Am crescut invatand ca iubirea e aceeasi pentru toti. Mi se spunea deseori ca indiferent daca suntem bogati sau saraci, barbati sau femei, puternici sau slabi, ea nu iarta si nu ocoleste pe nimeni. Ma gandeam atunci ca intr-adevar acest sentiment este singurul care uneste oamenii si ii aduce la un moment dat la acelasi start.
Acum, insa, nu mai cred asta. Poate ca uneori tindem sa ne ghidam dupa cateva proverbe generale, uitand ca adevaratele repere suntem doar noi si simtamintele noastre.
Nu, azi nu mai cred ca suntem egali in fata iubirii. Asa cum nu suntem egali nici in fata vietii, avand inca de la inceput trasaturi definitorii care ne contureaza, fortandu-ne oarecum sa alegem un drum sau altul.
Eu pledez astazi pentru inegalitatea in fata iubirii. Poti fi sau nu de acord cu mine, insa mai intai citeste argumentele pe care apoi ai putea sa ti le insusesti si tu:
1. Barbatii si femeile privesc diferit iubirea. Chiar daca ne place sa credem ca idealurile si dorintele noastre se intalnesc undeva pe parcurs, poate chiar la mijloc, trebuie sa recunoastem ca barbatii vin de pe Marte si femeile de pe Venus. Intelegem altfel iubirea, fie la modul general, fie atunci cand incepem o relatie si nu ne punem sufletul si asteptarile pe tava pentru a le confrunta cu ale celuilalt. Femeile, in general, pornesc la drum cu speranta ca si-au gasit un partener de cursa lunga, in timp ce barbatii se lasa in voia sortii, fara a se gandi prea mult daca au ales sau nu persoana potrivita din multe puncte de vedere.
2. Personalitatea ne impinge sau ne salveaza de la anumite situatii. Asa cum unii se indragostesc mai usor, altii pot trece mai repede peste unele deceptii multumita caracterului lor puternic. Sunt lucruri care ne definesc. Nu ne ierarhizeaza intr-un fel anume, ci doar ne determina sa reactionam diferit in aceleasi situatii. Si atunci nu mai putem vorbi de egalitate in dragoste. De vreme ce sunt persoane mai rationale, care stiu sa isi aleaga partenerul bifand oarecum inconstient anumite doleante ale subconstientului, nu le putem blama nici pe cele care parca au o predilectie de a se indragosti de persoana nepotrivita.
3. Cand iubirea are o fata pragmatica, dar si una idealizata. Daca unii trateaza iubirea ca pe o afacere, altii o vad doar ca pe cautare a sufletului pereche. Nu e de mirare ca primii ar putea avea mai multe sanse in a o gasi si de a 'incheia' un contract avantajos si intr-ale iubirii. Poate nu e tocmai corect, insa nici sa cauti cu disperare persoana perfecta nu e o solutie ce ti-ar putea aduce implinirea.
4. Pentru ca pur si simplu unii sunt mai norocosi decat altii. Destinul sau alegerile pe care le facem ne deosebesc, iar in ceea ce priveste iubirea, uneori o putem privi ca pe o loterie. Exista persoane care isi cauta ani intregi iubirea, dar nu o gasesc, in vreme ce pentru altele aceasta vine precum o poveste frumoasa dintr-un film american. Pe de alta parte, nu vom fi niciodata siguri 100% ca cel pe care l-am ales e potrivit sau ca si pe viitor lucrurile vor merge la fel de bine. In toate aceste situatii, norocul este cel care face diferenta.
Fiecare persoana are asteptari diferite
Dupa mine "iubirea" e o arta a comunicarii, cu cat comunici mai subtil cu partenerul cu atat simti iubirea ca te invaluie. Ca sa gasesti iubirea trebuie in primul rand sa sti sa asculti cu adevarat ceeea ce spune celalalt. Azi cautam iubirea pe net sau ne grabim la pat de parca maine vine "apocalipsa".
RăspundețiȘtergereLumea nu mai are rabdare sa se cunoasca si la bine si la rau. Putini mai au rabdare sa se intrebe "cum...?" sau "de ce...?"
Adevărat Gabi , iubirea este o artă a comunicării .Când comunicarea încetează şi când rutina deja a apărut în cuplu, mai rămâne o teamă care îţi apare şi nu te lasă să gândeşti raţional. Îţi e teamă de infidelitate, de abandon, de pierderea relaţiei. Îţi apare, dacă nu cumva ţi-a apărut de mult, gelozia. Ori tu eşti gelos, ori partenerul tău simte această gelozie şi nu mai ştii ce să faci ca să scapi de teama asta iraţională că eşti înşelat şi că te va părăsi pentru altcineva.
RăspundețiȘtergereApoi vezi, pe zi ce trece, că dispare orice zâmbet de pe chipul persoanei care te iubea aşa de mult la început.
E ca şi când privirea ta îi face rău, ca şi când suferă când e acolo lângă tine. Şi tu nu ai nici o strategie, nu ai nici o metodă sigură, tot ce faci este să acţionezi din instinct şi să cedezi nervilor şi tristeţii din tine.
Mulţumesc pentru comentariu .Te îmbraţişez cu drag!