Care e diferenta între omul "bun" si omul "rau", mai bine spus între omul care are iubire suficienta în suflet si cel al carui suflet e preponderent lipsit de aceasta energie sublima?
Nu e doar diferenta între cel ce vede partea plina a paharului si cel ce vede paharul ca fiind pe jumatate gol. Marea diferenta tocmai aici începe. Cand paharul este pe jumatate… gol. Aici cele doua tipuri de oameni vor reactiona diferit.
1. Omul ce are iubire în suflet se va gandi cum sa faca pentru a umple paharul. Va cauta solutii, alternative si mai ales va fi convins ca daca va cauta va gasi si îsi va imagina bucuria pe care o va simti cand paharul lui va redeveni plin. Se va gandi ca poate a baut el paharul si nu-si mai aduce aminte, sau daca a facut-o altul... slava Domnului, probabil Dumnezeu l-a trimis spre paharul lui plin pentru ca acela era prea însetat, îi va dori sa-i fie de folos, si va fi sigur ca paharul lui se va umple. Pentru ca nu va considera ca e un efort prea mare pentru el sa ajunga la Izvor.
2. Celalalt tip de om va reactiona altfel. Se va întreba cine a îndraznit sa-i goleasca paharul, va cauta modalitati de a-l pedepsi pe “agresor”, se va gandi la bucuria din momentul razbunarii. Va spune ca e exclus ca apa sa fi disparut din pahar datorita propriei sale persoane. În nici un caz nu va fi el “cel vinovat”, nici macar pentru simplul fapt ca a lasat paharul pe masa, ci întotdeauna exista un alt vinovat. De ce? Pentru ca lumea e plina de agresori, care vor sa fure de la el, si vor fura în continuare de la el.In psihologie acest fenomen este numit "proiectie" si intotdeauna este insotit de "negare", adica o perceptie eronata a propriei realitati spirituale. Deci trebuie sa se protejeze, sa-si tina foarte strans paharul, pentru ca apa care i-a mai ramas s-ar putea sa-i mai trebuiasca, iar... daca îi va fi furata si asta, va sfarsi deshidratat (si cu sufletul gol). Problema lui e ca uita ca exista un Izvor.
Cunoasterea si iubirea la un anumit nivel plasat dincolo de spatiu-timp, sunt tot unul si acelasi lucru. Însa prin ceea ce religiile numesc “cadere” ne-a fost dat sa uitam o multitudine de informatii si sa pierdem considerabil de multa energie. De ce ? Pentru a putea exista în aceasta dimensiune, pentru a experimenta prin trairea pe aceasta frecventa energetica, singura forma de cunoastere nestiuta de sufletele noastre este: cum sa te reîntorci la iubire, dupa ce ai pierdut-o. Cam asta este esenta... povestilor noastre de viata.
CE ÎNSEAMNA CUNOASTEREA?
Înseamna sa stii mecanismele din spatele legii iubirii. Sa cunosti multitudinea de legi cosmice, legi divine, legi absolute si perfecte ce guverneaza întreg Universul. Ele sunt revelate omului de catre Creator.
CE ÎNSEAMNA IUBIREA?
Energia necesara ce face sa functioneze Programul. Însa privit la nivel de individ, este energia necesara si suficienta, pentru a te folosi în interes propriu si benefic, de Program. Este abilitatea de a folosi aceste legi cosmice cu scopul de a te apropia de Creator.Pe Pamant, omul creaza aceasta energie prin emotii. Un anumit tip de emotii. Uneori extrem de subtile si chiar neconstientizate mental, dar intotdeauna simtite ca si stari, de bine, de rau...
Scopul final al Jocului: reîntoarcerea la Creator.
Cum se pastreaza iubirea?
Renuntind la pierderile energetice cauzate de suparare, revolta, razbunare, nemultumire, neacceptare a lucrurilor întâmplate ce nu le mai putem schimba. Pentru ca fara iubire... „nimic nu-mi foloseste”, spune apostolul Pavel în scrisoare sa catre Corinteni, cap XIII, intitulat "Dragostea si bunurile ei".
POTI AVEA CUNOASTERE FARA IUBIRE?
Da. Si o poti si folosi, numai ca paharul tau (energetic) se va goli foarte repede. Poti învata legile, poti încerca sa le aplici, poti chiar avea succes cu asta. În sensul de a obtine rezultatul dorit. Dar energia nealimentata de la Sursa-Izvor, se termina. Problema deci, este tot Izvorul. De la el te alimentezi ulterior. Stii sa faci asta? Vrei s-o faci, cum? Si mai ales... în ce scop. Pentru a folosi informatii, deci cunoasterea, este nevoie de energie, deci de iubire.Cu cat ai mai multa energie, cu atat poti jongla mai usor cu informatiile, cu o cantitate mai mare de informatii, accesand planurile superioare, calatorind în spatiu-timp si dirijandu-ti soarta, adica viitorul de acolo. Daca iubirea din suflet este putina se va consuma repede. Si va începe consumul energiei proprii, respectiv energiei sufletului. Pana cand? Pana cand se va epuiza. La un anumit nivel apare “beculetul rosu de avertizare”, alerta, cum ca energia iubirii are probleme. Omul va intra în belele. Bolile, diversele probleme de destin, de bani, ale copiilor sunt un mod de avertizare ca... nu mai avem energia iubirii, ca trebuie sa ne alimentam de la Izvor. Prin alegere proprie.
Prin IZVOR nu întelegeti a fi însusi Creatorul, ci un element derivat din Creator. Imaginati-va un fel de flux ce anima creatia. O sursa de energie inepuizabila, aflata în strîns contact cu Creatorul. Unii o numesc Duhul sfant, altii Ki, altii Prana... Fluxul de energie care face legatura între elemente facandu-le sa se miste în directia care trebuie.
Numai ca, de la aceasta Sursa, te poti alimenta numai daca esti intr-o anumita stare emotionala.
Daca stii sa accesezi Sursa, bingo! Ai energie pentru a face orice. Sunt multe moduri de a face asta, omul a inventat exercitii energetice. Unele au menirea de a crea anumite stari!
Însa... secretul este ca nu trebuie sa uiti niciodata, sa-l iei în calcul pe Creator. Mai bine spus legile sale.
Iar una din ele este cea a ECHILIBRULUI UNIVERSAL, numita din vremuri stravechi KARMA. Mai pe întelesul tuturor nici o plata fara rasplata. Chiar daca totul a început cu multe secole în urma, omul care a declasat lantul karmic, trebuie sa închida cercul, sa traiasca el însusi ceea ce a oferit spre experimentare... celorlalti. Deci... lectie, întelegere, examen.
Cealalta lege aplicabila aici cu prioritate va fi A LIBERULUI ARBITRU. Prima lege universal cosmica. NIMENI NU O POATE INCALCA. Întotdeauna exista o posibilitate de a alege. Desigur veti spune, dintre variantele prezente. Da, variantele nu sunt infinite, alegerea este limitata de anumiti factori prezenti în viata omului, iar acesti factori sunt determinati de karma.
CUM NE ELIBERAM? Adica cum închidem cercul karmic?
Aici intervin alte legi cosmice: IERTAREA SI IUBIREA
1. Prin TRAIRE, aceasta implicand neaparat întelegerea sensului respectivei întamplari-lectii-examen. Atlfel trairea e zadarnica, naste doar suferinta neînteleasa, deci problema se va repeta. Pentru ca esentiala este întelegerea. Reversul ei e revolta. Iar unicul scop al lectiei a fost doar... iubirea.
2. Prin ÎNTELEGERE, fara traire. Atunci problema-lectie nu-si mai are rostul, pentru ca examenul este astfel luat. Acest fapt e echivalent cu învatarea lectiilor, a propriilor lectii create constient sau inconstient. E suficient uneori numai sa le întelegem foarte bine, sa întelegem scopul lor vizavi de scopul divinitatii, adica propria greseala, propria lectie si astfel sa ne schimbam. Esentiala este schimbarea interioara, schimbarea propriului suflet pentru a se putea reîntoarce la Lumina, deci la Creator. Se poate realiza doar prin IERTARE.
Repet, pentru ca este important, intelegerea si schimbarea pot surveni doar prin trairea interioara, intelegerea interioara, acceptare, adica doar prin constientizarea propriilor probleme sufletesti neconstientizate. Aceasta este eliberatoare. Atunci vom primi o portie mai mare de energie. Capacitatile de a a folosi cunoasterea vor fi amplificate. Blocajul datorat unei lectii neînvatate va disparea, asemenea unui baraj distrus de ape, iar izvorul energiei cosmice, va curge liber si lin prin suflet, campuri energetice, trup.
Aceasta este LEGEA IUBIRII, propovaduita de Iisus. Este legea care include legea iertarii, cea care ne-a fost data tocmai din IUBIRE. Asta a adus nou în lume Iisus. Aceasta lege a non-judecarii de sine si de altii, a iertarii, a fost explicata din iubire oamenilor de catre Hristos, schimband astfel LEGEA KARMEI, valabila pana la venirea sa.
Pentru cine alege iertarea si iubirea, desigur. Restul traiesc tot in legea karmei.
De ce Dumnezeu nu rezolva El problemele noastre scutindu-ne de efort?
Trebuie sa nu uitam ca tot ce exista în prezent pe Pamant, sunt lucruri permise de Inteligenta universala, pentru ca fara CONFLICT nu exista crestere. La acest nivel de dezvoltare al omenirii, conflictul, (întelegeti prin asta problemele noastre cotidiene) e necesar, deoarece indiferent de natura lui, implica dorinta de a fi depasit.
Fara dorinta nu exista evolutie, pentru ca fara dorinta dispare scopul vietii materiale, iar pentru majoritatea dintre noi asta ar însemna oprirea evolutiei spirituale.
LUPTA SAU FUGI!
ori mai bine... IA-L ALIAT PE DUMNEZEU!
Diferenta dintre oameni o face modul de a folosi dorintele nascute în suflet, nu întamplator.
1. Unii aleg sa-si împlineasca dorinta cu ajutorul lui Dumnezeu. Sa caute, sa creada, sa aiba rabdare, sa învete, uneori sa accepte voia Acestuia oricare ar fi ea, si astfel sa creasca ajungand la iubire si bucurie.
2. Ceilalti aleg sa-si împlineasca dorinta prin orice mijloc, excluzandu-l pe Creator. Sau mai rau, confundand voia proprie, cu voia Creatorului. Ele nu întotdeauna se suprapun!
Daca dorinta nu se împlineste, agresivitatea din suflet creste. Este sesizat conflictul, dar e tratat cu agresivitate. Datorita opozitiei mediului (adica al lumii materiale), organismul se pregateste de lupta. Creierul a fost conceput sa dea comanda “lupta sau fugi”. Aceasta comanda necesara ca instict de autoconservare a trupului, nu este utila pe taramul exclusiv al sufletului. Nu în acest sens. În acest caz omul fie devine agresiv sufleteste cu semenii, deci lupta si astfel el nu-si întareste iubirea, ci agresivitatea, intelegeti prin asta supararea, acuzatiile, regretele, neacceptarile. Toate acestea îndepartandu-l de iubire (prin pierderi energetice si blocaje). Fie fuge de probleme ascunzandu-se în depresie, nebunie si moarte, sinucidere. Adica agresivitate îndreptata împotriva propriului sine.
Uneori pentru merite mai vechi (Karmice), mai avem în suflet o rezerva de iubire. Si prin intermediul acesteia, Dumnezeu ne protejeaza si nu ne da acces la cunoasterea ce o detinem, atragandu-ne în mod insistent atentia ca gresim cu ceva. Suntem directionati de ghizi astrali, de îngeri pazitori, de sfinti, de rugaciunile preotilor sau ale persoanelor dragi. Ascultam vocea lor, bine. Nu, vom fi atentionti prin pierderi, boli, probleme de viata.
Sub impulsul si presiunea ghizilor sau a problemelor, unii vor avea dorinta sa caute, sa se apropie de cunoastere, sa înteleaga legile cosmice pentru a trai fericiti.
Dar oare vor avea întelepciunea sa stie ce trebuie sa caute de fapt? Sa caute unde trebuie si sa înteleaga ce trebuie?
Cand vor CONSTIENTIZA ca totul trebuie facut spre binele sufletului, vor cunoaste ca ceea ce TREBUIE SA CAUTE este de fapt DOBANDIREA IUBIRII, ÎN SCOPUL APROPIERII de CREATOR. Atunci vor avea si o viata fericita, aici pe Pamant.
EXITA IUBIRE FARA CUNOASTERE?
NU. Pe masura cunoasterii noastre urcam trepte spre Dumnezeu. Ne eliberam de frustrari si regrete, traim la un alt nivel energetic. Vedem totul altfel. E un proces de durata, iubirea nu se dobandeste usor. Adevarata iubire!
Simt ca este absolut necesar sa adaug aici însa un lucru. Poti dobandi iubirea, poti fi foarte aproape de tel, dar... din o multitudine de motive, poti alege sa o folosesti prost. Poti decade, poti sa nu rezisti anumitor ispite, poti fi pentru un moment vulnerabil, si toate astea le poti face atata timp cat esti om.
Însa poate exista IUBIRE FARA CUNOASTERE CONSTIENTIZATA. Întelegerea legilor vietii nu are neaparat de-a face cu cultura, cu aptitudinile, cu inteligenta. Uneori acestea sunt zadarnice si inutile, asa ca pot spune ca are de-a face foarte mult cu ÎNTELEPCIUNEA.
ÎNTELEPCIUNEA este CUNOASTERE NECONSTINETIZATA. Faci ceva si faci bine, fara sa ai explicatii, fara sa stii de ce si ce lege ai aplicat. Stii doar ca totul e guvernat de legea iubirii, careia i se subsumeaza o multitudine de legi si principii. Si e vorba aici de acea întelepciune divina. Nu de abilitatea de a cîstiga bani sau renume, aceea e o întelepciune umana. E altceva si nu e nimic rau în asta, doar scopul conteaza. Dar nu despre asta e vorba acum.
Exista sfinti simpli, unii inculti si analfabeti, exista oameni precum Petrache Lupu, Edgar Cayce (informati-va daca nu stiti deja, cine au fost), care au avut o relatie extraordinara cu Creatorul. Si stiu un om cu o extraordinara inteligenta si cultura, care a murit de cancer la creier. Era ateu.
Exista calugari cu un deosebit har, preoti adevarati, maestri buni, clarvazatori pentru care spatiul si timpul nu mai sunt un obstacol. Toti au întelepciunea divina de a vedea partea goala a paharului. Nu. Ei nu se vor minti ca e plina. Dar... prin iubire vor avea oricand acces la secretul, ce-i va duce pe calea cea mai scurta, catre inepuizabilul Izvor.
de Carla von Vlad
Sursa:www.lumeaspirituala.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*