Iubirea este sau nu este

Am vorbit cu cineva astazi, despre ce inseamna a avea o relatie de iubire. Despre a avea o relatie in care vrem sa fim. Am vorbit despre o relatie cu o persoana de sex opus. De ce am vorbit despre asta? Pentru ca interlocutoarea mea a avut o relatie pe care a dorit-o doar ea, dar n-a observat la timp asta. Ea voia sentimente, iubire. Celalalt voia doar... o aventura, doar sex ocazional. N-o cauta aproape niciodata. N-o suna, nu-i cerea nimic. In schimb, pentru ca ea avea iubire, ii dadea lucruri pe care el nu le cerea si nici nu le dorea. Ea ii dadea telefon. Ea il cauta. Ea se ducea la el. Ea se consuma intr-o relatie in care era singura si credea ca asta voia. Ea credea ca-l voia pe el, iar energiile ce izvorau din subconstientul ei o determinau, continuu, sa dea, sa dea si iarasi sa dea. Pe masura ce el fugea, ea alerga dupa el. Pe masura ce el se indeparta, ea simtea tot mai multa tensiune, frustrare, neliniste si... toate acestea imbracau forma iubirii. De fapt, ea cauta inconstient sa fie nefericita, sa aiba emotii care imitau iubirea, nu iubirea insasi. Inconstient, ea cauta nefericirea, cauta sa fie respinsa; poate ca respingerea ii dadea un sentiment de implicare, de dragoste. Intr-o viata de om, cu totii trecem si prin acest gen de relatie. Trecem prin relatiile in care suntem respinsi si ne simtim raniti. Intrebarea este; cat de mult stam in asemenea relatii?

De ce pun intrebarea asta? Pentru ca timpul indelungat petrecut intr-o relatie in care nu suntem iubiti, inseamna acumulare in subconstient a unei uriase energii, care ne poate - apoi - canaliza catre relatii de acelasi fel, catre reactii emotionale, ghidate automat de catre subconstient. Se poate sa fim atrasi de oamenii care nu ne iubesc, sa ne placa intuitiv aceia care nu ne vor si sa ajungem pana acolo unde sa ne implicam in relatii distructive pentru noi. Nu-i vina celui ce ne respinge aici, nu-i problema lui; problema noastra, insa, ar putea fi tocmai aceea ca noi nu intelegem libertatea celuilalt de a nu ne iubi si de a nu ne alege, daca nu simte asta. ”Am crezut ca si el vrea ce vreau eu”, mi-a replicat persoana despre am vorbit mai devreme. Dar aici nu mergem pe credinte false, caci, atunci cand cineva vrea ceea ce vrem si noi, se manifesta! Cand un om simte dragoste si atractie pentru noi, ne va arata asta!

Cand cineva vine spre noi, se comporta clar in acest sens. Cineva care vrea sa fie cu noi, se comporta ca atare. Daca nu se comporta ca atare, dar simte, totusi, anumite sentimente, cu siguranta are retineri emotionale, relevante, la randul lor. Are indoieli nerezolvate si indecizii pe care nu le vom rezolva noi. Nu trebuie sa ne batem capul cu timiditatea sau neputinta altuia de a-si exprima sentimentele sau dorintele. Acolo unde unui om ii este clar ”eu asta vreau”, se va observa in comportament, in atitudine si-n fapte. Sa nu va indoiti niciodata de acest lucru!

In schimb, manifestati atentie la interpretarile pe care le faceti in mintea voastra. Va puteti gandi ca celalalt simte ca voi, vrea ce vreti voi, va puteti amagi legat de priviri, de cuvinte spuse uneori, va puteti lega de amanunte marunte, pentru a va sustine pozitia – si anume, aceea ca va aflati intr-o relatie. Am vazut multi aomeni care au avut relatii imaginare si suferinte nenumarate, doar pentru ca au interpretat mici gesturi ca fiind alegeri, decizii si confirmari ale sentimentelor celuilalt. Fiti sinceri cu voi insiva – si veti suferi mai putin. Priviti cu sinceritate si curaj catre cineva care nu alege sa aiba o relatie cu voi, acceptati cu seninatate asta si veti suferi mai putin – sau chiar deloc. Nu va veti mai amagi si va veti scuti de suferinta din dragoste, de suferinta cauzata de respingere. Daca puteti sa inchideti o relatie imaginara de la inceput, ar fi mai bine pentru voi; ati da dovada de iubire de sine.

Daca am decide sa ne implicam in relatii in care reciprocitatea este evidenta, manifesta si clara, ne-am scuti de o multime de emotii negative, de frustari si tensiuni, care nu raman fara consecinte in timp. Ar fi de dorit sa-i spui ”NU” suferintei, inainte de a incepe. Dar pentru asta trebuie sa intelegi liberul arbitru si faptul ca ”iubirea, in sufletul tau sau al altuia, este sau nu este; punct!”. Daca nu este, nu poti face nimic s-o trezesti. Cand fortezi, cand iti imaginezi ca se poate, cand crezi ca ai putea fi iubit daca ai fi mai bun, daca ai avea un cont mai gras sau o limuzina, inseamna ca trebuie sa iti insusesti cunoasterea libertatii de alegere a fiintei umane. Inseamna ca vrei sa produci o constrangere, iar constrangerea aceasta iti ia tie libertatea, te leaga de un om care nu te iubeste, in schimb devii sclavul emotiilor tale. A accepta ca altul nu simte ce simti tu este expresia inteligentei emotionale si arta de a cauta fericirea prin mijloace corecte. Intr-o relatie in care sunt doi, sentimentele sunt reciproce, iar reciprocitatea se manifesta ca atare. Daca nu-i reciprocitate, e mai frumos sa asteptam pana va fi. Sa ne bucuram de viata, de fiecare clipa, sa iubim ceea ce avem, si sa fim convinsi ca soarele adevarat straluceste si-n relatiile de iubire pentru toti cei care nu-l confunda cu becul.

sursa http://mariatimuc.blogspot.ro/