V-ati pus vreodata intrebarea : daca in clipa aceasta ar veni Judecata de Apoi ce raspuns as primi? Sunt eu oare pe placul lui Hristos?
Daca as fi fost intrebat inainte de citirea scrierilor Sfintilor Parinti ai Bisericii as fi raspuns (sau cel putin asta as fi gandit) un "da" hotarat. Dar o pata se vede cel mai bine cand este pusa la lumina.
Desigur, eu gandeam cum de altfel se intampla cu foarte multi din zilele noastre, ca n-am asa multe pacate, ca doar n-am omorat pe nimeni, am mai dat si cate ceva de pomana, nu eram nici asa rau din fire cum se spune, mai mergeam si pe la biserica (mai mult de sarbatorile mari). Asta era parerea mea despre o viata crestina reala. Eram sigur ca voi ajunge in Rai, nu-mi dadeam seama insa cat de departe eram de Adevar! Ulterior, citind din Vietile Sfintilor si din scrierile lor (in special din Sfantul Ioan Gura de Aur) mi-am dat seama ca traiam intr-o minciuna. Lumea mea se rupea bucata cu bucata. Am inteles ca, de fapt, eram mult mai aproape de satana decat de Hristos. Diavolului ii placea sa ma tina in starea aceea de letargie, de crestinism formal.
Acest crestinism formal, de fatada a cuprins astazi pe multi dintre noi. Cauzele sunt multe: comoditatea, lenea, consumismul, materialismul, abandonarea Traditiei bisericii etc.... Important este insa cum vom reinvia ortodoxismul adevarat , viata crestina a primelor veacuri cu simplitatea si cu frumusetea ei. Si aceasta intr-o lume nebuna, indepartata de Adevar, rupta de Dumnezeu. Tatal Ceresc ne-a dat liberul arbitru, ne-a vrut liberi; noi insa am ales sa devenim robi ai pacatului, ai satanei. Am devenit cu voia noastra sclavi. Cel mai rau este ca multi nu constientizam acest lucru, ne credem liberi dar nu vedem lanturile ce ne atarna de picioare.
Se spune ca in interiorul nostru este un loc in care salasluieste Hristos. Cand noi alegem sa-l dam afara, locul nu ramane gol ci vine diavolul si-l umple. Cel mai important lucru este sa ne dam seama de aceasta. Sa incercam sa redevenim liberi. Si aceasta se poate face numai prin rugaciuni, prin citirea si insusirea indrumarilor date de Sfintii Bisericii si bineinteles, a Sfintelor Scripturi. Acestea sunt armele pe care ni le-a lasat Hristos.
Desigur ca nu trebuie sa credem ca ne va fi usor. Nu ne va fi. Satana nu pleaca atat de usor. Sunt totusi timpurile lui. Noi insa trebuie sa renuntam la cele ale lui si sa le imbratisam pe cele ale lui Hristos. Aici intervin ravna si vointa noastra. Si postul. Postul nu numai acesta al opririi de la mancare, ci postul renuntarii la mrejele diavolului. Acestea sunt peste tot in jurul nostru, in viata noastra. Le putem identifica cu usurinta, prin "fructul pe care il fac", cum spunea Mantuitorul. Unul dintre acestea este televizorul. Cat timp nu ne pierdem uitandu-ne la televizor: la emisiunile, filmele, meciurile, serialele preferate? Cum poate un crestin sa posteasca (ca tot suntem in perioada postului) si in acelasi timp sa se uite la emisiunile tv unde vezi numai barfa, pornografie, decadenta? Filmele sunt pline de violenta si razbunare. Stirile sunt infioratoare: accidente, crime, violuri, sinucideri. Decadenta este ridicata la rang de arta. Iar crestinul sta si se delecteaza, spune el. Asa cum spun unii, ca televizorul este o forma de relaxare, de distragere de la problemele zilei. Nu este mai bine daca tot vrem sa ne relaxam sa citim o carte a unui Sfant Parinte? In felul acesta ne si folosim de ceva. Asa vom creste duhovniceste. In problemele duhovnicesti trebuie sa intelegem ca nu exista cale de mijloc. Asa cum spune insusi Mantuitorul: "nimeni nu poate sluji la doi domni odata"!
O alta problema a crestinului de astazi este adoptarea educatiei occidentale pentru proprii copii. Ii indemnam pe cei mici sa fie cei mai buni, primii din clasa, primii la diferitele sporturi pe care le practica. In felul acesta sadim in ei mandria, uitand de smerenie. Citeam in cartea vietii Sfantului Nectarie ca mama acestuia il invata de mic sa-i lase pe ceilalti copii sa castige jocurile pe care le jucau. Cati dintre noi facem asa ceva astazi? Multi ar obiecta ca erau alte timpuri, dar din pacate pentru noi, este o problema: legile lui Dumnezeu nu se schimba in functie de timpuri! Legile lui Dumnezeu sunt aceleasi de la facerea lumii si pana la sfarsitul lumii. Daca noi schimbam regulile jocului asta nu inseamna ca Dumnezeu le accepta. Crestinul trebuie sa aleaga dupa ce reguli se va ghida: ale oamenilor sau ale Creatorului? In functie de alegerea noastra ne vom petrece eternitatea in Rai sau iad. Ca viata aceasta lumeasca este pregatirea pentru viata viitoare o stim cu totii. De stiut, o stim, dar cati credem cu adevarat in ea? Daca am crede cu adevarat in Dumnezeu si in darul sau (Raiul), atunci n-am alerga dupa bogatiile efemere ale acestei vieti. N-am alerga dupa functii la munca, dupa bani, case, masini, haine de lux etc...N-am tine-o din petrecere in petrecere. Am avea grija de educatia copiilor nostri , in special de cea duhovniceasca. Le-am transmite credinta ortodoxa curata a strabunilor nostri si nu formalismul din zilele noastre. Dar cum sa le-o transmitem daca nici noi nu avem habar de ea? Si cum sa avem habar daca toata ziua stam la munca (sa facem cariera), stam prin mall-uri, prin baruri sau in fata televizorului? Si in acest timp cartile Sfiintilor Parinti si Biblia se prafuiesc pe rafturile bibliotecilor! Cat de usor ne pierdem sufletele. Si Raiul. Si vesnicia alaturi de Domnul nostru Iisus Hristos! Pacat...
Daca cuvintele mele de pana acum vi s-au parut cam dure imi cer iertare , si vorba parintelui Cleopa:"invatandu-va pe voi, poate fac si eu, pacatosul, ceea ce spun". Ele sunt o palma de trezire si pentru mine. Este palma Sfiintilor, deoarece sunt ideile lor. De asemenea imi cer scuze si celor care duc o viata crestina adevarata, vie, celor datorita carora Dumnezeu mai tine viata pe acest pamant. Cand ei nu vor mai fi va veni si Judecata. Dar pana atunci mai avem o sansa sa ne alegem locul unde vom petrece vesnicia! Daca alegem Raiul atunci trebuie sa ne schimbam cu totul, radical. Sa renuntam la tot ce nu ne este folositor dupa cuvantul Apostolului Pavel: "toate imi sunt permise dar nu toate imi sunt de folos"! Sa ne schimbam felul de a gandi asupra vietii duhovnicesti. Daca nu am omorat pe nimeni nu inseamna ca avem Raiul asigurat. Sa nu uitam ca nici Adam nu a omorat ci a pacatuit neascultandu-l pe Dumnezeu, aceasta fiind, in fond, si definitia pacatului.
Sa incepem sa traim dupa invataturile Mantuitorului predate prin Apostoli. Dumnezeu ne vrea cu El, dar nu ne forteaza. Noi alegem. Tu ce alegi? Doamne ajuta!!!
de Puschiulescu Dan Marian
Desigur, eu gandeam cum de altfel se intampla cu foarte multi din zilele noastre, ca n-am asa multe pacate, ca doar n-am omorat pe nimeni, am mai dat si cate ceva de pomana, nu eram nici asa rau din fire cum se spune, mai mergeam si pe la biserica (mai mult de sarbatorile mari). Asta era parerea mea despre o viata crestina reala. Eram sigur ca voi ajunge in Rai, nu-mi dadeam seama insa cat de departe eram de Adevar! Ulterior, citind din Vietile Sfintilor si din scrierile lor (in special din Sfantul Ioan Gura de Aur) mi-am dat seama ca traiam intr-o minciuna. Lumea mea se rupea bucata cu bucata. Am inteles ca, de fapt, eram mult mai aproape de satana decat de Hristos. Diavolului ii placea sa ma tina in starea aceea de letargie, de crestinism formal.
Acest crestinism formal, de fatada a cuprins astazi pe multi dintre noi. Cauzele sunt multe: comoditatea, lenea, consumismul, materialismul, abandonarea Traditiei bisericii etc.... Important este insa cum vom reinvia ortodoxismul adevarat , viata crestina a primelor veacuri cu simplitatea si cu frumusetea ei. Si aceasta intr-o lume nebuna, indepartata de Adevar, rupta de Dumnezeu. Tatal Ceresc ne-a dat liberul arbitru, ne-a vrut liberi; noi insa am ales sa devenim robi ai pacatului, ai satanei. Am devenit cu voia noastra sclavi. Cel mai rau este ca multi nu constientizam acest lucru, ne credem liberi dar nu vedem lanturile ce ne atarna de picioare.
Se spune ca in interiorul nostru este un loc in care salasluieste Hristos. Cand noi alegem sa-l dam afara, locul nu ramane gol ci vine diavolul si-l umple. Cel mai important lucru este sa ne dam seama de aceasta. Sa incercam sa redevenim liberi. Si aceasta se poate face numai prin rugaciuni, prin citirea si insusirea indrumarilor date de Sfintii Bisericii si bineinteles, a Sfintelor Scripturi. Acestea sunt armele pe care ni le-a lasat Hristos.
Desigur ca nu trebuie sa credem ca ne va fi usor. Nu ne va fi. Satana nu pleaca atat de usor. Sunt totusi timpurile lui. Noi insa trebuie sa renuntam la cele ale lui si sa le imbratisam pe cele ale lui Hristos. Aici intervin ravna si vointa noastra. Si postul. Postul nu numai acesta al opririi de la mancare, ci postul renuntarii la mrejele diavolului. Acestea sunt peste tot in jurul nostru, in viata noastra. Le putem identifica cu usurinta, prin "fructul pe care il fac", cum spunea Mantuitorul. Unul dintre acestea este televizorul. Cat timp nu ne pierdem uitandu-ne la televizor: la emisiunile, filmele, meciurile, serialele preferate? Cum poate un crestin sa posteasca (ca tot suntem in perioada postului) si in acelasi timp sa se uite la emisiunile tv unde vezi numai barfa, pornografie, decadenta? Filmele sunt pline de violenta si razbunare. Stirile sunt infioratoare: accidente, crime, violuri, sinucideri. Decadenta este ridicata la rang de arta. Iar crestinul sta si se delecteaza, spune el. Asa cum spun unii, ca televizorul este o forma de relaxare, de distragere de la problemele zilei. Nu este mai bine daca tot vrem sa ne relaxam sa citim o carte a unui Sfant Parinte? In felul acesta ne si folosim de ceva. Asa vom creste duhovniceste. In problemele duhovnicesti trebuie sa intelegem ca nu exista cale de mijloc. Asa cum spune insusi Mantuitorul: "nimeni nu poate sluji la doi domni odata"!
O alta problema a crestinului de astazi este adoptarea educatiei occidentale pentru proprii copii. Ii indemnam pe cei mici sa fie cei mai buni, primii din clasa, primii la diferitele sporturi pe care le practica. In felul acesta sadim in ei mandria, uitand de smerenie. Citeam in cartea vietii Sfantului Nectarie ca mama acestuia il invata de mic sa-i lase pe ceilalti copii sa castige jocurile pe care le jucau. Cati dintre noi facem asa ceva astazi? Multi ar obiecta ca erau alte timpuri, dar din pacate pentru noi, este o problema: legile lui Dumnezeu nu se schimba in functie de timpuri! Legile lui Dumnezeu sunt aceleasi de la facerea lumii si pana la sfarsitul lumii. Daca noi schimbam regulile jocului asta nu inseamna ca Dumnezeu le accepta. Crestinul trebuie sa aleaga dupa ce reguli se va ghida: ale oamenilor sau ale Creatorului? In functie de alegerea noastra ne vom petrece eternitatea in Rai sau iad. Ca viata aceasta lumeasca este pregatirea pentru viata viitoare o stim cu totii. De stiut, o stim, dar cati credem cu adevarat in ea? Daca am crede cu adevarat in Dumnezeu si in darul sau (Raiul), atunci n-am alerga dupa bogatiile efemere ale acestei vieti. N-am alerga dupa functii la munca, dupa bani, case, masini, haine de lux etc...N-am tine-o din petrecere in petrecere. Am avea grija de educatia copiilor nostri , in special de cea duhovniceasca. Le-am transmite credinta ortodoxa curata a strabunilor nostri si nu formalismul din zilele noastre. Dar cum sa le-o transmitem daca nici noi nu avem habar de ea? Si cum sa avem habar daca toata ziua stam la munca (sa facem cariera), stam prin mall-uri, prin baruri sau in fata televizorului? Si in acest timp cartile Sfiintilor Parinti si Biblia se prafuiesc pe rafturile bibliotecilor! Cat de usor ne pierdem sufletele. Si Raiul. Si vesnicia alaturi de Domnul nostru Iisus Hristos! Pacat...
Daca cuvintele mele de pana acum vi s-au parut cam dure imi cer iertare , si vorba parintelui Cleopa:"invatandu-va pe voi, poate fac si eu, pacatosul, ceea ce spun". Ele sunt o palma de trezire si pentru mine. Este palma Sfiintilor, deoarece sunt ideile lor. De asemenea imi cer scuze si celor care duc o viata crestina adevarata, vie, celor datorita carora Dumnezeu mai tine viata pe acest pamant. Cand ei nu vor mai fi va veni si Judecata. Dar pana atunci mai avem o sansa sa ne alegem locul unde vom petrece vesnicia! Daca alegem Raiul atunci trebuie sa ne schimbam cu totul, radical. Sa renuntam la tot ce nu ne este folositor dupa cuvantul Apostolului Pavel: "toate imi sunt permise dar nu toate imi sunt de folos"! Sa ne schimbam felul de a gandi asupra vietii duhovnicesti. Daca nu am omorat pe nimeni nu inseamna ca avem Raiul asigurat. Sa nu uitam ca nici Adam nu a omorat ci a pacatuit neascultandu-l pe Dumnezeu, aceasta fiind, in fond, si definitia pacatului.
Sa incepem sa traim dupa invataturile Mantuitorului predate prin Apostoli. Dumnezeu ne vrea cu El, dar nu ne forteaza. Noi alegem. Tu ce alegi? Doamne ajuta!!!
de Puschiulescu Dan Marian
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*