Ia-ti crucea si urmeaza-ti Creatorul

Da-ti pentru o clipa crucea jos de pe umeri si priveste-o… nu e nici mai mare nici mai mica decat poti duce…Tu ti-ai ales-o din multele variante pe care le-ai avut la dispozitie si tu ai hotarat care este cea mai buna pentru a scoate in evidenta ceea ce esti, dar si ceea ce nu vei fi niciodata, ceea ce stii sau nu vei sti niciodata… Crucea pe care ti-ai ales-o este expresia cea adanca a fiintei tale. Ea este legatura cu pamantul si cerul din tine, cu partea umana si cu cea divina, ea impaca toate dualitatile si vindeca tot ceea ce este antagonic si in aparenta opozitie, tot ceea ce te nemultumeste la felul tau de a fi, toate pornirile si sentimentele contrarii cu care te lupti. 

Nu este nimic mai firesc decat sa ne simtim duali, sa ne simtim verticala si orizontala, intunericul si lumina, puterea si slabiciunea, decat puterea de a crea, dar si cea de a distruge, de a construi, dar si de a darama, de a iubi si de a ura, de a aduce pacea sau de a incepe razboaie, de a face pamantul sa rodeasca sau sa sa usuce… de a da copiilor radacini sau aripi… E nevoie de cruce pentru a impaca toate aceste porniri in noi. Este nevoie sa avem curajul sa le traim pe toate pentru a le cunoaste si cunoscandu-le sa le simtim, simtindu-le sa nu ne mai fie straine si vrasmase. Este nevoie de crucea prin care ni se da toata puterea in cer si pe pamant, este nevoie de gestul cu care unim tot omul efemer cu divinitatea eterna care suntem dincolo de ceea ce ne spune mintea.

Poate ca a venit momentul sa ne dam seama ca nu noi ne ducem crucea… ci crucea ne duce pe noi, ea este vehicolul cu care calatorim spre lumina si impacare, ea nu este povara ci mijlocul prin care suntem ajutati sa ne ducem poverile, ea nu este pedeapsa ci modalitatea prin care iertam tot ceea ce nu ne place la noi si la lumea in care alegem sa traim. Ea nu inseamna moarte, ci viata vesnica, ea nu este un sfarsit ci un vesnic inceput din care sa ne tragem pururea puterea. Caci puterea nu este ceea ce putem sa le facem altora, ci ceea ce putem sa facem cu darurile launtrice pentru a ne apropia mai mult de chipul si asemanarea de la inceputurile vremurilor!

Vine un moment in viata fiecaruia cand crucea nu mai este povara ci ELIBERARE de toate poverile! Vine un moment cand crucea ne ajuta sa ne trezim din vis si sa deschidem ochii catre ceea ce suntem cu adevarat… Copiii luminii vesnice!

Uita-te bine la crucea ta…

NU E ASA CA SEAMANA DE FAPT CU O PERECHE DE ARIPI?

sursa:astrosofia.ro