Daca oamenii au destin…daca totul are un destin….oare si destinul are un destin?
Are si implinirea lui este o poveste in sine?
Oare destinul este si el o entitate alcatuita din suma lucrurilor pe care le facem in viata?
Cum este oare sa te intalnesti cu propriul destin, sa il privesti in ochi si sa il recunosti?
Sa simti ca este destinul tau si ca nimeni si nimic nu va poate desparti?
Cum o fi sa nu ai nici o indoiala ca destinul tau este doar al tau si ca nimeni altcineva nu il poate implini?
Oare destinul este totuna cu destinatia?
Oare destinul este alcatuit din suma alegerilor pe care le facem in virtutea liberului arbitru, sau este suma actiunilor pe care nu alegem sa le facem caci sunt inscrise intr-un tipar fix al evolutiei noastre?
Oare destinul incepe cand ne nastem sau cu mult mai inainte?
Ce este oare destinul?
O calatorie spre noi insine sau o parasire a sinelui si o iesire in intampinarea celorlalti?
Se poate schimba destinul, sau doar modul in care il privim?
Oare…destinul are si el un destin?
Uneori avem intrebari pentru toate raspunsurile… alteori avem raspunsuri pentru toate intrebarile!
Dar sunt si momente de tacere fara cuvinte, ganduri si imagini… o tacere de inceput de lume, in care avem toate destinele si destinatiile in podul palmei… o tacere care ne permite sa alegem sa nu mai alegem!
Astrele nu sunt destinul nostru… Noi suntem destinul astrelor!
sursa:astrosofia.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*