E timpul să descoperim ce înseamnă cu adevărat forţa unei colectivităţi spirituale. Sunt locuri în lume unde inginerii construiesc reţele foarte puternice de instalaţii eoliene care produc curentul electric folosit pentru alimentarea unor regiuni întinse. În momentul când o colectivitate spirituală foarte puternică acţionează la unison, declanşează fenomene gigantice de rezonanţă; ea este asemănătoare unei baterii, unei reţele de instalaţii eoliene care produce curent electric şi poate genera o energie colosală pentru a proiecta lumină spirituală foarte departe în spaţiu şi pentru a genera efecte corespunzătoare la nivelul întregii planete.
Tocmai de aceea e important să înţelegem că fiinţele umane sunt ca nişte baterii şi cel mai adesea este suficient doar să le uneşti şi să le pui în contact cu o idee divină unică, iar curenţii profund benefici pe care îi proiectează atunci vor fi recepţionaţi de numeroase alte fiinţe din toată lumea. Unii dintre noi medităm fără să ne dăm foarte bine seama că aceste activităţi spirituale pun la dispoziţie imense posibilităţi pentru binele întregii omeniri. Este momentul să devenim foarte conştienţi şi să facem cât mai des asemenea acţiuni, pentru ca, în felul acesta, lumina din Împărăţia lui Dumnezeu să fie primită de cât mai multe fiinţe de pe Pământ.
Tocmai de aceea e important să înţelegem că fiinţele umane sunt ca nişte baterii şi cel mai adesea este suficient doar să le uneşti şi să le pui în contact cu o idee divină unică, iar curenţii profund benefici pe care îi proiectează atunci vor fi recepţionaţi de numeroase alte fiinţe din toată lumea. Unii dintre noi medităm fără să ne dăm foarte bine seama că aceste activităţi spirituale pun la dispoziţie imense posibilităţi pentru binele întregii omeniri. Este momentul să devenim foarte conştienţi şi să facem cât mai des asemenea acţiuni, pentru ca, în felul acesta, lumina din Împărăţia lui Dumnezeu să fie primită de cât mai multe fiinţe de pe Pământ.
În realitate corpul este veşmântul sufletului, iar cuvântul este veşmântul gândului. Sentimentele, gândurile, forţele subtile care se manifestă în şi prin noi au fiecare anumite veşminte. Toate creaturile, toate entităţile au veşminte şi după aceste veşminte noi putem recunoaşte fiinţa care se ascunde în ele sau în spatele lor. O piatră, un animal, o plantă, un arbore sunt felurite veşminte în spatele cărora se ascund anumite entităţi. Este esenţial să medităm asupra florilor, asupra formelor şi a culorilor pe care le îmbrăca, pentru a cunoaşte în felul acesta natura tainică a făpturilor care poartă asemenea veşminte. Trebuie să ne întrebăm de ce oamenii au ochii albaştri, verzi, căprui sau negri. Aceste culori sunt, de fapt, veşminte ce exprimă o calitate sau o virtute pe care atunci când suntem ignoranţi nu le observăm. Această taină a veşmintelor este atât de vastă şi adâncă, încât putem să o studiem cu succes toată viaţa.
Cei care continuăm să ne plângem că Dumnezeu nu ne îndeplineşte rugăciunile, trebuie să realizăm că este normal să nu fim ascultaţi, căci pentru noi rugăciunile respective înseamnă o cerere pe care I-o adresăm, aşteptând ca El să vină să ne găsească în locul în care ne aflăm. Nu transformăm însă nimic în comportamentul nostru greşit sau în modul nostru rău de a gândi. Ne imaginăm că Dumnezeu va veni şi ne va scoate din infernul în care singuri ne-am afundat. Este exact ca atunci când, după ce am coborât într-o pivniţă adâncă sau într-o grotă, implorăm Soarele să vină să ne lumineze. Soarele nu poate veni la noi. Este de datoria noastră să ieşim din subterană şi să-i primim lumina binefăcătoare. Pivniţă sau grota înseamnă toate manifestările interioare rele ale minţii şi inimii noastre, toate obiceiurile prosteşti la care nu vrem să renunţăm. Dacă dorim însă lumina, noi suntem cei care trebuie să mergem spre Dumnezeu, aspirând frenetic să ne îmbunătăţim frecvenţa dominantă de vibraţie. Şi dacă suntem hotărâţi să ne îndreptăm spre El, ne vom convinge de adevărul unui proverb înţelept:
„Când tu faci un pas spre Dumnezeu,
Dumnezeu face nouă spre tine.“
Să ne închinăm viaţa lui Dumnezeu spunând:
„O, Doamne Dumnezeule,
Ţie îţi dăruiesc acum viaţa mea.
Tu pentru mine eşti totul.
Ştiind aceasta, Te implor:
orientează-mă, luminează-mă, întăreşte-mă,
manifestă-Ţi iubirea prin mine,
fă ca voinţa Ta să devină voinţa mea.“
Sursa :Revista Magazin
Cei care continuăm să ne plângem că Dumnezeu nu ne îndeplineşte rugăciunile, trebuie să realizăm că este normal să nu fim ascultaţi, căci pentru noi rugăciunile respective înseamnă o cerere pe care I-o adresăm, aşteptând ca El să vină să ne găsească în locul în care ne aflăm. Nu transformăm însă nimic în comportamentul nostru greşit sau în modul nostru rău de a gândi. Ne imaginăm că Dumnezeu va veni şi ne va scoate din infernul în care singuri ne-am afundat. Este exact ca atunci când, după ce am coborât într-o pivniţă adâncă sau într-o grotă, implorăm Soarele să vină să ne lumineze. Soarele nu poate veni la noi. Este de datoria noastră să ieşim din subterană şi să-i primim lumina binefăcătoare. Pivniţă sau grota înseamnă toate manifestările interioare rele ale minţii şi inimii noastre, toate obiceiurile prosteşti la care nu vrem să renunţăm. Dacă dorim însă lumina, noi suntem cei care trebuie să mergem spre Dumnezeu, aspirând frenetic să ne îmbunătăţim frecvenţa dominantă de vibraţie. Şi dacă suntem hotărâţi să ne îndreptăm spre El, ne vom convinge de adevărul unui proverb înţelept:
„Când tu faci un pas spre Dumnezeu,
Dumnezeu face nouă spre tine.“
Să ne închinăm viaţa lui Dumnezeu spunând:
„O, Doamne Dumnezeule,
Ţie îţi dăruiesc acum viaţa mea.
Tu pentru mine eşti totul.
Ştiind aceasta, Te implor:
orientează-mă, luminează-mă, întăreşte-mă,
manifestă-Ţi iubirea prin mine,
fă ca voinţa Ta să devină voinţa mea.“
Sursa :Revista Magazin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*