Lumina din noi

“ Sunt oameni care au pe chip o lumină. De parcă Dumnezeu s-ar fi coborât în sufletele lor, iar lumina aceea impalpabilă, imaterială, n-ar mai putea fi pusă sub obroc. Ochii lor sunt calzi, fără acea încrâncenare pe care o ghiceşti în privirea celor mai mulţi. Vorba e domoală, lipsită de patos, ei nu vor să convingă cu orice preţ. Ştiu că fiecare din noi putem să vedem lucrurile diferit. Ei nu vor să impună sau să se impună. Sunt umili, tăcuţi, gata să ofere mereu ceva din ei înşişi celorlalţi - o părticică din sufletul lor, o mâna de ajutor celor ce au nevoie. Sau pur şi simplu o privire blândă, o strângere de mâna, un cuvânt de încurajare. Sunt fericiţi că există şi că sunt parte din această lume, pe care o văd ca pe o încununare a creaţiei divine. Ei sunt "făcători de pace"- cearta, conflictul nu au loc în interiorul şi în exteriorul lor.

Sunt oameni care aduc în sufletele celorlalţi lumina. Ei nu sunt o categorie socială aparte. Există peste tot, neştiuţi, neobservaţi. Îi recunoşti după "dâra" pe care o lasă în urmă.

...Cum ar fi o lume în care toţi oamenii ar fi astfel? În care fiecare l-ar privi pe celălalt cu respect şi cu iubire, ca pe un adevărat frate? În care nu ar exista resentimente, ură, violenţă? În care fiecare ar încerca să-l înţeleagă pe celălalt şi să-l accepte, chiar diferit fiind? În care fiecare ar fi dispus să-i dea o mâna de ajutor celuilalt? Să-l trateze cel puţin ca pe un egal? Pe scurt, să-l iubească. Cum ar fi o asemenea lume? 

Dar... dacă n-am fi cu toţii atât de imperfecţi, atât de preocupaţi de propria noastră persoană, dacă am mai avea ochi şi pentru cei din jur, dacă n-am fi atât de duali, atât de buni şi de rai în acelaşi timp. Dacă am deveni mai conştienţi că nu totul se termină aici, pe acest pământ, că există un "dincolo" unde vom duce cu noi tot ce am "acumulat" aici - nu în plan material, însă. 

Poate... Într-o zi... Peste câteva mii de ani... O lume de copii, o lume de sfinţi... O lume în care sfinţenia nu va mai fi văzută ca o anomalie, în care fiecare va dori să facă ceva pentru binele general. Aspiraţia mai există încă în noi. Câţi n-am dori să redevenim o clipă copii, să mai gustăm o clipă din bucuria paradisului pierdut? Câţi n-am dori să trăim alături cu adevărat, să nu mai existe conflicte, războaie, într-o lume dominată de frumosul interior şi exterior? 

Frumuseţea vine din interior. Dacă vom reuşi să "acumulăm" în noi mai multă "bogăţie" de suflet, mai multă bucurie, mai multă pace, ea se va extinde şi în exteriorul nostru. Şi lumea întreaga va deveni o materializare a frumuseţii divine, o clipă din infinitul dumnezeirii.”

Pentru voi suflete îndumnezeite , care aduceţi lumina voastră în viaţa noastră… Vă iubesc atât de mult şi vă îmbrăţişez cu multă dragoste şi dor..

Daniela