Actul de a opune rezistenta inseamna a recunoaste ca acel lucru este viu. Cand tu opui rezistenta unei energii, o plasezi acolo. Cu cat ii opui mai multa rezistenta, cu atat o faci sa fie mai reala, cu atat o infingi mai ferm in locul sau, indiferent cui ii opui rezistenta. Cand deschizi ochii si privesti ceva in fata, acel ceva dispare. Adica inceteaza sa isi mai pastreze forma iluzorie.
Accepta realitatea ca pe propria ta creatie si apoi alege sa o pastrezi sau nu, dupa cum doresti. Cine si Ce crezi tu ca esti. Si Cine si Ce alegi tu sa Fii. Aceasta dicteaza toate alegerile, fiecare alegere pe care ai facut-o in viata si o vei face vreodata.
Cel care cu adevarat renunta – nu renunta ci, pur si simplu, alege altceva. Nu opune rezistenta tentatiei, ci pur si simplu intoarce-I spatele. Intoarce-te catre Mine si indeparteaza-te de orice care nu seamana cu Mine.
Da, renuntarea este o parte a vietii cu adevarat spirituale. Pentru ca, incele din urma, tot ceea ce este spirit renunta la ceea ce nu e real si nimic din viata pe care o duci nu e real, in afara de relatia ta cu Mine.
Si totusi , nu se cere renuntare, in sensul clasic de lepadare de sine.
Un adevarat Maestru nu “renunta” la ceva. Un adevarat Maestru il da, pur si simplu , la o parte, asa cum ar face-o cu ceva de care nu mai are nevoie.
Exista unii care spun ca trebuie sa-ti depasesti dorintele. Eu spun ca, pur si simplu, trebuie sa le schimbi. Prima incercare este simtita ca o disciplina riguroasa, a doua ca un exercitiu plin de bucurie.
Sufletul tanjeste sa faca ceva pentru ceea ce este, ca sa se poata cunoaste pe sine insusi in propria sa experienta. Asa ca se va stradui sa realizeze – prin actiune – ideea lui cea mai inalta.
Asemenea dorinta puternica de a face acest lucru se numeste pasiune sau chiar patima. Omoara pasiunea si il vei omori pe Dumnezeu.
Exista cei care spun ca, pentru a-L cunoaste pe Dumnezeu, trebuie sa depasesti toate patimile pamantesti. Este suficient doar sa le intelegi si sa le accepti. Persista lucrurile carora le opui rezistenta. Dispar cele pe care le privesti in fata.
Cei care se straduiesc atat de tare sa-si depaseasca toate patimile pamantesti muncesc atat din greu, incat s-ar putea spune ca aceasta a devenit pentru ei o patima. Ei au o “ patima pentru Dumnezeu”; o patima de a-L cunoaste. Dar patima e patima. Si, a negocia una in schimbul alteia nu o elimina.
Din acest motiv nu judecati lucrurile care va impatimesc. Observati-le pur si simplu, apoi vedeti daca va fac vreun serviciu, in functie de cine si ce doriti sa fiti.
Amintiti-va ca sunteti intr-un permanent proces de a va crea pe voi insiva. In fiecare moment decideti cine si ce sunteti. Decideti aceasa in mare parte prin alegerile pe care le faceti, in functie de pentru cine si ce pentru ce va impatimiti.
Adesea, o persoana care se afla pe ceea ce numiti carare spirituala pare ca a renuntat la toate patimile pamantesti, la toate dorintele umane. Ceea ce a facut ea este sa inteleaga, sa vada iluzia si sa se dea la o parte din fata patimilor care nu-i aduc vreun serviciu – in acelasi timp, iubind iluzia pentru ceea ce ea ii aduce: sansa de a fi cu totul liber.
Patima este dragostea de a transforma existenta in actiune. Ea alimenteaza cu combustibil locomotiva creatiei. Ea preschimba conceptele in experienta.
Patima este focul care ne indeamna sa exprimam cine suntem cu adevarat.
Niciodata sa nu negati pasiunea, pentru ca aceasta inseamna sa negati Cine Sunteti si Cine Vreti cu Adevarat sa Fiti.
Cel care renunta nu-si neaga niciodata pasiunile – el neaga, pur si simplu, atasamentul de rezultate.
Pasiunea este dragostea de a face ceva. A face ceva inseamna A Fi- trait ca experienta.
Pasiunea este Dumnezeu care vrea sa te salute. O data ce Dumnezeu (sau Dumnezeul din tine) face acest lucru de Iubire, Dumnezeu S-a realizat pe Sine Insusi – si nu mai are nevoie de nimic altceva. Cand te astepti la ceva, asta nu mai e pasiune. Aceasta este cea mai mare sursa a nefericirii omului. Este ceea ce-l separa pe om de Dumnezeu.
Sa-ti traiesti viata fara sa te astepti la ceva, fara nevoia de a avea rezultate specifice – aceasta este libertatea. Aceasta este Dumnezeirea. Asa traiesc Eu.
Bucuria Mea este in actul de creatie si nu in ceea ce urmeaza.
Renuntarea nu este o decizie de a nega actiunea. Renuntarea este o decizie de a nega nevoia pentru un anumit rezultat.
Prin urmare, cel care renunta, renunta la rezultate, dar absolut niciodata nu renunta la pasiune.
Intr-adevar , Maestrul stie pe cale intuitiva ca pasiunea este drumul. Este calea spre Realizarea de Sine.
Chiar si in termeni pamantesti se poate spune, destul de corect, ca daca nu ai nici o pasiune pentru nimic, nu traiesti.
fragmente din “Conversatii cu Dumnezeu” vol I
Foarte bune învățături ! A nu ne atașa de rezultate, iată cel mai simplu, și mai greu lucru. Uneori, ne trebuie o viață ca să reușim asta în interior, dincolo de minte...
RăspundețiȘtergere