Lester Levenson este numele celui care a descoperit intuitiv "tehnica de eliminare", după ce medicul său îi spusese că mai are de trăit două săptămâni. Aflat într-o profundă stare de deprimare timp de câteva zile după primirea diagnosticului, Lester Levenson a gândit într-un moment ceva diferit: "Încă sunt în viaţă şi aş mai putea face ceva, dar ce anume?", şi-a spus el. "Am început să-mi pun marile întrebări ale vieţii: Cine sunt eu? Ce este această lume? În ce relaţie mă aflu eu cu ea? Ce aştept eu de la ea? Am continuat să-mi fac retrospectiva vieţii. Cu această ocazie mi-am dat seama că singurele momente în care am fost cu adevărat fericit au fost cele în care eu am fost acela care emana iubire, nu cele în care m-am bucurat de iubirea altora. Am realizat astfel că fericirea este consecinţa iubirii pe care o emanăm. Cu alte cuvinte, dacă îmi puteam amplifica iubirea, îmi puteam amplifica simultan şi starea de fericire", a mărturisit Levenson, a cărui "metodă de eliminare" este descrisă pe larg în cartea lui Lawrence Crane, continuatorul învăţăturilor lui Levenson, "Iubeşte-te pe tine însuţi" (Editura Adevăr Divin).
Cu "toporişca" morţii aţintită deasupra capului, Levenson a înţeles că era bolnav de nefericire, iar nefericirea lui provenea din neînţelegerea a ceea ce era, de fapt, iubirea. El şi-a recapitulat viaţa zile la rând, şi-a adus aminte diferite incidente din trecut şi, ori de câte ori îşi amintea ceva ce-i trezea sentimente negative, respingere, iritare, ură sau orice altă mică stare negativă, el îşi schimba reacţia şi înlocuia negativitatea cu iubirea faţă de persoana cu pricina. Levenson şi-a dat seama că "fericirea, starea de sănătate, bogăţia şi pacea interioară sunt determinate de capacitatea omului de a iubi", iar asta a fost marea sa revelaţie. El s-a vindecat complet de toatele bolile pe care le-a avut (ceea ce-i pusese viaţa în pericol atunci era un infarct de miocard masiv, al doilea infarct din viaţa lui – la vremea aceea nu erau nici medicamente, nici transplant de inimă, nici alte tehnici medicale pentru a i se salva viaţa), a mai trăit 42 de ani, iar în timpul acesta şi-a dedicat viaţa pentru a-i ajuta pe oameni să scape de resentimentele, ranchiunile şi negativitatea care-i îmbolnăveau.
Tehnica de eliminare propusă de Levenson nu presupune eliminarea duşmanilor, nu ne cere să ne îndepărtăm de oamenii răi din vieţile noastre, nici să ne despărţim de cineva anume. Lui Levenson i s-a revelat faptul că trebuie să eliminăm doar nefericirea din noi înşine. Suferinţa existentă în gâdurile, în sentimentele, în faptele şi-n emoţiile noastre. El a observat că totul se întâmplă în interior, că reacţionăm prin respingere la o mulţime de situaţii, că ne respingem durerile, tristeţile, vinovăţiile, angoasele şi-i respingem şi pe ceilalţi oameni, că respingem chiar simptomele bolilor noastre, deşi ele nu sunt altceva decât "emoţii care trebuie acceptate". Asta-i iubirea divină, dincolo de emoţiile omeneşti obişnuite; iubirea pe care o emanăm este natura noastră. Simplul fapt că respingem şi avem negativitate interioară ne deconectează de iubire şi ne face nefericiţi, iar nefericirea este sursa tuturor problemelor vieţii. Putem şi noi să aplicăm metoda de eliminate a lui Levenson, cu atât mai mult cu cât se poate să fim în situaţii mai fericite decât era situaţia lui. Să ne iubim şi duşmanii nu este doar un concept sec şi fără sens, cât miezul vindecării şi expresia unei legi măreţe a existenţei: legea iubirii. Să nu mai eliminăm răul prin respingere, ci prin acceptare emoţională. Să acceptăm, să aprobăm, să-i spunem DA oricărei situaţii de viaţă, inclusiv durerilor fizice, să-i spunem "DA" oricărei probleme ce apare în existenţa noastră. Problemele sunt norii grei ai existenţei, aceia ce ascund de noi iubirea şi, o dată cu ea, adevărul şi faptul că putem să nu avem atâtea probleme. Dacă vom face din iubire o alegere continuă, în fiecare situaţie de viaţă, se poate să ne vindecăm şi noi, se poate să ne eliberăm de teroarea Egoului şi se poate... să descoperim în lumea aceasta tristă fericirea pe care o credeam... inexistentă, pierdută sau destinată celor norocoşi. Pentru asta trebuie să eliminăm din propriile trăiri tot ce-i negativ...
Cu "toporişca" morţii aţintită deasupra capului, Levenson a înţeles că era bolnav de nefericire, iar nefericirea lui provenea din neînţelegerea a ceea ce era, de fapt, iubirea. El şi-a recapitulat viaţa zile la rând, şi-a adus aminte diferite incidente din trecut şi, ori de câte ori îşi amintea ceva ce-i trezea sentimente negative, respingere, iritare, ură sau orice altă mică stare negativă, el îşi schimba reacţia şi înlocuia negativitatea cu iubirea faţă de persoana cu pricina. Levenson şi-a dat seama că "fericirea, starea de sănătate, bogăţia şi pacea interioară sunt determinate de capacitatea omului de a iubi", iar asta a fost marea sa revelaţie. El s-a vindecat complet de toatele bolile pe care le-a avut (ceea ce-i pusese viaţa în pericol atunci era un infarct de miocard masiv, al doilea infarct din viaţa lui – la vremea aceea nu erau nici medicamente, nici transplant de inimă, nici alte tehnici medicale pentru a i se salva viaţa), a mai trăit 42 de ani, iar în timpul acesta şi-a dedicat viaţa pentru a-i ajuta pe oameni să scape de resentimentele, ranchiunile şi negativitatea care-i îmbolnăveau.
Tehnica de eliminare propusă de Levenson nu presupune eliminarea duşmanilor, nu ne cere să ne îndepărtăm de oamenii răi din vieţile noastre, nici să ne despărţim de cineva anume. Lui Levenson i s-a revelat faptul că trebuie să eliminăm doar nefericirea din noi înşine. Suferinţa existentă în gâdurile, în sentimentele, în faptele şi-n emoţiile noastre. El a observat că totul se întâmplă în interior, că reacţionăm prin respingere la o mulţime de situaţii, că ne respingem durerile, tristeţile, vinovăţiile, angoasele şi-i respingem şi pe ceilalţi oameni, că respingem chiar simptomele bolilor noastre, deşi ele nu sunt altceva decât "emoţii care trebuie acceptate". Asta-i iubirea divină, dincolo de emoţiile omeneşti obişnuite; iubirea pe care o emanăm este natura noastră. Simplul fapt că respingem şi avem negativitate interioară ne deconectează de iubire şi ne face nefericiţi, iar nefericirea este sursa tuturor problemelor vieţii. Putem şi noi să aplicăm metoda de eliminate a lui Levenson, cu atât mai mult cu cât se poate să fim în situaţii mai fericite decât era situaţia lui. Să ne iubim şi duşmanii nu este doar un concept sec şi fără sens, cât miezul vindecării şi expresia unei legi măreţe a existenţei: legea iubirii. Să nu mai eliminăm răul prin respingere, ci prin acceptare emoţională. Să acceptăm, să aprobăm, să-i spunem DA oricărei situaţii de viaţă, inclusiv durerilor fizice, să-i spunem "DA" oricărei probleme ce apare în existenţa noastră. Problemele sunt norii grei ai existenţei, aceia ce ascund de noi iubirea şi, o dată cu ea, adevărul şi faptul că putem să nu avem atâtea probleme. Dacă vom face din iubire o alegere continuă, în fiecare situaţie de viaţă, se poate să ne vindecăm şi noi, se poate să ne eliberăm de teroarea Egoului şi se poate... să descoperim în lumea aceasta tristă fericirea pe care o credeam... inexistentă, pierdută sau destinată celor norocoşi. Pentru asta trebuie să eliminăm din propriile trăiri tot ce-i negativ...
de Maria Timuc -Jurnalul National
Cu cat caut si citesc mai mult despre tehnicile de vindecare traditionale,cu atat imi dau seama ca toate ,dar absolut toate au acelasi numitor comun :iubirea !!!! Si cum Iubirea este Dumnezeu ,raspunsul este simplu ! Sa fim Iubire !
RăspundețiȘtergereAdevarat Ileana ,absolut tot ce ne inconjoara este IUBIRE !
RăspundețiȘtergereE ceva ce ESTE, pur si simplu, peste tot. E atat de aproape - si totusi, ajungem sa trecem prin atatea suferinte, doar ca sa invatam sa ne abandonam iubirii vietii fata de noi. Sa invatam ca, de fiecare data cand viata ne strange cu usa, de fapt noi ne opunem ei. De fapt, ne opunem Iubirii vetii. De fapt, incercam sa fim in alta parte decat este cel mai firesc sa fim: in Centru.