Te-ai trezit? Spune-ne daca o data cu tine s-a trezit si inima ta? Ai facut cu ea gimnastica de dimineata imbratisand intr-o bataie plina de bucurie pe toti pe cei pe care ii cunosti, sau nu ai ajuns sa ii cunosti inca?Ai facut-o sa vibreze de muzica aceasta care scalda totul in armonie si perfectiune?
Ti-ai trezit si sufletul si l-ai lasat sa zboare de cateva ori in jurul acestei planete de miracol pentru a se boteza in lumina ei nevazuta, l-ai lasat sa faca cercuri largi in jurul acestui univers in care Vointa Divina se creeaza pe sine neincetat? L-ai hranit cu lumina din care a venit si l-ai lasat sa se reverse catre ceilalti?
S-a trezit si constiinta faptului ca fire vazute si nevazute leaga fiecare atom si il face parte dintr-un intreg fara inceput si fara sfarsit? A ajuns ea, constiinta ta sa depaseasca timpul si spatiul care par sa desparta fiintele care au avut vreodata suflu de viata, a ajuns ea sa respire in fiecare atom si sa stie ca este una cu totul si toate?
S-a trezit si vocea ta interioara care iti spune neincetat ca adevarata iubire este dincolo de atingere si adevarata muzica este dincolo de sunet? ca nu exista suferinta in care bucuria interioara sa moara, din simplul motiv ca nu exista suferinta? Ai lasat-o sa se alature corului de voci interioare care ghideaza fiecare om pe drumul sau spre lumina?
Si daca te-ai trezit ce ai facut?
Ai multumit cu prima rasuflare ca ti se mai ingaduie o zi in care sa descoperi cu ochi si bucurie de copil cat de perfecta este creatia divina?
Ti-ai constientizat fiecare particica a corpului tau de slava pe care o ai spre a lucra vointa divina in lumea aceasta?
Ti-ai spalat mintea de judecatile fara rost si de sentintele prin care ii tii pe ceilalti prizonieri in celula stramta a gandului fara iubire?
Te-ai ridicat la verticala menirii tale divine si ai multumit tuturor celor care te insotesc in aceasta calatorie spre tine insuti, spre a te ajuta sa intelegi cu inima ceea ce mintea nu poate concepe?
Ti-ai trimis sufletul in intampinarea primelor raze de soare ce sfintesc pentru inca o zi pamantul pe care calci?
Ai sorbit prima gura de apa multumind acestui lichid miraculos ce tine in causul sau viata si ca poarta mesajele cuvintelor tale catre tot ce te inconjoara?
Ai respirat ca si cum aerul ar fi hrana? Ai mancat ca si cum aerul ti-ar fi singura hrana?
Te-ai iertat pentru ceea ce ai facut sau nu ai facut inca, pentru ceea ce esti sau nu vei fi niciodata? Ti-ai iertat stramosii si nepotii?
Te-ai transformat macar pentru o clipa in rugaciune fara cuvinte, in tacere adanca, in plecaciune in fata maretiei fiecarui strop de creatie?
Ai ridicat ochii spre cerul care iti sustine zborul si ti-ai pus in gand sa il atingi si sa il lasi sa te poarte pana dincolo de aparente?
Ai pasit, multumind, pe pamantul - mama ingaduita tie spre a o inflori cu gandul, simtirea si fapta, intru viitorul acestui vis frumos numit omenire?
Multi desi ne credem treji…mai dormim inca! Avem doar impresia ca ne-am trezit, dar nu este decat un alt vis. Ne trezim dintr-un vis in altul, ne privim in ochi fara sa ne vedem si ne auzim fara sa ne ascultam, ne credem singuri intr-o lume plina de iubire, ne credem pacaliti de viata intr-un joc caruia doar noi ii facem regulile! Cand ne trezim cu adevarat… stie tot universul si stim tot universul fara sa mai simtim nevoia sa stim nimic… dispar ambitiile, dorintele, cautarile, framantarile, suferintele, judecatile, rautatile, meschinariile, mastile, piedestalele… un copil de 8 ani ne-a spus o data… ca la sfarsit nu ramane decat Dumnezeu, Omul, Cerul si Pamantul… Dumnezeu-Omul este mereu treaz in noi… sa fim si noi treji intru EL !
Trezeste-te, deschide inima, inchide ochii si asculta!
sursa:astrosofia.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*