Te-ai gândit vreodată cum ar fi dacă am vedea tot ce ni se întâmplă rău, ca o umbră a tot binele ce urmează să vină?
Intr-un sens mai profund, umbra este o ''cantitate foarte mică din ceva''. Altfel spus, Răul pe care noi îl evităm pe cât posibil, nu este decât o neînsemnată cantitate din Binele şi binecuvântarea ce stă să apară. Cred că ne-ar fi mult mai uşor să privim deasupra acestor "umbre" cu speranţă. Cu speranţă că Binele va veni. Iar când o va face, se va revărsa din plin peste inimile flămânzite de aşteptare.
Poate că ar fi timpul să vedem încercările ca nişte umbre goale şi fără culoare a minunatei biruinţi ce se iveşte. Astfel vom putea să trecem de ziduri şi astfel uriaşii se vor topi într-o lumină sfântă. Dacă am trăi cu speranţa unei slave ce n-o cuprinzi nici măcar în gânduri, poate că ne-ar fi mai uşor să credem că vom învinge...
Poate că ar fi timpul să vedem întristările ce par să ne înfăşoare constant, ca umbre a bucuriei promise. Să ştim că oricât ar durea şi oricât am fi dezamagiţi, tristeţea nu e veşnică. Iar fericirea va aduce cu sine mulţumire şi încredere. Cred că e minunat când ştim că dincolo de înfrângeri, o pace din Dumnezeu se va revărsa să aline o inimă descurajată, iar o inimă de Tată să iubească iar şi iar...
Poate că acum e timpul să privim sfârşitul înfricoşător ca un drum limpezit pentru o altă pagină. Când totul se termină, nu trebuie să închizi cartea. Trebuie doar să întorci pagina şi o altă cărare ce-ţi stă în faţă aşteaptă să o păşeşti, altfel ca în trecut!...
...
Stii ce-i minunat? umbrele apar, aşa-i! Dar se topesc imediat ce rămânem ascunşi în Soare. Când nu există nimic în noi care să împiedice Soarele nostru să-Şi reflecte frumuseţea, atunci va fi doar Lumină curată.
Când "umbrele" încep să îţi întunece gândurile, gândeşte-te că eşti iubit mai mult decât meriţi şi Cel ce-ţi dă durerea, îţi va netezi şi drumul spre Biruinţă. Aşa e El, nu poate să nu o facă. Iar dacă toate lucrează spre bine, fii convins că umbra trece, pentru că nu-i vrednică să fie pusă alături de slavă.
Si de n-ar mai exista nici-un bine dincolo de durerea şi înfrângerea noastră, tot s-ar merita să trăim cu vrednicie, gândind la Slava ce va fi veşnică în acel Mâine al nostru. De dragul Lui se merită!
Intr-un sens mai profund, umbra este o ''cantitate foarte mică din ceva''. Altfel spus, Răul pe care noi îl evităm pe cât posibil, nu este decât o neînsemnată cantitate din Binele şi binecuvântarea ce stă să apară. Cred că ne-ar fi mult mai uşor să privim deasupra acestor "umbre" cu speranţă. Cu speranţă că Binele va veni. Iar când o va face, se va revărsa din plin peste inimile flămânzite de aşteptare.
Poate că ar fi timpul să vedem încercările ca nişte umbre goale şi fără culoare a minunatei biruinţi ce se iveşte. Astfel vom putea să trecem de ziduri şi astfel uriaşii se vor topi într-o lumină sfântă. Dacă am trăi cu speranţa unei slave ce n-o cuprinzi nici măcar în gânduri, poate că ne-ar fi mai uşor să credem că vom învinge...
Poate că ar fi timpul să vedem întristările ce par să ne înfăşoare constant, ca umbre a bucuriei promise. Să ştim că oricât ar durea şi oricât am fi dezamagiţi, tristeţea nu e veşnică. Iar fericirea va aduce cu sine mulţumire şi încredere. Cred că e minunat când ştim că dincolo de înfrângeri, o pace din Dumnezeu se va revărsa să aline o inimă descurajată, iar o inimă de Tată să iubească iar şi iar...
Poate că acum e timpul să privim sfârşitul înfricoşător ca un drum limpezit pentru o altă pagină. Când totul se termină, nu trebuie să închizi cartea. Trebuie doar să întorci pagina şi o altă cărare ce-ţi stă în faţă aşteaptă să o păşeşti, altfel ca în trecut!...
...
Stii ce-i minunat? umbrele apar, aşa-i! Dar se topesc imediat ce rămânem ascunşi în Soare. Când nu există nimic în noi care să împiedice Soarele nostru să-Şi reflecte frumuseţea, atunci va fi doar Lumină curată.
Când "umbrele" încep să îţi întunece gândurile, gândeşte-te că eşti iubit mai mult decât meriţi şi Cel ce-ţi dă durerea, îţi va netezi şi drumul spre Biruinţă. Aşa e El, nu poate să nu o facă. Iar dacă toate lucrează spre bine, fii convins că umbra trece, pentru că nu-i vrednică să fie pusă alături de slavă.
Si de n-ar mai exista nici-un bine dincolo de durerea şi înfrângerea noastră, tot s-ar merita să trăim cu vrednicie, gândind la Slava ce va fi veşnică în acel Mâine al nostru. De dragul Lui se merită!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*