul si mereu acelasi!
Multumim cerului pentru ca ne tine stelele agatate de priviri!
Multumim cerului pentru ca este reflexia a tot ce suntem!
Multumim cerului pentru ca ne avem unii pe altii!
Multumim cerului pentru ca ne suntem unii altora!
Precum in CER asa si pe PAMANT!
sursa astrosofia.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*