A iubi este insasi legea vietii. Este una dintre cele mai sublime actiuni pe care o poate realiza o fiinta umana. Iubirea poate sa insoteasca toate celelalte acte fundamentale ale noastre. Daca invatam plini de iubire (cu pasiune) vom memora si vom intelege mult mai usor. Daca ascultam cu iubire, vom auzi mai multe si mult mai bine. Daca vorbim cu dragoste, cuvintele noastre vor capata o forta neinchipuit de mare. Daca vom adormi cu dragostea in suflet, somnul nostru va fi odihnitor si profund ca al unui copil. Daca vom gandi atunci cand suntem plini de iubire, gandurile noastre vor capata profunzime si stralucire. Gandurile care se cladesc prin iubire vor fi mai luminoase decat razele soarelui si mai patrunzatoare decat sagetile lui Arjuna.
Toate acestea si multe altele apar atunci cand iubirea este prezenta in fiinta noastra.
A iubi inseamna a trai viata celuilalt. Sa uiti de tine si sa te daruiesti cu totul celuilalt fara a astepta vreodata ceva in schimb, aceasta este adevarata iubire care te inalta si te purifica de tot ce e murdar in lumea aceasta.
Dumnezeu este iubire. Cand facem loc iubirii in sufletul nostru, practic ii facem loc lui Dumnezeu insusi. Pentru ca iubirea sa poata intra in noi, egoul trebuie sa plece. Daca intra egoul, iubirea pleaca. Daca pleaca egoul, intra iubirea. Un om egoist nu va putea sa iubeasca. Egoul si iubirea se exclud reciproc, tot asa cum finitul nu poate sa se compare cu infinitul, tot asa cum intunericul nu poate fi acolo unde este lumina.
Cei mai multi se plang ca nu sunt iubiti. Multi imi spun: "L-am iubit din toata inima, iar el nu mi-a raspuns niciodata iubirii". Dar daca l-ai iubit cu adevarat, de ce suferi ca el nu te-a iubit? Nu stiti oare ca iubirea adevarata nu asteapta NICIODATA, dar absolut niciodata, NIMIC in schimb. Ea este fericita ca se poate manifesta, ca se poate darui. Atat timp cat suferiti din cauza iubirii inseamna ca inca nu ati cunoscut iubirea cu adevarat.
Daca Dumnezeu ar conditiona iubirea Sa, de dragostea noastra pentru El, am sucomba cu totii intr-o clipa.
Iubirea inseamna daruire totala, inseamna uitare de sine. Si, asa cum se intampla in lumea spirituala, plina de paradoxuri, abia atunci cand vom uita de sine vom incepe sa ne reamintim de SINE.
Atat timp cat tu ceri ceva in schimbul iubirii tale, inseamna ca nu ti-ai depasit egoul. Cum poate sa incapa nelimitatul in ceva limitat? Atata timp cat suntem egotici, iubirea noastra nu este iubire. Este altceva ce seamana cu iubirea, dar nu este iubire. Poate fi atractie sexuala, poate fi mila, poate fi respect, poate fi nevoia de a proteja sau de a fi protejat, dar nu este iubire. Pe toate acestea, noi le numim iubire, dar ele nu sunt altceva decat reflexe limitate ale iubirii nelimitate.
Sa invatam sa iubim cu adevarat, fara a cere vreodata ceva in schimbul iubirii noastre. Ba dimpotriva, sa ne bucuram ca ni se permite sa manifestam iubirea. Par nebunesti aceste cuvinte astazi cand o asemenea iubire este aproape de negasit. N-o mai intalnim nici in filme (nici macar in filmele de desene animate). Dar atata timp cat cineva o mai pomeneste si isi doreste din toata inima sa o manifeste, mai exista o speranta ca ea sa renasca. Iubiti-va din toata inima pe voi insiva si nu va fie rusine de aceasta iubire. Foarte multi oameni se urasc pe ei insisi, de cele mai multe ori fara un motiv real, doar din plictiseala sau o ignoranta crasa. Iubiti-va asa cum sunteti daca doriti sa va transformati. Nu asteptati sa va transformati pentru a ajunge sa va iubiti, pentru ca nimic nu poate fi transformat in bine, in lipsa iubirii.
"Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti", dar cum sa-ti iubesti aproapele cand tu nu te iubesti pe tine insuti?
Asa cum te ingrijesti de propria ta viata, ingrijeste-te de viata tuturor si atunci viata ta va capata o dimensiune sublima.
Multi sunt de acord ca iubirea adevarata e minunata si ma intreaba cum sa ajunga la ea. Ea este deja in voi, nu exista nici o reteta magica a iubirii pure. Daruirea de sine, sacrificiul total, rugaciunea si Gratia Divina te vor conduce cu siguranta acolo unde doresti, dar trebuie sa doresti asta din toata inima ta, din tot cugetul tau si din tot sufletul tau.
Toate acestea si multe altele apar atunci cand iubirea este prezenta in fiinta noastra.
A iubi inseamna a trai viata celuilalt. Sa uiti de tine si sa te daruiesti cu totul celuilalt fara a astepta vreodata ceva in schimb, aceasta este adevarata iubire care te inalta si te purifica de tot ce e murdar in lumea aceasta.
Dumnezeu este iubire. Cand facem loc iubirii in sufletul nostru, practic ii facem loc lui Dumnezeu insusi. Pentru ca iubirea sa poata intra in noi, egoul trebuie sa plece. Daca intra egoul, iubirea pleaca. Daca pleaca egoul, intra iubirea. Un om egoist nu va putea sa iubeasca. Egoul si iubirea se exclud reciproc, tot asa cum finitul nu poate sa se compare cu infinitul, tot asa cum intunericul nu poate fi acolo unde este lumina.
Cei mai multi se plang ca nu sunt iubiti. Multi imi spun: "L-am iubit din toata inima, iar el nu mi-a raspuns niciodata iubirii". Dar daca l-ai iubit cu adevarat, de ce suferi ca el nu te-a iubit? Nu stiti oare ca iubirea adevarata nu asteapta NICIODATA, dar absolut niciodata, NIMIC in schimb. Ea este fericita ca se poate manifesta, ca se poate darui. Atat timp cat suferiti din cauza iubirii inseamna ca inca nu ati cunoscut iubirea cu adevarat.
Daca Dumnezeu ar conditiona iubirea Sa, de dragostea noastra pentru El, am sucomba cu totii intr-o clipa.
Iubirea inseamna daruire totala, inseamna uitare de sine. Si, asa cum se intampla in lumea spirituala, plina de paradoxuri, abia atunci cand vom uita de sine vom incepe sa ne reamintim de SINE.
Atat timp cat tu ceri ceva in schimbul iubirii tale, inseamna ca nu ti-ai depasit egoul. Cum poate sa incapa nelimitatul in ceva limitat? Atata timp cat suntem egotici, iubirea noastra nu este iubire. Este altceva ce seamana cu iubirea, dar nu este iubire. Poate fi atractie sexuala, poate fi mila, poate fi respect, poate fi nevoia de a proteja sau de a fi protejat, dar nu este iubire. Pe toate acestea, noi le numim iubire, dar ele nu sunt altceva decat reflexe limitate ale iubirii nelimitate.
Sa invatam sa iubim cu adevarat, fara a cere vreodata ceva in schimbul iubirii noastre. Ba dimpotriva, sa ne bucuram ca ni se permite sa manifestam iubirea. Par nebunesti aceste cuvinte astazi cand o asemenea iubire este aproape de negasit. N-o mai intalnim nici in filme (nici macar in filmele de desene animate). Dar atata timp cat cineva o mai pomeneste si isi doreste din toata inima sa o manifeste, mai exista o speranta ca ea sa renasca. Iubiti-va din toata inima pe voi insiva si nu va fie rusine de aceasta iubire. Foarte multi oameni se urasc pe ei insisi, de cele mai multe ori fara un motiv real, doar din plictiseala sau o ignoranta crasa. Iubiti-va asa cum sunteti daca doriti sa va transformati. Nu asteptati sa va transformati pentru a ajunge sa va iubiti, pentru ca nimic nu poate fi transformat in bine, in lipsa iubirii.
"Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti", dar cum sa-ti iubesti aproapele cand tu nu te iubesti pe tine insuti?
Asa cum te ingrijesti de propria ta viata, ingrijeste-te de viata tuturor si atunci viata ta va capata o dimensiune sublima.
Multi sunt de acord ca iubirea adevarata e minunata si ma intreaba cum sa ajunga la ea. Ea este deja in voi, nu exista nici o reteta magica a iubirii pure. Daruirea de sine, sacrificiul total, rugaciunea si Gratia Divina te vor conduce cu siguranta acolo unde doresti, dar trebuie sa doresti asta din toata inima ta, din tot cugetul tau si din tot sufletul tau.
fragment din cartea Arta de a trai de Cristian Turcanu
Minunate cuvinte, și adevărate ! Și totuși, noi suntem oameni limitați, și obosim repede atunci când doar dăruim, la nesfârșit...
RăspundețiȘtergereCred că trebuie să facem o diferență între diferitele obiecte ale iubirii, atât timp cât suntem pe pământ, pentru că dacă ajungem să iubim necondiționat absolut orice, atunci suntem deja sfinți, nu mai avem nevoie de experiența pământească.
Părerea mea (care nu e obligatoriu să fie a tuturora) este că putem iubi necondiționat oamenii, omenirea, țara, un țel, un ideal: oricum, subiecte asupra cărora să te dedici total, până la moarte și dincolo de ea - în genul Jeannei D*Arc, sau al lui Thomas Morus.
Dar să cerem iubire necondiționată într-o relație erotică, este ceva care depășește orice regulă - depășește însăși definiția iubirii erotice, care este o iubire condiționată. Chiar și Evangheliile spun asta: bărbatul trebuie să își iubească femeia ca pe propriul trup, iar aceasta ”să îl asculte”. Deci este o relație, un fel de contract, între doi parteneri, care nu mai merge defel dacă unul nu își respectă obligațiile. CHiar și Noul Testament lasă o portiță pentru femeia sau bărbatul necredincios care vrea să se despartă - după cum spune Pavel. Nu se spune nicăieri că trebuie să ținem legat pe cineva prin iubirea noastră până în pânzele albe.:)
Pe de altă parte, nici un mare sfânt sau inițiat al umanității nu a adus vreun model de ”iubire necondiționată” a vreunei femei, sau bărbat care nu îi iubea defel. Desigur, putem, și chiar trebuie, să iubim oamenii la modul necondiționat ca oameni, ca spirite divine, dar nu neapărat ca bărbați sau femei. Dacă ajungem să îi iubim astfel, necondiționat, atunci nici nu mai avem nevoie de mărunte relații erotice, deja am depășit această treaptă - exemplu, Iisus.
Scuze pentru lungime, și pentru că, poate, am părut prea didactică:) Tu știi că eu apreciez tot ce postezi tu, și mă regăsesc în multe lucruri. Dar ideea aceasta de iubire necondiționată într-o relație erotică mi se pare nu numai inutilă, ci chiar dăunătoare - pentru că îl ține legat la nesfârșit pe cel care iubește, și îi hrănește orgoliul și egoismul celuilalt.
În rest, putem să iubim necondiționat cât de mult putem ! Te îmbrățișez cu drag !
Stai liniştită Florina ,comentariile tale au fost întotdeauna OK şi nu eşti deloc "prea didactică"!
RăspundețiȘtergereAi mare dreptate când spui că iubirea necondiţionată într-o relaţie erotică poate deveni nocivă la un moment dat.
Din punctul meu de vedere ,la începutul unei relaţii oferim necondiţionat iubirea , fără a ne interesa ce primim înapoi , oferim pentru că aşa simţim şi iubim .Dar,după un timp ajungem la concluzia că nu iubim aşa cum credeam la început şi începem să ne punem întrebări...dureroase dealtfel :unde am greşit , ce vină am eu de nu primesc aceeaşi "cantitate" de iubire ca cea pe care o dăruiesc , nu sunt eu destul de bun/bună pentru partener ? etc
Începi să conştientizezi că tu oferi mai mult , că ai obosit ,că nu mai ai resursele necesare să poţi continua acest joc .
Ce urmează pentru cel care încă mai poartă iubirea partenerului în suflet? Doar sacrificii şi încercări de a remedia relaţia, încercări de a fi aşa cum a fost, regrete pentru vremurile de altă dată, speranţe iluzorii că relaţia va reveni pe linia de plutire.
O Relaţie erotică este asemeni unei bărci. Dacă greutatea este mai mare într-o parte, barca se va lăsa mai mult într-o parte sau chiar se poate răsturna.Când există iubire, da, într-adevăr dăm fără condiţii, însă când iubirea se termină nu mai oferim, ci doar aşteptăm să primim şi să fim iubiţi.
Te îmbrăţişez şi eu cu mare drag!