De cele mai multe ori, sfarsitul de an este, pentru mine, un moment de reflectie la ceea ce s-a intamplat... sau nu s-a intamplat in acest an... si imi propun sa realizez anul ce va urma.
Doar ca de data aceasta lucrurile stau diferit si simt nevoia sa stau un pic deoparte si sa ma uit cu ochii sufletului catre toate cele bune pe care le-am primit (uneori prin intermediul altor oameni, chiar daca initial lucrurile nu pareau asa) in tot acest an. Si, uitandu-ma in urma, imi dau seama ca nu au fost putine. Recunostinta mea creste pe masura ce scriu aceste randuri. Sunt aspecte care atunci cand s-au intamplat m-au suparat, ca nu era chiar ceea ce imi doream… Acum, dupa cateva luni bune, realizez ca a fost nevoie sa invat inca o lectie la scoala vietii si singura modalitate prin care am putut sa fac acest lucru a fost traind acea experienta. A fost un an bogat in astfel de lectii si acum, uitandu-ma la el, ii multumesc lui Dumnezeu ca mi l-a daruit.
Sunt recunoscatoare pentru tot si daca as avea puterea sa schimb ceva stiu ca nu as face-o, as trai exact la fel, desi uneori a durut foarte, foarte tare… Poate ma veti intreba de ce ? Raspunsul meu este la fel de simplu ca si intrebarea: pentru ca acesta a fost singurul mod in care am putut sa invat cate ceva despre ceilalti si mai ales despre mine. Obisnuiam adesea sa arat cu degetul, sa critic, sa fiu nemultumita la adresa celorlati... anul acesta stiu ca daca vedeam acele lucruri, o faceam doar pentru ca ele existau si in mine, doar ca nu puteam sa le accept. Si pana la urma cine sunt eu sa judec, sa evaluez?
Sunt recunoscatoare pentru toti oamenii frumosi la suflet pe care i-am intalnit, pentru tot ceea ce ei mi-au oferit...sunt recunoscatoare pentru darul divin de a crea acest blog , multumindu-va voua , dragii mei vizitatori pentru onoarea de a-mi pasi pragul si pentru mesajele frumoase pe care mi le-ati scris ...sunt recunoscatoare pentru faptul ca sunt sanatoasa, ca ma pot bucura de viata impreuna cu familia mea , chiar daca am trecut printr-un episod dureros pierzandu-mi tatal (stiu ca Sfanta Treime il tine acum in brate si ma va ocroti mereu de acolo de sus)... sunt recunoscatoare pentru toate oportunitatile deghizate in 'greutati' care m-au facut sa descopar resurse interioare despre care nu stiam ...
Sunt recunoscatoare ca pot spune din tot sufletul TE IUBESC VIATA !
Cu INFINITA IUBIRE si LUMINA din partea mea ,
Daniela Anisoara
LA MULTI ANI !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*