Fulgii de nea

Te-ai gandit vreodata ce inseamna cu adevarat frumusetea? Cat de frumos cad fulgii de nea si cum ne farmeca cu sclipirea lor care iti lasa o urma atat de mica in inima.

 

Intotdeauna primii fulgi ma fac sa cred ca exista magie pe lume...ceva divin se intampla cand micii fulgi de nea ating pamantul...e parca ca si cand acesti primi fulgi nu sunt din zapada, ci din aripa ingerilor...si odata ce ei ating pamantul,automat il sfintesc.Incearca si lasa-i sa-ti atinga fata...da, te vor sfinti si pe tine!.Ai intins palma si s-au topit atatia fulgi si tot nu ai reusit sa stapanesti sentimentul care te cuprindea cu atata profunzime. Pret de cateva clipe, mi-am intors fata spre cer si am primit ninsoarea, asa cum un copil primeste prima imbratisare a mamei. Apoi am privit cum fulgii de nea se astern usor, asa cum o fac de mii de ani, prin bunavointa divina. Nu stiu de ce s-a intamplat acum, poate ca asa a fost sa fie, poate ca acum a fost momentul. Sa redescopar cat de infim, minunat si perfect este el-fulgul-si cu cata gratie calatoreste pe drumul sau spre nicaieri. Ati observat vreodata cat de frumos e un fulg de nea? Cu cata dragoste pentru detalii, cu cata acuratete l-a creat Dumnezeu? si cat de scurta ii este viata? Da, veti spune, dar asta este rostul lui: sa ne bucure si sa devina, alaturi de fratii lui in creatie, zapada. Si totusi…el nu se incapataneaza, nu se agata sa ramana undeva, suspendat in aer sau asezat pe pamant, nici nu se mareste de prea plinul creatiei sale…El exista pur si simplu. Poate ar trebui sa-i vedem lectia si sa ne-o insusim, sa ne bucuram ca ne este prieten si calatorim impreuna, sa-l privim cu iubire, macar din cand in cand…Am redescoperit, intr-o clipa de decembrie, primul fulg de nea. Ca parte din existenta, din viata, din calatorie…De cate ori ai inchis ochii ai vrut sa fi cineva si nu ai reusit decat sa faci sa curga o lacrima limpede izvorata din puritatea izvorului tau sufletesc. Cand ai pasit ai observat ca pasii tai erau atat de mici incat te simteai atat de firav si naiv in fata unei lumi atat de mare.Cand ai privit in sus ai ametit in dansul fulgilor de nea care erau mii de sperante, mii de dorinte, mii de fiinte..cadeau si se topeau pe fruntea ta ca o alinare.Te-ai simtit singur dar nu ai avut niciodata curajul sa spui ce vrei cu adevarat ai lasat lumea visului sa te stapaneasca si sa te dezamageasca deoarece pana la urma tot ce conteaza nu e ceea ce vrei ci ceea ce doresti cu adevarat.Poate te-ai intrebat de ce speranta e tot ce ai in suflet dar trebuie sa cauti mai adanc pentru a descoperi totul.

shared with LOVE by Ioana Bucur