Nu-ti lua gandurile prea in serios!

Majoritatea oamenilor isi petrec intreaga viata in temnita propriilor lor ganduri. Ei nu trec niciodata dincolo de un simt limitat, individualizat, al sinelui, creat de minte si conditionat de trecut.

In interiorul tau, asemenea oricarei fiinte umane, exista o dimensiune a constiintei, mult mai profunda decat gandirea. Este esenta a ceea ce esti tu. O putem numi prezenta, constientizarea, constiinta neconditionata. In invataturile stravechi, ea este Constiinta Christica 

Descoperirea acestei dimensiuni te elibereaza pe tine si elibereaza lumea de suferinta pe care ti-o pricinuiesti tie insuti si altora, atunci cand micul eu, creat de minte, este tot ceea ce cunosti si iti conduce viata. Iubirea, bucuria, creativitatea si stabilitatea pacii interioare nu pot veni in viata ta, decat prin acea dimensiune neconditionata a constiintei.

Daca poti recunoaste, macar din cand in cand, ca gandurile care iti trec prin minte sunt niste simple ganduri; daca poti fi martorul propriilor tale tipare de reactie mental-emotionala, atunci acea dimensiune ti se dezvaluie sub forma constientizarii gandurilor si emotiilor, atunci cand ele apar in spatiul launtric atemporal, in care se desfasoara viata ta. 

Fluxul gandirii are o inertie uriasa, care te poate trage dupa sine, cu usurinta. Fiecare gand pretinde ca el conteaza foarte mult.El vrea sa-ti atraga intreaga atentie.

Iata o noua practica spirituala pentru tine: nu-ti lua gandurile prea in serios. 

Pentru oameni este foarte usor sa fie prinsi in capcana propriilor temnite conceptuale.

Mintea umana – in dorinta ei de a sti, intelege si controla – isi mistifica parerile si punctele de vedere privind adevarul. Ea spune: asa stau lucrurile. Trebuie sa mergi dincolo de gandire, pentru a intelege ca, indiferent de modul in care iti interpretezi propria viata, viata sau comportamentul altcuiva, oricare ar fi modul in care judeci o anumita situatie, acesta nu este decat un punct de vedere, una dintre numeroasele perspective posibile. Nu e nimic mai mult decat un manunchi de ganduri. Insa realitatea este un tot unitar, in care toate lucrurile sunt intretesute, in care nimic nu exista de sine statator. 

Gandirea fragmenteaza realitatea… o divizeaza in bucati conceptuale.

Mintea ganditoare e un instrument util si puternic, dar, cand pune cu totul stapanire pe viata ta, este, totodata, si foarte limitativa, atunci cand tu nu poti intelege ca ea nu este decat un mic aspect al constiintei – care esti tu. 

Intelepciunea nu e un produs al gandirii. Intelegerea profunda a faptului, intelepciunea, apare prin simpla actiune de a acorda intreaga ta atentie unei anumite persoane sau unui anumit lucru sau unei anumite situatii. Atentia este inteligenta primordiala, este constiinta insasi. Ea darama barierele create de gandirea conceptuala si, odata ce acest lucru se intampla, apare si recunoasterea faptului ca nimic nu exista in si prin el insusi. Atentia este vindecatorul separarii.

Ori de cate ori esti cufundat in gandirea compulsiva, tu eviti ceea ce este real. Nu vrei sa te afli acolo unde esti: Aici, Acum.

Dogmele – religioase, politice, stiintifice – se nasc din credinta falsa ca gandirea poate incapsula realitatea sau adevarul.

Dogmele sunt temnite conceptuale colective. Ciudat este faptul ca oamenii isi iubesc celulele lor de inchisoare, fiindca ele le dau un simt al sigurantei si o falsa senzatie de familiaritate.

Nimic nu i-a cauzat mai multa suferinta omenirii, decat dogmele.

Este adevarat faptul ca toate dogmele se spulbera, mai curand sau mai tarziu, fiindca realitatea scoate la iveala falsitatea lor; cu toate acestea, cata vreme nu se intelege caracterul lor iluzoriu, ele vor fi inlocuite cu alte dogme.

Care este iluzia fundamentala? Identificarea cu gandul.

Trezirea spirituala ne trezeste din visul gandirii.

Taramul constiintei este mult mai vast decat poate intelege gandirea. Atunci cand nu vei mai crede tot ceea ce gandesti, vei iesi in afara gandirii si vei vedea limpede ca tu nu esti cel care gandeste.

Mintea este intr-o permanenta stare de insuficienta – fiind, astfel, ahtiata dupa mai mult. Atunci cand te identifici cu mintea, devii cu multa usurinta plictisit si nelinistit. Plictiseala inseamna ca mintea tanjeste dupa mai multa stimulare, mai multa hrana pentru gandire – iar aceasta dorinta nu este satisfacuta. 

Cand esti plictisit, ii poti satisface dorinta mintii rasfoind o revista, dand un telefon, deschizand televizorul, navigand pe internet, mergand la cumparaturi sau – si acest lucru nu este ceva neobisnuit – transferand senzatia de lipsa si nevoile mintii asupra corpului, pe care il satisfaci mancand mai mult.

Sau poti alege sa ramai plictisit si nelinistit, observand cum te simti cand esti plictisit si nelinistit. Pe masura ce iti concentrezi atentia asupra acestei senzatii, dintr-o data apare un anumit spatiu si o liniste in jurul ei, asa cum este ea. La inceput putin, dar, pe masura ce senzatia de spatiu interior se amplifica, sentimentul de plictiseala va incepe sa scada in intensitate si importanta. Asadar, pana si plictiseala te poate invata cine esti si cine nu esti tu. 

Vei descoperi ca nu tu esti persoana plictisita. Plictiseala este, pur si simplu, o miscare conditionata, de energie, in interiorul tau. Tu nu esti o persoana furioasa, trista sau infricosata. Plictiseala, furia, tristetea sau frica nu sunt ale tale, nu iti apartin. Ele sunt conditionari ale mintii omenesti. Ele vin si pleaca.

Tu nu esti nimic din ceea ce vine si pleaca.

Sunt plictisit. Cine stie acest lucru? 

Sunt furios, trist, infricosat. Cine stie acest lucru?

Tu esti cunoasterea – si nu conditionarea care este cunoscuta.

Orice fel de idee preconceputa presupune faptul ca te identifici cu mintea ganditoare. Ceea ce inseamna ca tu nu mai vezi cealalta fiinta umana, ci doar propria ta idee despre acea fiinta umana. A reduce intreaga perceptie asupra unei alte fiinte umane, la o simpla idee, este deja o forma de violenta.

Gandirea care nu isi are radacina in constiinta, devine egoista si disfunctionala. Inteligenta lipsita de intelepciune este extrem de periculoasa si distructiva. Aceasta este starea actuala a majoritatii omenirii. Amplificarea rolului gandirii in stiinta si tehnologie – desi, in mod intrinsec, nu este nici buna, nici rea – a devenit si ea distructiva, din cauza preponderentei gandirii care nu se naste din starea de constienta. 

Urmatorul pas in evolutia omenirii este transcenderea gandirii – care este acum o sarcina extrem de urgenta. Acest lucru nu inseamna sa incetam sa gandim ci, pur si simplu, sa nu ne identificam totalmente cu gandirea, sa nu fim posedati de ea.

Simte energia corpului tau launtric. Imediat, zgomotul mental incetineste sau inceteaza. Observa senzatiile care iti apar in maini, in picioare, in abdomen, in piept. Simte viata care esti tu, viata care iti anima corpul.

Atunci, corpul tau va deveni o poarta de intrare, ca sa zic asa, intr-o stare mai profunda de vitalitate, dincolo de emotiile si gandurile tale.

Este o vitalitate pe care o poti simti cu intreaga ta Fiinta – nu doar in capul tau. In acea stare de prezenta, in care nu ai nevoie sa gandesti, fiecare celula este plina de viata. Cu toate acestea, daca, din anumite motive de ordin practic, e nevoie sa gandesti cand te afli in aceasta stare, gandirea este acolo. Mintea inca poate actiona – si actioneaza minunat, atunci cand inteligenta care esti tu o foloseste si se exprima prin intermediul ei. 

Poate ai observat ca acele scurte perioade in care esti constient fara sa gandesti apar deja, in mod natural si spontan, in viata ta. Poate cand esti implicat intr-o activitate manuala sau cand mergi prin camera sau cand astepti la un ghiseu in aeroport si esti totalmente prezent, atat de mult, incat imobilismul mental obisnuit al gandirii cedeaza si este inlocuit de o stare constienta a prezentului. Sau poate descoperi ca privesti cerul sau asculti pe cineva, fara niciun comentariu mental interior. Perceptiile tale au devenit limpezi precum cristalul, neumbrite de gandire.

Toate acestea nu sunt importante pentru minte, fiindca ea are lucruri mult mai importante la care sa se gandeasca; toate acestea nu sunt nici macar demne de retinut – motiv pentru care, ele iti pot scapa cu usurinta din vedere.

Adevarul e ca acesta este lucrul cel mai important care ti se poate intampla. Acesta este inceputul trecerii de la gandire, la constientizarea momentului prezent.

Intrati in starea de a nu sti. Aceasta stare va poarta dincolo de minte, fiindca mintea incearca intotdeauna sa traga concluzii si sa interpreteze lucrurile. Ea se teme de necunoastere. Asadar, atunci cand acceptati cu usurinta starea de a nu sti, deja ati pasit dincolo de minte. Atunci, din aceasta stare, se naste o cunoastere care este nonconceptuala.

Creatia artistica, sportul, dansul, invatarea, consilierea – maiestria in orice stradanie – presupune ca mintea ganditoare nu mai este implicata sau, cel putin, joaca un rol secundar. O putere si o inteligenta mai mari decat tine – dar care, totodata, fac parte din tine – preiau conducerea. Nu mai exista niciun proces de luare a deciziilor; actiunea perfecta pur si simplu se desfasoara si nu tu esti cel care face acest lucru. 

A stapani viata este opusul controlului asupra vietii. Tu te aliniezi cu o constiinta mai mareata. Ea actioneaza, vorbeste, face ceea ce trebuie.

Un moment de pericol poate determina o incetare temporara a fluxului gandirii – fapt care iti poate demonstra ce inseamna sa fii in prezent, alert, pe deplin constient.

Adevarul este cu mult mai cuprinzator decat poate pricepe mintea vreodata. Nicio gandire nu poate cuprinde Adevarul. In cel mai bun caz, il poate indica. De exemplu, ea poate spune: Toate lucrurile sunt, in mod intrinsec, unificate. Aceasta este o indicatie, nu o explicatie. Intelegerea acestor cuvinte inseamna sa simti in profunzimea fiintei tale, adevarul pe care il indica gandurile. 

articol preluat de pe http://www.mindpowernews.com/BeyondThinking.htm Acest articol este un text din cartea lui Eckhart Tolle – Tacerea vorbeste.[publicat de editura Curtea Veche n. Editura For You]