Vara vietii voastre

                                                                     

Daca va doare inima, n-ar trebui sa fie asa. Inimile indurerate sunt inimi tulburate. Nu este ceva maret sa ai o inima indurerata. Nu este un tratament preventiv, si nici nu e un leac. Orice durere ar purta inima, este revarsata asupra lumii. Durerea voastra de inima este ca o ploaie ce cade din cer si ii atinge pe multi altii.Inima voastra nu trebuie sa sufere. Nu este o conditie obligatorie a vietii ca inima voastra sa sufere, dupa care sa fie alinata. Inima voastra nu trebuie sa fie atat de afectata de catre orice patrunde sau exista in lumea voastra. Durerea nu trebuie sa va domine inima. Nu este nevoie sa gazduiti durerea in inima voastra. Ea nu este menita sa sufere. Inima voastra este creata pentru lucruri mai marete decat durerea obisnuita.

Nu v-a durut inima? Inima este usor de ranit. Daca a fost ranita, nu e nevoie sa va tot uitati la rana, si nici sa o tot atingeti. Aceasta delicatete a inimii exista tocmai pentru a o face sa fie rezistenta. Lasati ca frumoasa voastra inima sa se elibereze de durere. Nu fiti indurerati. Ingaduiti-i inimii sa fie delicata si sa nu fie ranita de catre orice vant ce sufla. Iubitilor, nu produceti durere de inima! Nu fiti receptivi la ea. Nu o incurajati. Sa nu credeti ca trebuie sa o aveti.

Inima indurerata nu trebuie sa fie un erou sau o eroina. Atunci cand motorul masinii voastre se strica, nu credeti ca este un scenariu minunat. Masina, pur si simplu, nu mai merge. O duceti la reparat cat se poate de repede.

Considerati ca durerea de inima este rugina si inlaturati-o cat se poate de repede. Nu e nimic maret in a fi ruginit.

O inima franta? Spuneti ca inima va este franta? Ei bine atunci, iubitilor, nu mai stati pe ganduri si lipiti-o la loc.

Se poate ca inima voastra sa fie delicata, insa este si puternica. Lasati ca inima sa fie moale, lasati-o sa fie flexibila si sa nu se raneasca. Ingaduiti-i sa se scalde in bucurie, nu in durere.

Sa nu fiti o inima insangerata ce ia asupra sa toate grijile lumii. Asta nu e o virtute. Inimile nu sunt facute sa se smiorcaie. Ele nu sunt menite sa fie slabe. Ele sunt facute sa fie curajoase. Inima voastra nu trebuie tarata in auto-compatimire. Atunci cand va este mila de voi sau de altcineva, nu sunteti drepti fata de inima voastra. Viata nu este creata pentru suferinta – si nici inima voastra, sau a altcuiva. Fie ca toate inimile sa se ridice de pe canapeaua auto-compatimirii si sa inceapa sa mearga peste campuri inverzite.

Inima voastra este menita sa fie un incarcator ce sare peste obstacole. Este menita sa fie vioara intai. Este menita sa fie un purtator de stindard. Este menita sa fie prova unei mari corabii. Ea nu a fost niciodata menita sa fie slaba. Se poate ca voi sa fi tras pe dreapta ca sa va alimentati inima cu tristete. Iubitilor, alimentati-va inima si umpleti-o din plin cu bucurie.

Inima este legatura voastra cu Dumnezeu. Atunci, legati-va inima de a Mea si nu mai suferiti.

Voi sunteti sortiti sa va ridicati la inaltimea vietii. Sa duceti o viata sincera, nu o tragedie, si nici o melodrama. La fel cum cainele se scutura de apa, scuturati-va inima de orice tristete.

Intrati intr-un taram superior acum – deci intrati! Lasati durerea de inima in urma. Nu va foloseste la nimic. "A venit vara vietii voastre" Lasati totul in urma. Nu luati cu voi nimic in afara de BUCURIE. Ce aveti altceva de facut?

sursa: editura foryou

Puterea vindecatoare a inimii

Stiintific demonstrata dupa 20 ani de cercetare .

"Institutul american HearthMath a descoperit ca inima emite un cimp electromagnetic de cinci mii de ori mai puternic decit cimpul pe care-l emite creierul". Este important sa notam aceasta diferenta de putere intre cimpul electromagnetic al inimii si acela al capului, pentru a intelege importanta sentimentelor noastre, a iubirii, a recunostintei, a aprecierii si a oricarei trairi pozitive! Tot ce simtim si traim ca sentiment frumos, pozitiv, inaltator (compasiunea, dragostea, blindetea, bunatatea, bucuria) creeaza ceea ce specialistii au numit "coerenta inimii", pe cind trairile negative, ca si gindirea corespunzatoare acestora creeaza"incoerenta inimii", generind emisii vibrationale in cimpul electromagnetic al inimii si al creierului nostru. Aceste cimpuri electromagnetice influenteaza deopotriva corpurile noastre, ca si realitatile pe care le intilnim in viata de zi cu zi. 

Acelasi institut a constatat ca, daca sintem furiosi timp de cinci minute, sistemul imunitar are nevoie de sase ore pentru a recupera puterea pierduta. De asemenea, daca traim cinci minute de compasiune si apreciere, imunitatea se imbunatateste cu 41 la suta. Am notat toate acestea pentru ca fiecare dintre noi sa inteleaga puterea de vindecare a inimii blinde si iubitoare, precum si puterea trairilor negative de a ne imbolnavi. In mod practic, putem intelege in fiecare moment al existentei daca ne aflam in inima sau am iesit din ea. De cite ori simtim si gindim negativ, ne infuriem, ne suparam, urim, dezapreciem sau judecam in mod agresiv (noi putem observa realitatea imediata, fara a o judeca) este semn ca ne indepartam de inima. Orice am gindi, am simti, am trai ca stare negativa ne semnaleaza ca am intrat in domeniul Egoului sau al "judecatii lumii". 

Mintea omeneasca este conditionata de realitatea prezenta sau trecuta, de frica de viitor, de frica de pierdere sau de durere, asa incit ea va genera intotdeauna emotiii negative cind va fi in fata unui eveniment de viata neplacut. Simplul fapt de a ne autoobserva aceasta negativitate si a alege spontan sa ne intoarcem la adevarul inimii noastre, o rugaciune repetata, o amintire frumoasa, apelul la ginduri bune, de speranta, de bucurie, de bine pentru tot ce ne inconjoara ne ridica vibrational incetul cu incetul pina acolo unde vom simti ca sintem din nou in armonie cu inima noastra. Daca vom gindi binele cel mai inalt al tuturor vom crea starea de "coerenta intre inima si minte", de armonie intre inima si minte, ceea ce ne va aduce o surpriza coplesitoare. Mai intai, se vor vindeca multe dintre afectiunile pe care le avem in corpul fizic. Dar, mai presus de orice, ne vom simti vindecati in suflete. Nu vom mai face eforturi pentru a gindi pozitiv, pentru a aprecia, pentru a darui, pentru a ne simti iubitori sau generosi.

http://www.newstream.ro/be-healthy/noutati/323-puterea-vindecatoare-a-inimii.html

Iubirea noastra nemuritoare

Dumnezeu a spus :

Voi rataciti in viata. E ca si cum ati apasa pe telecomanda. Va uitati la una, apoi la alta. La un moment dat, faceti o alegere – cel putin pentru o scurta perioada de timp.

A rataci nu e chiar acelasi lucru cu a hoinari. Ratacind, se poate sa nu stiti unde veti ajunge si nici cand veti ajunge, si totusi, ratacirea are un scop. Cautati ceva. Hoinarind, sunteti lipsiti de tinta, nu aveti un scop, sunteti mai vagi, mai putin clari. Voi rataciti si hoinariti deopotriva, iubitilor. Este in regula. Va veti gasi calea, sau calea voastra va va gasi pe voi.
Totul este bine. In viata, nu trebuie sa fiti un expert. Este in regula sa nu stiti prea multe. Si bineinteles ca nu trebuie sa stiti totul. Sa fim sinceri – in ceea ce priveste suprafata vietii, voi stiti foarte putine lucruri. Intr-un fel, nu stiti nimic.

In viata, sunteti goi. Toate vesmintele sunt ca niste montaje pe scena. Arata bine, dar nu va sprijina cu adevarat. Puteti sa traiti intr-o vila superba, sau puteti trai intr-o coliba. Oricum ar fi, traiti intr-o lume alcatuita din mai mult decat decorul in care locuiti si mai mult decat toate acele lucruri exterioare care va cocolosesc si va fac sa credeti ca sunteti invulnerabili in viata. Oricata putere ati avea in ochii lumii, oricata bogatie, orice ati avea, sunteti vulnerabili in fata permutarilor vietii.
Daca trageti linie, ramaneti doar voi si viata – si Eu care sunt mereu prezent. Va puteti baza pe Mine.

Nu va puteti baza pe Mine pentru a va rezolva lucrurile asa cum vreti, dar va puteti baza pe Prezenta Mea si pe iubirea Mea ce straluceste intotdeauna. Si, intr-o zi, veti ajunge sa intelegeti ca sunteti invulnerabili, ca ati fost mereu asa, nu din cauza imprejurarilor, ci datorita parteneriatului Nostru. Alaturi de Mine sunteti puternici, iubitilor. Toate limitele exterioare vin si pleaca. Dar Noi doi vom trai vesnic. Extindeti-va gandirea. Bazati-va pe ceea ce se poate baza. Sa stiti de unde va vin fortele. Sa stiti ce este forta si actionati de pe pozitia ei.

Cufarul vostru cu comori nu se afla in afara voastra. Sa strangeti comori in interior. Sa strangeti constienta comorilor din interior. Mai devreme sau mai tarziu, veti afla ca nu pamantul de sub picioare este cel care va sustine, ci mai degraba Voia Mea nevazuta si iubirea Noastra. Iubirea noastra este mai puternica decat otelul. Nu exista metal pe Pamant care sa se apropie de forta acestei legaturi puternice dintre Noi. Ne leaga un fir de aur, care nu constrange sau restrictioneaza, ci ne leaga in iubirea ce depaseste totul, biruieste totul. Veti ajunge sa intelegeti ca nu este nimic de biruit, caci iubirea detine cupa de aur a vietii, iar iubirea isi tine premiul sus. Iubirea nu poate fi separata de Cer, si nici de voi, caci Eu nu pot fi separat de voi. Nimic nu ne desparte. Nimic. Nu! Toate absurditatile din lume ne schimba divinitatea. Nimic nu o atinge.

Vorbesc despre nemurire, iubitilor. Numai corpul vostru este muritor. Voi nu sunteti atasati de corpul vostru.

S-ar putea sa credeti ca iubirea Noastra este un joc de carti jucat intr-o camera dosnica si totusi, iubirea Noastra este cea care se afla in fata voastra. Este scutul vostru. Este sabia voastra. Iubirea Noastra penetreaza totul. Faca-se Voia Mea – iar Voia Mea este iubire si iubirea duce la bun sfarsit. Cea mai puternica armata nu face asta. Nimic nu bate iubirea.

Asadar iubiti, iubitilor, iubiti!

de Gloria Wendroff

editura ForYou

APEL MONDIAL URGENT

Pentru toti cei care au dorinta si intentia suprema de a face sa domneasca, in permanenta si definitiv,

IUBIREA, PACEA si BUCURIA

Pentru a ajuta planeta noastră si toti locuitorii sai la nasterea noii lumi, noi facem apel la toti Lucratorii intru Lumina, care simt, ca si noi, nevoia sa se angajeze sa vibreze, in permanenta, la intensitate maxima.

Acest lucru este urgent, pentru a crea saltul cuantic necesar, de care noi toti avem nevoie pentru renasterea noastra.

Pentru  manifestarea angajamentului, este suficient sa spuneti cu voce tare:

EU HOTARASC, AICI SI ACUM, SA FAC SA DOMNEASCA, IN PERMANENTA, IUBIREA, PACEA SI BUCURIA, IN MINE SI IN JURUL MEU, PENTRU BINELE MEU CEL MAI INALT SI AL TUTUROR

Apoi, trebuie sa simtiti emotia de a dori din inima ceea  ce vreti sa obtineti, de a mentine aceasta frecventa, de o maniera aproape obsesiva si, bineinteles, de a initia actiuni in consecinta.

Va rugam sa va faceti angajamentul pentru o perioada de minim 21 de zile pentru a crea si a activa circuitele neuronale si energetice necesare.

In plus, in timpul celor 21 de zile, veti repeta: EU SUNT IUBIRE, PACE, BUCURIE, resimtind emotiile respective, apoi veti crea toate acestea, in voi si in jurul vostru.

Rezultatele vor fi colosale

Un individ care traieste si vibreaza in acord cu energia optimismului si dorinta de a nu judeca pe ceilalti va contrabalansa negativitatea a 90.000 de persoane aflate la cel mai jos nivel de energie.

Un individ care traieste si vibreaza in acord cu energia iubirii si respectului pentru tot ceea ce este viu va contrabalansa negativitatea a 750.000 de persoane aflate la cel mai jos nivel de energie.

Un individ care traieste si vibreaza in acord cu energia iluminarii, fericirii, pacii infinite va contrabalansa negativitatea a zece milioane de persoane aflate la cel mai jos nivel de energie. 

INTREAGA CREATIE VA MULTUMESTE, IN AVANS,

PENTRU DARUL VOSTRU,

CARE VA VA FI RETURNAT INSUTIT!

Va multumesc pentru  ca faceti sa circule acest mesaj mai repede si la cat mai multe persoane.

Orice traducere, respectand sensul acestui mesaj, este binevenita.

Dr. Wayne W. Dyers
transmis prin editura For You 

Relaxare

A venit vremea pentru o scurtă pauză.  

INSPIRĂ, EXPIRĂ

Simte aerul cum te împrospătează.

INSPIRĂ, EXPIRĂ

Fă sonorul gândurilor mai încet.

INSPIRĂ, EXPIRĂ

Închide-ţi ochii şi lasă liniştea să-ţi inunde sufletul.

INSPIRĂ, EXPIRĂ

Zâmbeşte.

INSPIRĂ, EXPIRĂ

E pace, lumină, iubire în întreaga ta fiinţă.

Contopindu-te cu esenţa ta adevărată ai ajuns… ACASĂ.

*****

De aici, acum adu-ți aminte de acele momente în care ceilalți sau viața nu te tratează bine ci din contră, par a fi împotriva ta. Te simți rănit, trist, mânios. În mod natural îți vine să ripostezi, să te răzbuni pe viață, pe ceilalți. În capul tău se construiește un adevărat caz împotriva a ceea ce nu a mers cum ți-ai dorit. Și cu cât te gândești mai mult, te amărăști mai tare și lucrurile par să ia proporții tot mai mari.

E atât de ușor să gândești, să te simți și să te comporți bine când totul merge conform așteptărilor tale. Testul adevărat însă îl dăm în momentele de cumpănă ale vieții noastre. Iar atunci când reușim să trecem testul nici răsplata nu va întărzia să apară de te miri unde.

*****

E atât de bine când îți găsești în tine acea forță ce îți dă puterea de a fi mai presus decât ceea ce îți testează caracterul.

Relaxează-te! Savurează cu toată fiinţa ta aceste momente. Lasă-le să te încarce cu energia şi motivaţia de care ai atât de multă nevoie.

sursa ozibuna.net 

Inaltarea Sfintei Cruci

Sfanta Cruce

Crucea, care pana la Hristos a fost unealta de tortura, starnind groaza si sila, dupa moartea lui Hristos pe Cruce a devenit arma si semnul mantuirii noastre. Prin ea, Hristos l-a sfaramat pe diavol, de pe ea S-a coborat la iad si, slobozindu-i de acolo pe cei ce se chinuiau, i-a adus in imparatia Cereasca. Imaginea Crucii este infricosatoare pentru demoni si, ca semn al lui Hristos, este cinstita de crestini. Domnul i-a aratat-o pe cer imparatului Constantin, aflat in drum spre Roma, sa se lupte cu tiranul care pusese mana pe putere...faurindu-si un stindard in forma de cruce, imparatul Constantin a repurtat o victorie deplina. Fiind ajutat prin Crucea Domnului, imparatul a rugat-o pe mama sa, imparateasa Elena, sa caute Crucea de-viata-facatoare; si Cuvioasa Elena, indreptandu-se spre Ierusalim, dupa multe cautari, o gasi. Multe vindecari si alte minuni s-au facut si se fac atat prin Crucea Domnului, cat si prin imaginea ei. Prin ea, Domnul pazeste poporul Sau de toti vrajmasii vazuti si nevazuti. Biserica Ortodoxa praznuieste cu multa solemnitate aflarea Sfintei Cruci, amintindu-si totodata si aratarea Crucii pe cer imparatului Constantin. In aceasta zi si in alte zile inchinate Sfintei Cruci noi ne rugam lui Dumnezeu sa-Si reverse milostivirile nu numai unor persoane in parte, ci si intregii crestinatati . Foarte sugestiv vorbeste despre aceasta troparul Sfintei Cruci, alcatuit in secolul al VIII-lea, cand prietenul Cuviosului Ioan Damaschin, Sfantul Cosma, episcopul Maiumei, a scris toata randuiala slujbei inaltarii Sfintei Cruci.

“Mantuieste, Doamne, poporul Tau si binecuvanteaza mostenirea Ta, biruinta asupra celor potrivnici daruieste si cu Crucea Ta pazeste pe poporul Tau.”
Inceputul acestei rugaciuni este preluat din Psalmul 27. In Vechiul Testament, prin cuvantul „popor” se intelegeau numai marturisitorii credintei adevarate, oamenii cei credinciosi lui Dumnezeu. „Mostenirea” era tot ce ii apartine de fapt lui Dumnezeu, era avutia lui Dumnezeu, asa cum este Biserica lui Hristos in Noul Testament. Rugandu-ne pentru mantuirea poporului lui Dumnezeu (a crestinilor) atat de muncile vesnice, cat si de nenorocirile pamantesti, noi ne rugam Domnului sa binecuvanteze, sa trimita harul Sau si darurile Sale intregii Biserici si sa o intareasca launtric.

Rugaciunea de a da „biruinta imparatilor”, marilor tiitori ai lumii acesteia, are ca punct de pornire Psalmul 143, stihul al 10-lea si aminteste de biruintele repurtate de regele David, prin puterea lui Dumnezeu si, de asemeni, de victoriile daruite imparatului Constantin prin Crucea Domnului. Aceasta aratare a Crucii i-a facut pe imparatii care pana atunci ii prigoneau pe crestini sa devina aparatorii Bisericii de vrajmasii cei din afara, de „episcopii din afara”, dupa formula Sfantului imparat Constantin. Biserica, intarita pe dinauntru de harul lui Dumnezeu si ingradita pe dinafara, este pentru crestinii ortodocsi „cetatea lui Dumnezeu”, lacasul dumnezeiesc, de unde porneste calea spre Ierusalimul ceresc. Felurite nenorociri au zguduit lumea, au disparut popoare, au pierit orase si state intregi, dar prigonita si chiar sfasiata pe dinauntru Biserica sta neclintita, caci portile iadului nu o vor birui. Astazi, cand stradaniile conducatorilor lumesti de a stabili ordine pe pamant raman neroditoare, singura arma de nadejde a lumii ramane aceea despre care canta Biserica: „Crucea este aparatoarea intregii lumi, Crucea este infrumusetarea Bisericii, Crucea este puterea imparatilor, Crucea este intarirea credinciosilor, Crucea este slava ingerilor si rana demonilor”.
Domnul ne cere sa ne purtam crucea,crucea lepadarii de sine insusi. Fara cruce nu exista mantuire...mantuirea nu vine numai prin Crucea Domnului,ci si prin purtarea propriei cruci.Atunci cand trecem printr-o boala,printr-o durere,un necaz,ne intalnim crucea pe care trebuie sa o purtam si ea devine intr-adevar crucea mantuirii noastre. Sa fim convinsi ca crucea ne este necesara pentru a ne mantui. Dumnezeu prin suferinta il invata pe om sa-si inteleaga propria neputinta cautand asfel ajueorul in puterea lui Hristos. Prin indurarea necazurilor si incercarilor vietii dobandim putere sufleteasca. Avand vesnicia in adancul inimii,cel ce indura necazurile vremelnica si se simte recunoscator fata de Dumnezeu, fiindca i-a dat posibilitatea sa-si duca CRUCEA. Sa cerem Domnului sanatate si tot ce este bun,dar sa-i cerem si puterea de a accepta suferinta atunci cand ne este trimisa.Sa-i cerem Domnului sa ne intareasca in credinta pentru a putea face fata tuturor incercarilor care vin,sa-i cerem Domnului sa ne ajute sa purtam cu bucurie suferinta.Sfantul Issac spunea:''Cauta un doctor inainte de a fi bolnav,si roaga-te inainte de venirea ispitei''.Suferinta in sine,este o taina care ne uneste cu suferina Domnului care a avut mila de noi si ne-a mantuit,pentru ca ne iubeste.Ea este o taina ce ne uneste cu Domnul,care ne iubeste si atunci cand ne lasa sa suferim si care ne sterge lacrimile atunci cand stie ca suferim pentru binele nostru. Crucea reprezinta dragostea lui Dumnezeu fata de noi. Fiul Omului a luat chip de om pentru a ispasii pacatele lumii.Ea,crucea trebuie privita ca un simbol al harului Sfintitor in lume.Prin sangele Mantuitorului s-a sfintit si crucea care devine nu un obiect de tortura,ci un obiect de sfintire si de mantuire a crestinilor.
Crucea este altarul de jertfa prin care se ridica pacatele lumii.
FRUNTEA-reprezinta sediul cugetarii,adica a marturisirii lui Dumnezeu prin cuvant si gandire.

INIMA-reprezinta sediul iubirii pentru ca Dumnezeu este iubire si noi la fel,trebuie sa iubim...

BRATELE-reprezinta efortul,activitatea si munca care trebuie s-o depuna credinciosul pentru Hristos.

Crucea devine un mijloc de mantuire,un simbol al invierii, cheia care ne deschide usa raiului. Crucea si invierea,in felul acesta...insoteste intreaga viata a omului.

Pentru aceasta, gândind întru sine la puterea Celui ce a fost răstignit pe Cruce, şi Crezând că Acesta este Adevăratul Dumnezeu şi întărindu-se cu Botezul împreună cu maica sa, a trimis-o la Ierusalim ca să găsească Crucea lui Hristos. Şi a aflat-o ascunsă, împreună cu celelalte două cruci, pe care fuseseră răstigniţi tâlharii; şi nu numai crucile, ci şi piroanele le-au aflat.
Se povesteşte că Sfânta Elena, mama Sfântului Împărat Constantin cel Mare, a poruncit să fie făcute săpături pe Muntele Golgota, unde s-au descoperit trei cruci. Pentru a afla care este Crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul, a fost adusă o femeie bolnavă şi i s-a spus să atingă pe rând crucile. Aceasta a atins prima cruce, apoi pe a doua, iar, când s-a atins şi de a treia cruce s-a vindecat pe loc de boala ce o chinuia de multă vreme. În felul acesta, Sfânta Elena a ştiut care este Sfânta Cruce şi care sunt cele două cruci pe care au fost răstigniţi tâlharii. Crucea Sfântă se mai păstrează şi astăzi într-o biserică din Ierusalim, săvârşind fără încetare minuni în trupurile şi în sufletele celor ce vin şi se închină în faţa ei cu sinceritate şi cu credinţă.
†
Mântuitorul a ales Crucea, fiindcă astfel se moare cu mâinile întinse. El S-a sfârşit îmbrăţisându-ne.
(Sfântul Atanasie cel Mare)...

preluat de la Ioana Bucur

Starea de vis

Cat de frumoasa este viata cu voi in ea. Lumea este o perna pe care stati asezati. Se afla unde va aflati si voi. Fiecare loc este ocupat. Asa si trebuie sa fie. E perfect. Exista o formatie de dans, apoi o schimbare. Lumea face piruete. Merge treptat spre un mare crescendo al iubirii. Iar voi va aflati aici, stand pe o perna. Un artist ar putea picta aceasta scena in care va aflati. Fara voi, imaginea nu ar mai fi aceeasi. Voi creati o schimbare. Voi puneti in valoare culorile. Sunteti indispensabili. Totul este esential. Nu exista non-esential.Voi faceti parte din panorama. Faceti parte din fresca ce se deplaseaza cu viteza luminii. Voi sunteti cei care va miscati, sau tot ce se afla in jurul vostru? In orice caz, voi suierati in drumul vostru. Tot ce se afla in lumea relativa este trecator. Nimic nu este fix.Uneori, viata nu vi se pare reala. Realitatea e ca nu este reala. Aceasta este perceptia 3D. Voi purtati ochelari de soare. Ati luat un ser de non-adevar si, ca toti ceilalti care viseaza, voi visati ca visul in care va aflati este adevarat. Voi nu faceti diferenta intre somn si stare de veghe. Atunci cand va aflati intr-o stare de somn, va aflati intr-o stare de somn. Oriunde v-ati afla, vedeti de acolo de unde va aflati.

Si totusi, adevarul va ajunge din urma. Cu cat viata vi se pare mai putin reala, cu atat intelegeti mai bine realitatea. Poate ca atunci cand nu va agatati de nimic, incepeti sa vedeti ca nu exista nimic pe lume de care sa va agatati. Numai iubirea merita pastrata, si totusi, iubirea nu poate fi pastrata. Ea trebuie sa curga. Nimic pe lume nu trebuie sa stagneze. Viata este menita sa fie vie, iar asta presupune miscare.

Orice pozitie ati adoptat in viata, acum sa stiti ca va indreptati spre o alta. Nu puteti sta pe loc. Trebuie sa va ridicati si sa va miscati. Acum exista incaperi mai mari in care sa intrati. Daca ati poposit in anticamera, acum treceti in marele salon. Nu puteti sta nemiscati. Nu puteti sta pe laurii vostri. Viata reprezinta mai mult decat ce aveti voi, in prezent, in buzunare.

Nu puteti intelege viata inainte de vreme. Trebuie sa va ridicati si sa mergeti pe campul de lupta, ca sa spunem asa. Trebuie sa va ridicati si sa lasati in urma vechiul sine. Aceasta este o noua zi – iar si voi trebuie sa fiti noi. Vechiul v-a servit candva, iar acum noul va va servi si mai bine. Trecutul nu poate fi repetat – si de ce ati vrea sa o faca? Chiar si unei clipe placute din trecut ii lipseste viata stralucitoare a clipei placute din prezent.

E bine sa va ganditi sa faceti turul orasului, dar daca vreti sa traversati lumea, ar trebui sa o porniti la drum. Da, mintea voastra poate calatori departe, dar nu si atunci cand sta pe loc.

Daca vreti sa fiti tineri din nou, atunci ganditi ganduri noi. Indrazniti!

Sa nu credeti ca trebuie sa sariti peste prapastii. Nu sariti peste ele. Faceti un salt peste izvor. Iubitilor, pur si simplu nu puteti ramane asa cum ati crezut candva ca sunteti. Gandurile sunt lucruri minunate, dar gandurile nu sunt suficiente. Daca vreti sa urcati pe munte, incepeti sa urcati. Aventurati-va! Iesiti din casa gandirii voastre invechite. Se poate ca tinicheaua sa fi stralucit candva, dar acum se vede limpede ca este doar tinichea.

Ziarul de ieri nu este de actualitate. Iubitilor, sa nu fiti vesti invechite. Iesiti din limitele pe care le-ati creat in jurul vostru. Salutati noul pe care l-ati asteptat. Aduceti noul in fata.

sursa : editura foryou

Paşi către iluminarea sufletului – Sacrificiul. Învaţă să-l faci !

Pentru majoritatea oamenilor, cuvântul sacrificiu este însoţit de ideea de dificultate, de privaţiune, de suferinţă.

Ei bine, tocmai aici se înşeală.

Ştiinţa iniţiatică spune că sacrificiu nu este o privaţiune ci o substituire, o transpunere, o deplasare într-o altă lume. Aceeaşi activitate se continuă, dar cu materiale noi, pure şi luminoase.

Sacrificiul este deci transformarea unei materii în alta, a unei energii în alta; renunţăm la ceva pentru a căpăta altceva, mai bun, în loc. Iată ce este sacrificiul. Luaţi, de pildă, o bucată de cărbune: este neagră, urâtă, murdară; o sacrificaţi şi ea devine foc, căldură, lumină, frumuseţe. Cel care nu vrea să facă sacrificii, rămâne în urâciune, frig şi întuneric.

Atâta vreme cât veţi trăi cu ideea că sacrificiul vă va aduce suferinţă şi vă va sărăci, bineînţeles că nu veţi fi dispuşi să faceţi sacrificii. De aceea trebuie să adoptaţi punctul de vedere iniţiatic: el ne învaţă că nu trebuie să renunţăm la un lucru decât pentru a-l înlocui cu altul mai bun. Vreţi să renunţaţi la un obicei dăunător: de exemplu jocul, băutura sau femeile?… Atâta vreme cât nu îl înlocuiţi, el va veni să vă tenteze, să vă chinuiască, pentru că nu aţi trezit în voi o altă cerinţă capabilă să o învingă pe prima, şi putem spune că vă expuneţi chiar la pericole grave, pentru că această renunţare devine o refulare. Atâta vreme cât oamenii nu vor înţelege aceasta, ei vor trece prin experienţe foarte dureroase şi atunci, bineînţeles că vă vor explica că nu este cazul să faceţi sacrificii, căci nu numai că nu veţi reuşi, dar veţi fi chiar şi mai nenorociţi.

Nu trebuie să vă privaţi, nu trebuie să renunţaţi, doar să vă deplasaţi, adică să faceţi sus ceea ce făceaţi jos: în loc să beţi apă dintr-o baltă unde abundă microbi, să beţi apă dintr-un izvor pur şi cristalin. Să nu beţi deloc, ar însemna moartea. Dacă cineva vă va spune că nu trebuie să beţi, numai apa din canalizări este cea pe care nu trebuie să o beţi, altfel trebuie să beţi, dar să beţi apa cerească. Şi această idee este exprimată simbolic în Geneză. Când Adam şi Eva se aflau în Paradis, Dumnezeu le-a permis să mănânce din fructele tuturor arborilor, mai puţin din fructele Arborelui Cunoaşterii Binelui şi Răului. Dumnezeu nu voia să-i priveze pe Adam şi Eva de hrană, El voia doar să-i facă să înţeleagă că există hrană mai bună şi mai benefică decât alta.

Un adevărat spiritualist nu se privează: el mănâncă, bea, respiră, iubeşte, dar în stări de conştiinţă minunate, necunoscute pentru omul obişnuit. Când vorbim despre renunţare, oamenii se înspăimântă şi îşi spun: ”Dacă renunţ, am să mor”. Şi este adevărat că vor muri. Dacă ei nu înţeleg că prin renunţare vor accede la ceva mai bun, ei vor muri. Nu este vorba de a renunţa la a bea, a dormi, a respira, a iubi, a face copii, ci de a le face pe toate acestea într-un mod superior. În fiecare zi trebuie să ne preocupăm să facem această înlocuire pentru a crea o mişcare, o circulaţie a energiilor, altfel totul stagnează, se atrofiază şi iată mucegaiul, fermentaţia, putreziciunea. Mereu trebuie să curgă apă proaspătă. Şi pentru a face să curgă această apă, trebuie să ne legăm în fiecare zi de Cer, să medităm şi să ne rugăm. căci cu adevărat nou este numai ceea ce vine din Ceruri.

Bineînţeles că oamenii găsesc adesea singuri soluţia înlocuirii. Când o femeie vrea să scape de un soţ care îi aduce numai încurcături, ea caută un altul. În mod instinctiv, oamenii se conduc după preceptele înţelepciunii eterne, numai că ele nu sunt întotdeauna bine aplicate. Un om crede că, schimbând femeia, va fi mai fericit: nu este însă sigur că astfel va găsi fericirea. Este chiar posibil ca voind să scape de o scorpie, să dea peste o alta şi mai rea! Sau se doreşte schimbarea unui regim politic, dar nici următorul nu este mai bun. Oamenii simt în mod confuz că trebuie să schimbe ceva, da, numai că schimbările nu trebuie făcute atât în exterior, cât în Sine.

Să revenim la exemplul focului, pe care vi l-am dat înainte. De ce Iniţiaţii, atunci când trebuie să facă o ceremonie magică, sau preoţii, atunci când trebuie să oficieze slujba, aprind cel puţin o lumânare, o veioză, pentru ca lumina să fie prezentă? Ceea ce vă voi revela în legătură cu acest subiect este extrem de important şi veţi fi obligaţi să realizaţi acest lucru în viaţa voastră după ce îl veţi cunoaşte. Pentru a alimenta flacăra, lumânarea îi furnizează materialele şi făcând aceasta, ea se micşorează. Combustia este deci un sacrificiu. Dacă nu există sacrificiu, nu va exista nici lumina. Pentru ca lumina şi focul să existe, este necesar un combustibil şi acest combustibil este lumânarea. Şi noi reprezentăm o lumânare, avem tot felul de materiale combustibile. Aceste materiale fără culoare, moarte, sunt defectele, viciile noastre. Singur focul sacrificiului le va putea aduce la viaţă, le va putea face luminoase, cu condiţia ca o scânteie să vină şi să dea foc materiei.

Atâta vreme cât omul duce o viaţă obişnuită, el rămâne făcut din materie neînsufleţită, neagră, ca un copac mort. El se luminează, se înfrumuseţează, prinde viaţă, se încălzeşte numai după ce a fost vizitat de focul spiritului. Numai că, pentru aceasta, el trebuie să-şi sacrifice viaţa egoistă. Ceea ce îi împiedică pe oameni să facă acest sacrificiu, este teama de a dispare. Bineînţeles, există ceva care va dispare, este adevărat, dar acest ceva trebuie să dispară pentru ca altceva să poată lua naştere. Substanţa lumânării dispare pentru ca să apară lumina şi căldura. Veţi spune că după un timp, din lumânare nu va mai rămâne nimic; da, dar omul poate arde nelimitat. Odată aprins, el nu se mai poate stinge. Întotdeauna va exista în el o materie care va arde.

Idealul este de a arde pentru focul sacru al dragostei divine, căci în această vâlvătaie veţi găsi secretul vieţii. Majoritatea oamenilor încă nu au fost aprinşi, ei nu vor să sacrifice nimic din natura lor inferioară, ei nu vor să fie consumaţi, de aceea rămân ca nişte lumânări stinse. Ei trebuie să ia o hotărâre. Pentru a avea această lumină şi această căldură, va trebui ca într-o zi să se hotărască şi să ardă totul. Uitaţi-vă la un foc: cu câtă plăcere aduce lumea crengi pentru a-l alimenta! Aceste crengi ar putea rămâne undeva, părăsite, inutile. Dar, odată aprinse, priviţi câtă bucurie ne produce focul. Şi toate aceste energii se ridică în sus către soare, înapoi de unde au venit… Trosniturile pe care le auziţi, sunt bucuria, fericirea, eliberarea energiilor. Sunt lanţuri care se rup: prizonieri care ies din închisoare şi se eliberează.

Dacă există obiceiul de a ne ruga Domnului aprinzând o lumânare, arzând tămâie, aceasta se face deoarece lumânarea sau tămâia care ard sunt simbolul sacrificiului, care consumându-se, produce rezultate. Nu se obţine nimic fără sacrificiu. Singur, sacrificiul, care transformă energiile trecându-le de la o stare la alta, produce vindecarea, iluminarea. El este adevărata transmutare alchimică. De fiecare dată când aprind un foc sau o lumânare sunt pătruns de profunzimea acestui fenomen care este sacrificiul şi aceasta mă face întotdeauna să gândesc că, pentru a avea lumină, chiar şi cea interioară, este necesar un sacrificiu, este întotdeauna necesar să ardem ceva în noi.

Oamenii au acumulat în interiorul lor atât de multe lucruri pe care le-ar putea arde. Dacă ei ar fi în stare să ardă toate impurităţile, toate tendinţele egoiste, pasionale, care îi împing spre întunecimi, acestea ar produce o asemenea lumină, o asemenea forţă, care i-ar transforma complet. Dar, în loc să le ardă, ei le păstrează cu grijă pe toate. Aşteaptă mai întâi să li se facă frig, adică să ajungă lipsiţi de dragoste, de prietenie, de duioşie, ca în vremurile de frig grozav cînd nu mai ai cu ce să te încălzeşti şi începi să arzi scaune vechi, dulapuri vechi. Da, este necesar ca omul să treacă prin peripeţii, prin mari nenorociri, prin mari decepţii pentru ca, în sfârşit, să se hotărască să ardă vechiturile care s-au adunat în el de veacuri. Dar va veni şi timpul acesta, va veni pentru toată lumea. Cei care m-au înţeles, se vor duce cu bucurie să pună pe foc tot ce este mucegăit în ei, ros de viermi sau de molii… şi hai la foc cu ele, şi ce vâlvătaie imensă!

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

shared with Ioana Bucur

Relaxare

A venit vremea pentru o scurtă pauză.  

INSPIRĂ, EXPIRĂ

Simte aerul cum te împrospătează.

INSPIRĂ, EXPIRĂ

Fă sonorul gândurilor mai încet.

INSPIRĂ, EXPIRĂ

Închide-ţi ochii şi lasă liniştea să-ţi inunde sufletul.

INSPIRĂ, EXPIRĂ

Zâmbeşte.

INSPIRĂ, EXPIRĂ

E pace, lumină, iubire în întreaga ta fiinţă.

Contopindu-te cu esenţa ta adevărată ai ajuns… ACASĂ.

*****

De aici, acum, experimentează direct viaţa, fără cuvinte, fără etichete, fără judecată, fără comparaţii, fără teamă. Simte-o în fiecare respiraţie a ta, simte-o cu toate simţurile tale. Viaţa este un proces atât de complex, e un uimitor spectacol în continuă desfăşurare pe care, oricât am vrea, nu-l putem cuprinde în totalitate cu mintea noastră. Aşa că azi nu mai trăi doar în realitatea minţii tale, vezi, ascultă, miroase, simte, gustă precum un copil curios gata de o nouă explorare.

*****

E atât de bine atunci când ai curaj să experimentezi viaţa, să-i trăieşti splendoarea şi nu doar să treci prin ea chinuindu-te să-i supravieţuieşti.

Relaxează-te! Savurează cu toată fiinţa ta aceste momente. Lasă-le să te încarce cu energia şi motivaţia de care ai atât de multă nevoie.

sursa ozibuna.net 

O cascada aurie

Sansa se afla in dreapta voastra; sansa se afla in stanga voastra. Sunteti inconjurati de sanse. S-ar putea sa trebuiasca sa vedeti sansa de mai multe ori, inainte sa intelegeti ce vedeti. Sansa este adesea doar un muguras, iar voi trebuie sa deschideti ochii larg pentru a-l vedea. Fiti atenti. Cautati sansa in fiecare ungher. Priviti dintr-o alta perspectiva, iar ochii vostri vor vedea ceea ce inainte au omis sa vada. S-a aflat dintotdeauna acolo, doar ca voi n-ati vazut-o. Se afla chiar in fata voastra, iar voi ati trecut exact pe langa ea.Nu este adevarat ca sansa bate la usa doar o singura data. Sansa bate la usa mereu. Doar ca trebuie sa va deplasati pana la usa. Trebuie sa o deschideti si sa spuneti: „Bine ai venit! Intra, te rog!”

Uneori, sansa este imbracata altfel decat ati crezut voi ca va fi imbracata. Nu s-a deghizat. Mai degraba, asteptarea voastra a fost prea limitata. Uneori, sansa vine la usa din spate, iar voi credeti ca e prea mare deranjul sa va ridicati de pe scaun. Nici nu o veti auzi batand, daca mintea va este inchisa, si nu deschisa. Poate credeti ca a fost curentul care a miscat usa, cand, de fapt, era sansa care incerca sa va atraga atentia.

Uneori, se intampla ceva pe care voi il priviti ca pe un esec. Se poate sa credeti ca ati pierdut ceva, cand, de fapt, vi s-a dat o mare sansa. Daca v-ati pierdut slujba, considerati ca ati primit o lovitura, cand este mai mult ca un plug care da la o parte zapada din calea voastra. Cand vedeti un plug de zapada, nu-l priviti ca pe o pierdere. Atunci de ce priviti ceea ce va curata calea ca pe o pierdere?

Fiti atenti la toate semnele care vi se arata. Iubitilor, orice vi se arata este o sansa. Vi se dau mereu sanse pentru a va dezvolta. Vi se arata mereu sansa de a vedea intr-o noua lumina. Vi se prezinta mereu sansa de a vedea dintr-o alta perspectiva. Mai intai, imbunatatiti-va vederea, iar viata voastra vi se va schimba intr-un mod spectaculos.

Nu cantariti fiecare decizie. Deciziile nu pot fi luate intotdeauna daca ne bazam pe logica. Logica nu stie destule. Sau poate ii puneti intrebarea gresita.

Va mai amintiti cand v-am spus ca trebuie sa fiti atenti la sansele pe care le aveti? Daca pe jos apare o foaie de hartie, este pentru voi sa o ridicati. Asa este sansa. Poate fi mica. Nu trebuie sa fie mare. Nu trebuie sa fie perfecta. Se afla chiar in fata ochilor vostri, numai ca trebuie sa o vedeti. Sansa se afla mereu acolo. Sansa vrea ca voi sa o vedeti. Se afla acolo pentru voi.

Iubitilor, ce sansa vreti sa vedeti?

Pe cat de mult le place sanselor sa va ia prin surprindere, pe atat de mult le place sa fie cautate. Sansele sunt de multe ori precum merele din pom. Trebuie sa intindeti mana si sa le culegeti.

Ori sansele sunt ca stelele de pe cer, iar voi trebuie sa va uitati in sus, la ele, si sa alegeti pe care vreti sa o asezati in palma voastra, ca pe un fluture. Sau alegeti mai multe! Lasati-le sa se roteasca in palma voastra, ca diamantele. O, asta e, iubitilor! Cautati diamante! Nu cautati descurajarea. Nu cautati pietris, sau nisip care va fi luat de vant. Diamantele contin lumina prin care puteti vedea. Sansa nu trebuie sa se prezinte sub forma de aur masiv.

Lasati ca sansele voastre sa fie ca aurul topit. Lasati-le sa curga ca o cascada aurie, pe care sa alunecati cu bucurie.

sursa : editura foryou

Pasi mici catre o schimbare mare

Cand decidem ca este timpul pentru schimbari majore in vietile noastre, este intelept sa usuram procesul, incepand cu ceva marunt. Schimbarile mici ne permit sa capatam o noua obisnuinta si o fac apoi parte permanenta a vietii noastre, in timp ce schimbarile bruste ne pot da un sentiment de esec care face dificila mai apoi inaintarea si este foarte probabil ca noi sa ne intoarcem la vechile cai. Chiar daca am parcurs acel traseu si ne aflam in fata alegerii de a o lua de la inceput, putem decide sa o luam mai usor de data aceasta si sa mergem inainte. 

Uneori tintele pe care ni le propunem sunt simpli indicatori ai nevoii de schimbare si sunt utile in a ne determina sa ne miscam in directia buna. Insa este posibil ca odata ce am incercat ceea ce parea atat de potrivit, sa descoperim ca nu ni se potriveste de fapt sau nu ne face sa ne simtim asa cum am sperat. A porni la drum in ritm mai lent ne ofera sansa de a privi in jur si de a lua in considerare si alte optiuni, pe masura ce invatam si crestem. Avem timp sa examinam valorile subiacente ale dorintei de schimbare si sa gasim moduri de a manifesta acele sentimente, indiferent daca arata sau nu ca si telul nostru initial. A inainta cu pasi mici ne lasa timp sa ne adaptam si sa pasim in siguranta pe noua noastra carare. 

Viata nu ne permite intotdeauna anticiparea sau pregatirea pentru o schimbare majora si ne putem simti coplesiti de ceea ce se afla in fata noastra. Daca optam sa lucram pe un singur obiectiv odata, ne vom concentra atentia pe ceva mai usor de manuit si probabil vom constata ca am realizat ceva. A forta schimbarile este, in esenta, un semn ca nu avem incredere in intelepciunea universului. Este preferabil sa ne ascultam ghidul interior si sa facem schimbarile in ritmul care este potrivit pentru noi, asigurandu-ne ca facem asta in aliniere cu ritmul universului. 

lsursa www.dailyom.com.

Traducere: Elena Bucur 

Relaxare prin puterea gandului

Trăieşte admirabil fiecare zi

Chiar dacă unele gânduri şi sentimente străine, poate chiar malefice, vor încerca să ne pătrundă în aură, ele vor fi cu uşurinţă deturnate de lumina divină care există în noi. Astfel, toate energiile fiinţei noastre vor fi antrenate să meargă în direcţia cea bună pe care am ales-o.

Dacă ajungem să trăim măcar o zi minunată, o zi care înseamnă poate abia o secundă din viaţa veşnică, nu numai că va fi păstrată în „dosarele cosmice”, nu numai că nu va muri niciodată, dar ziua aceasta va ajunge să le antreneze şi pe cele viitoare, pentru a-i semăna din ce în ce mai mult. Să urmărim tocmai de aceea să trăim admirabil fiecare zi, pentru că ea le va influenţa extrem de binefăcător pe cele care îi vor urma şi le va ajuta să fie pline de fericire, ordine, echilibru şi armonie.

Să ne învăţăm să acţionăm într-un sens cât mai vast, în aşa fel încât acţiunile noastre luminoase să fie utile tuturor. Pentru asta este suficient să ne transformăm felul de a gândi, să avem conştiinţa că fiecare dintre noi trăieşte în acest univers, fiecare şi toţi suntem clipă de clipă intim şi profund legaţi de acest univers. Eşti macrocosmic, acţionează macrocosmic

Iată un exerciţiu foarte simplu: suntem între cei patru pereţi ai camerei noastre, izolaţi cât mai bine fizic, departe de lumea întreagă Cu toate acestea, putem să ne obişnuim ca o dată pe săptămână să ieşim din încăpere cu ajutorul gândului, pentru a ne expansiona într-un spaţiu din ce în ce mai vast: casa noastră, oraşul în care locuim; apoi ne imaginăm că oraşul respectiv face parte dintr-o regiune, iar această regiune face parte dintr-o ţară; ţara face parte dintr-un continent, continentul se află pe Terra, iar Terra face parte din familia planetelor sistemului solar.

Acest procedeu spiritual ne ajută să conştientizăm că suntem integraţi în univers. Acum ne putem da seama că sistemul solar, la rândul său, face parte dintr-o galaxie, iar galaxia este o părticică infimă a Macrocosmosului. În felul acesta vom realiza cu uimire că, deşi ne aflăm singuri în camera noastră, suntem în acelaşi timp expansionaţi în Macrocosmos. Iar dacă acum suntem fiinţe macrocosmice, de ce mai trebuie să ne impunem vreo limită, de ce să nu deschidem larg ochii şi inima şi să ne spunem nouă înşine că avem deseori de făcut acţiuni care sunt macrocosmice? Exerciţiul acesta ne permite accesul cu cea mai mare uşurinţă la o stare de expansiune în nemărginire. De ce să nu folosim la maximum roadele unei asemenea stări?

Este foarte important să descoperim valoarea nebănuită a păcii interioare profunde. În tăcere, noi pregătim împrejurările prielnice pentru manifestarea entităţilor divine. Ele iubesc foarte mult liniştea şi aşteaptă mereu acele condiţii pe care oamenii, datorită agitaţiei zilnice, nu le oferă decât foarte rar. Cu cât o fiinţă umană este mai evoluată, cu atât are nevoie de mai multă linişte, de mai multă pace profundă. În această aparentă absenţă a vieţii, un asemenea om simte autenticul, tainicul ei gust; căci adevărata viaţă, viaţa divină intensă, este o linişte vie, copleşitoare. Tăcerea pregăteşte condiţiile pentru apariţia şi manifestarea entităţilor divine. Iar când ele sunt aproape, simţim deasupra noastră suflul misterios al eternităţii.

Multe entităţi divine, invizibile, coboară fără încetare să ne ajute. Ştiind asta, să le oferim cât mai des în noi înşine condiţiile favorabile pentru a le primi şi a le reţine atenţia. Toate aceste fiinţe divine sunt mereu pregătite să ne viziteze şi mereu caută un loc în inima noastră, în mintea noastră, pentru a acţiona şi pentru a ne aduce multe bucurii spirituale. Lipsa de recunoştinţă însă le poate îndepărta.

Entităţilor elevate le place să le apreciem sprijinul şi generozitatea. Că oamenii sunt imperfecţi, slabi, copilăroşi, ele ştiu deja şi au forţă să treacă defectele cu vederea; ba chiar mai mult, tocmai atunci când ne dovedim plini de greşeli ele spun: „Iartă-i, Tată Ceresc, că nu ştiu ce fac şi de aceea noi urmărim să-i ajutăm!“ Dar dacă observă că oamenii nu le apreciază prezenţa şi ajutorul, entităţile divine îi părăsesc. Nu fiindcă ar avea nevoie de consideraţia sau mulţumirea lor, dar ştiu că nerecunoştinţa împiedică fiinţele umane să profite de darurile spirituale pe care le-ar putea primi.

Visuri si dorinte

Dumnezeu a spus :


Exista o diferenta intre a-ti dori ceva si a avea nevoie sa ai acel lucru. Este o diferenta uriasa. Este diferenta dintre undele de pe lac si valurile cu spume ale raului. Dorinta este insotita de catre pace. Nevoia indeplinirii dorintelor este insotita de nevoia de a cere. Din asta sunt alcatuite razboaiele. Cererea si dorinta nu sunt deloc unul si acelasi lucru. Poti avea dorinte intense si fara sa pretinzi ceva. Da, aici exista un echilibru. Sa doresti cu putere, iar apoi lasa-ti dorintele sa pluteasca pe oceanul vietii. Aceasta este lipsa de impotrivire. Lipsa de impotrivire denota suplete ca reactie la viata. Vrei masina rosie, dar te alegi cu cea albastra, caci, altfel, nu te alegeai cu niciuna. Atunci cand va impotriviti lucrurilor primite, ce altceva castigati in afara de frustrare? Invatati sa ridicati din umeri si sa mergeti mai departe. Puteti sa va pastrati dorinta si fara bagajul in plus pe care i-l atasati.

Da, iata din nou cuvantul atasament. Sa nu fiti atasati. Nu indiferenti, doar responsabili. A nu fi atasat inseamna sa lasi in urma trecutul. Sa doriti fara a va atasa. Sa vreti ceea ce vreti, dar sa nu fiti dependenti de dorinta de a primi. Sa nu fiti dependenti de indeplinirea dorintelor voastre. Sa va doriti cu tarie ce va doriti si tot cu tarie sa le ingaduiti rezultatelor sa fie asa cum sunt.

Sa fiti dezamagiti, daca trebuie, iar apoi descotorositi-va de dezamagire. Lasati ca dorintele sa poposeasca, dar nu si sentimentul de dezamagire. Pastrati-va dorintele, dar nu le judecati. Sunteti liberi mereu sa va doriti ceea ce va doriti. Si sunteti mereu liberi sa tratati viata ca si cum ati fi un oaspete binevenit, oricum vi se pare ca este viata. Puteti fi o doamna sau un gentleman, oricare ar fi imprejurarile. Fiti geniali in toate imprejurarile. De ce ati fi altfel? Fiti o persoana vesela, iubitilor. Sincer, ati vrea sa fiti tristi?

Dezamagirea va spune ca ati avut bucuria unui vis neindeplinit inca. Si totusi, actul de a dori in sine a fost insotit de bucurie. Dorinta in sine v-a oferit o oarecare implinire.

Cand mergeti sa va cumparati de la magazin o rochie pe care v-o doriti, sau o mobila, chiar si atunci cand descoperiti ca s-a vandut deja sau ca, dintr-un motiv oarecare, nu o puteti cumpara, tot reusiti sa va bucurati in urma acestei actiuni. Bucuria fara posesie tot bucurie este. Tot ce cumparati in viata este, de fapt, un vis – cumparati un vis. Iar visul il puteti avea mereu.

Stiti doar ca atunci cand chiar aveti acea rochie, sau acea mobila pe care v-o doriti, mai devreme sau mai tarziu, se transforma in ceea ce este cu adevarat – o simpla rochie sau o simpla mobila. Energia visului s-a spulberat. Pulberea a fost energia visului vostru, iubitilor. Deci, da, fiti fericiti chiar si atunci cand dorinta nu vi se indeplineste, deoarece atunci puteti avea inca energia dorintei. Sa va doriti, decat sa nu aveti planuri. Sa va doriti, decat sa fiti plictisiti. Doriti, doriti…  si sa nu fie nevoie sa posedati obiectul dorintelor voastre.

Cu sau fara imbracaminte, voi sunteti voi si sunteti Propriul Meu Copil Divin.

Chiar si fara ca dorintele voastre de a avea iubire in viata si pace in lume sa fie indeplinite, puteti avea parte de iubire si de pace. Oricare ar fi schimbarile produse la suprafata  lumii din jurul vostru, voi aveti o cunoastere profunda si o inima constienta. Bataia inimii voastre nu depinde de evenimentele temporare. Toate evenimentele sunt temporare. Crescendo-urile puternice se sting intr-un moment de inertie. Linistea dirijeaza cursul din spatele oricarei activitati.

Bucurati-va de dorintele voastre si bucurati-va de indeplinirea lor. Dar sa nu credeti ca o dorinta neimplinita reprezinta o dorinta negata. Sa nu va negati voua insiva bucuria in momentul pe care il aveti chiar acum. Nimic nu lipseste cu adevarat. Acest moment contine totul. 

Voi sunteti Plenitudine, iubitilor.  

de Gloria Wendroff