Cei şapte demoni ai omului pot fi învinşi de şapte îngeri. Sigur că-i o metaforă aceasta, dar – dincolo de metaforă – binele şi răul, expresii ale îngerilor şi ale demonilor, ca şi alegerea între ele, stau în puterea omului. Demonul Mâniei (le scriu cu litere mari tocmai pentru a le sublinia substanţa) poate fi învins de către Îngerul Păcii; cel al Lăcomiei poate fi învins de către Îngerul Generozităţii; Poftele instinctuale pot fi învinse de Puritatea Intenţiei; Trândăvia poate învinsă de curaj şi Efort; Invidia poate fi învinsă de Compasiunea pentru propria persoană şi pentru alţii; Avariţia poate fi învinsă de Cumpătare; Mândria poate fi învinsă de Smerenie. Iată, aceştia sunt "cei şapte demoni şi cei şapte îngeri care-i pot învinge", desigur, dacă noi alegem asta. Nu se întâmplă nimic de la sine în lumea noastră interioară; aici este locul liberului arbitru, chiar în noi înşine, aici, în inima şi în mintea noastră, este scena autentică a luptei dintre bine şi rău. Demonii interiori sunt structuri ale creierului primitiv, structuri moştenite de către toţi oameni; în anumite condiţii, fiecare dintre noi poate pica în capcana lor şi, de-a lungul unei vieţi, evenimentele – precum copilăria, tinereţea, naşterea, iubirile noastre, provocările din ele, bătrâneţea etc. devin stimuli pentru o alegere formidabilă între demonii şi îngerii din noi. Dacă rămânem conectaţi cu părţile superioare ale creierului omenesc, respectiv cu pacea, cu generozitatea, cu puritatea intenţiei, cu efortul şi curajul, cu întreaga putere de compasiune pentru noi şi pentru ceilalţi, cu smerenia şi cumpătarea putem pretinde că am ales să existăm în viaţa aceasta, împreună cu îngerii şi prin puterea lor.
Alegerea între demoni şi îngeri este continuu prezentă şi posibilă, pentru oricare dintre noi; să fim conştienţi de asta. În fiecare eveniment de viaţă găsim un potenţial distructiv şi unul înălţător; noi decidem direcţia, noi alegem demonul sau îngerul. Forţele primare, negative, agresive şi rele se pot manifesta ca o consecinţă a căderii noastre în mânie, în lăcomie, sub puterea forţelor instinctuale, a trândăviei, a invidiei, a avariţiei şi a mândriei. Avem aici numele îngerilor care ne pot vindeca, dacă şi noi alegem asta. Avem la îndemână impulsurile minţii superioare, puterea iubirii şi a încrederii, care pot transcede întotdeauna răul din noi, structurile psihologice ale omului primitiv, cu o condiţie; noi să vrem asta. Oricare dintre demonii aceştia ne-au bântuit şi pe noi sau ne ţin calea poate chiar acum; avem nevoie să ştim că-i putem învinge, dar nu printr-o luptă cu sabia, ci prin îmbrăţişarea îngerilor care-i pot mântui. Când ne simţim asaltaţi de mânie, în loc să-i urmăm cărările umbroase, putem alege să ne îndreptăm ochii către pacea lăuntrică. Mânios poate fi oricine, dar a rămâne în pace, atunci când lumea întreagă ar fierbe în mânie, devine exerciţiul celui cu adevărat virtuos. A rămâne generos, când oricare altul ar manifesta avariţia sa, înseamnă a alege îngerul în locul demonului. Asta-i alegerea noastră, asta putem face şi nu doar pentru noi, căci fiecare mic avans al unei inimi şi al unei minţi devine un far ce-şi dăruieşte strălucirea şi celor din jur.
sursa :Maria Timuc (Editura For You Newsletter)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*