De vorbă cu Sinele meu/tău

Sunteţi rupt de Fiinţă atât timp cât mintea va acaparează toată atenţia.
Când acest lucru se întâmplă – şi se întâmplă continuu pentru cei mai mulţi oameni – nu sunteţi în corp. Mintea vă absoarbe toată conştiinţa şi o transformă în forme mentale. Nu vă puteţi opri din gândit.
Pentru a putea conştientiza Fiinţa, trebuie să redobândiţi conştiinţa acaparată de minte.
Aceasta este o sarcină esenţială în călătoria dumneavoastră spirituală. Veţi elibera cantităţi vaste de conştiinţă, care înainte erau prinse într-o gândire inutilă şi compulsivă.
O modalitate eficientă pentru a realiza acest lucru este să vă îndepărtaţi pur şi simplu atenţia de la gândire şi să o focalizaţi în corp,
acolo unde Fiinţa poate fi simţită, în primă instanţă, ca acel câmp energetic interior care însufleţeşte ceea ce percepeţi ca fiind corpul fizic.
Iubirea este o stare a Fiinţei.
Iubirea nu se află în afară, ci în adâncul dumneavoastră.Nu o puteţi pierde nicicând şi nu va poate părăsi.
Nu depinde de un alt corp,
de o formă exterioară.
ÎNVĂŢAŢI SĂ EXPRIMAŢI
ceea ce simţiţi fără să învinovăţiţi. Învăţaţi să vă ascultaţi partenerul într-un mod deschis, nedefensiv.
Acordaţi-i partenerului spaţiu pentru a se putea exprima. Fiţi prezent.
Acuzarea, apărarea, atacul – toate acele tipare care sunt proiectate pentru a întări, a proteja sau a răspunde
cerinţelor sinelui fals – vor deveni astfel inutile. Să acordaţi spaţiu atât altora, cât şi dumneavoastră înşivă este de o importanţă vitală. În lipsa spaţiului dragostea nu poate înflori.
Când aţi îndepărtat cei doi factori care distrug relaţia – deci atunci când aţi transformat corpul-durere şi nu vă mai identificaţi cu mintea şi cu poziţiile mentale – şi după ce acelaşi lucru a fost făcut şi de partenerul dumneavoastră, veţi trăi fericirea unei relaţii înfloritoare. În loc să oglindiţi durerea şi inconştienţa celuilalt, în loc să va satisfaceţi reciproc dorinţele de dependenţă ale falsului sine,
veţi reflecta unul în celălalt dragostea adâncă pe care o simţiţi, acea iubire care apare odată cu conştiinţa unităţii cu tot ceea ce există.
Aceasta este iubirea care nu are contrariu.
TOT CE TREBUIE SĂ FACEŢI ESTE SĂ ACCEPTAŢI PE DEPLIN ACEST MOMENT.
Atunci vă veţi simţi bine aici şi acum şi veţi fi împăcat cu propria persoană.
Dar este oare nevoie să aveţi o relaţie cu propria persoană? De ce nu puteţi fi pur şi simplu dumneavoastră?
Când aveţi o relaţie cu propria persoană, v-aţi împărţit deja în două: “eu” şi “eu însumi”, subiect şi obiect. Aceasta dualitate creată de minte este cauza fundamentală a complexităţii inutile,
a tuturor problemelor şi conflictelor din viaţa dumneavoastră.
În starea de iluminare, sunteţi dumneavoastră – “dumneavoastră” şi “sinele dumeavoastră” devin una.
Nu vă mai judecaţi pe “dumneavoastră înşivă”, nu vă mai plângeţi de milă, nu vă iubiţi, nu vă urâţi, etc.
Ruptura cauzată de conştiinţa autoreflexivă e vindecată, iar blestemul e înlăturat.
Nu există nici un “sine” pe care trebuie să-l mai protejaţi, să-l apăraţi sau să-l hrăniţi.Când atingeţi iluminarea, o singură relaţie nu va mai exista: relaţia cu propria persoană. Odată ce aţi renunţat la ea, toate celelalte relaţii vor fi relaţii de iubire.