PACE PRIN RENUNTARE

Suntem cu toţii în căutarea păcii supreme, dar chiar o simtim cu adevarat? Este temporară? Este condiţionată? Dacă este temporară sau condiţionată atunci nu este pace adevarată. Trăind în acest fel, înseamnă doar că ne convingem pe noi înşine că suntem "fericiţi" sau "liniştiţi", însă continuăm să luptam şi să ne străduim prin efort să atingem acest rezultat.

În fapt, totul se reduce la sistemele de convingeri. Convingerile că, dacă continuăm să facem ceea ce facem, în cele din urmă pacea va veni. Am adoptat ideea că, pentru a ne găsi pacea, avem nevoie să fim în ‚modul supravieţuire’ şi să consumăm şi să obţinem mai multe lucruri în exterior care să ne aducă pacea, însă pacea vine prin opusul acestui concept atunci când renuntam la lucruri si ne observam vieţile, in loc sa obţinem sau sa ne străduim sa obţinem, condusi fiind de povestile din mintile noastre. Prin renuntare si observare, castigam claritate despre noi înşine şi despre realitatea noastră. Problema este ca cei mai multi dintre noi suntem captivi, iar viata ne este dirijata de poveşti.

Ca sa dau un exemplu personal, ceva mai devreme în viaţa mea m-am jucat cu ideea că hainele îmi pot aduce un sentiment de putere. Cumparand nume de marcă şi îmbrăcăminte de calitate bună, precum şi încercand sa fiu diferit prin faptul ca purtam lucruri pe care nimeni altcineva nu le purta, ma convingeam pe mine insami că eram puternic pentru ca eram acceptat si privit în mediile sociale ca fiind "cool" sau in alte feluri similare. Ego-ul se ‚lipeste’ de asta şi crede că poveştile care creează separare, concurenţa şi calitatea de a fi ‚special’ inseamna putere. Am creat şi m-am jucat cu convingerea că, dacă cumpăr şi port aceste haine o sa ma simt bine. Continuandu-mi călătoria vietii am ajuns la intelegerea că nu am nevoie de aceste imbracaminti externe ca sa mă definesc sau sa ma simt bine cu mine. Renuntand la acest sistem de credinte am simţit un mare sentiment de eliberare, pentru ca am înţeles faptul ca, pentru a ma simti bine, nu am nevoie sa ma joc cu o asemenea poveste. Nu mai exista nevoia. Pe masura ce renuntăm la nevoi in toate formele, ne deschidem şi ne dam seama că suntem deja fiinţe întregi şi nu avem nevoie de nimic pentru a ne simti bine. Poveştile din mintea, din interiorul nostru, sunt cele care ne deconecteaza de la lumina noastră, esenţa noastră ca pace şi iubire şi, in schimb, cautam in afara ca sa le simtim, in loc sa mergem inauntrul nostru. Adevărata putere şi vietuirea din esenta a cine suntem inseamna sa traim din inima si sa experiementam si sa ne jucam fără sa avem nevoie să fim sau să devenim ceva. Este pur şi simplu doar o stare de a fi.

Putem sa ne distram şi să ne jucam cu experienţa de a avea nevoie de lucruri, nu e nimic în neregulă cu asta, dat fiind este o frumoasă experienţă de crestere si de învaţare; dar, sunt poveştile cele care ne dirijeaza viata? Suntem prinşi în capcana de a avea mereu nevoie de ceva pentru ca sa ne simtim bine? Asta este ceea ce trebuie să ne întrebăm şi să observam.

Cat de repetitive au devenit vieţile noastre? Unde suntem ‚prinsi’? Chiar şi dintre cei care pot vedea dincolo de repetitivitate şi de limitările societatii, mulţi sunt încă prinşi în iluzie. Iluzia că avem nevoie sa luptam sau sa ne opunem pentru a fi in pace. Iluzia că există un duşman. Iluzia că avem nevoie să ne temem sau sa ne simţim în siguranţă. Goana dupa putere prin poveştile şi experienţele emoţionale cladite pe o identitate imaginară a ceea ce credem că suntem şi trebuie să fim. Iluzia ne-a lăsat într-o stare de confuzie şi ne-a închistat in frica, fara sa ştim cine suntem sau de ce suntem aici.

Adevărata pace vine din re-conectarea cu adevarata esenta a ceea ce suntem dincolo de toate nevoile, aşteptările, categorisirile, judecăţile şi fricile pe care le-am ataşat pentru a crea iluzia de separare şi această falsă identitate. Pacea este starea noastra naturala. Nu este nevoie sa facem eforturi pentru ea sau sa o căutam. Este pur şi simplu o recunoaştere şi un sentiment de conexiune dincolo de minte şi de poveştile ei. Un sentiment de unitate cu tot ceea ce este. O mulţime de oameni se referă la pace ca fiind o stare a ‚nimicului’ de dincolo de definiţii false şi, într-un fel, acest lucru este adevărat pentru ca este o stare liniştită neutra. Insa, a ne îmbrăţişa adevărata esenţă, alaturi de o minte redusa la tăcere, inseamna sa fim într-o stare de totalitate sau de unime. Un sentiment atat de puternic, în care iubirea neconditionata nu poate fi clintita. Asta este cine suntem cu adevărat şi, cu cat mai mult alegem să trăim astfel, cu atat mai puternici vom deveni. Cu cat daruiesti mai multa iubire, cu atat mai puternica creste inima ta. Viaţa aici este un joc care sa ne învete să ne recunoaştem iubirea şi să o împărtăsim unii cu altii. Sa ne iluminam şi sa atingem această stare magnifica de pace, în care nu există nici o limitare.

Jucam aceste jocuri ale mintii pentru ca suntem convinşi ca suntem mintea noastra si trebuie sa ne definim prin ea, dar n-o facem. Insa asta se schimba acum pe masura ce ne re-trezim şi dam la o parte vălurile. Daca alegerile, acţiunile, gândurile şi sentimentele noastre nu vin dintr-un loc de neutralitate, pace si iubire neconditionata, nu suntem cu adevărat noi înşine. Nu trebuie să judecam dacă nu se intampla asa, e doar o chestiune de a fi conştienti de asta şi de a ne pune intrebari. Văzând lucrurile asa cum sunt. Văzându-ne limitarile si întrebăndu-ne: "Vrem să continuam jocurile mintii sau sa cream un nou joc, fără limite?". Nu vom deveni pe deplin luminati sau vom simti pacea 100% din timp, peste noapte. Este un proces de integrare care implica munca interna necesara pentru a ne simti in pace şi una cu totul. Prin toate experientele noastre, avem mereu optiunea de a merge mai departe, iar oportunităţile de a ajunge la această stare sunt cu mult mai evidente acum decât oricând înainte, intrucat ne aflam într-un proces de masă de curatare si epurare. Tot ceea ce este vechi si nu ne mai serveşte vine catre suprafata, pentru ca noi să le abordam şi să le dam voie sa plece. Avem de ales intre a ne debarasa de vechi, a merge înainte şi a pluti în energii mai inalte, si a ne opune, a tine de vechi si a ne scufunda.

Simplu spus, suntem pace, aceasta este starea noastra naturala, cum am explicat. Dacă vrei să simţi adevărata pace, incepe prin a observa şi a renunta la ‚lucrurile’ cu care simti ca nu mai ai nevoie să te joci, cum ar fi atasamentele emoţionale şi poveştile noastre de limitare, separare şi frică. Suntem dispuşi să renuntam la ele? Alegerea este a noastră. Când vom decide sa facem alegerea, lumea se va schimba. Sufletele noastre şi lumina strălucitoare vor să strălucească şi să înflorească si sa danseze cu universul. Când aruncăm o privire la ceea ce ne opreste din a face acest lucru, vom fi capabili sa renuntam.

de Matthew Christodoulou