Continuând să fim o materie primă a schimbărilor uităm că de fapt viaţa trebuie să fie o căutare. O experienţă prin care maturizandu`ne, să conştientizăm sensul pentru care am fost creaţi. Maturizandu`te poţi pătrunde clipă de clipă tot mai adânc în princiipile vieţii. Fiecare dintre noi ne`am născut inocenţi, fără să putem deosebi ce este bine de ce este rău. Dar orice copil născut devine bătrân după trecerea timpului. Însă, bătrâneţea nu garantează maturitatea. Maturitatea vine din conştientizare. Şi nu poţi ajunge la cea mai ascuţită inteligentă plonjând de la o vârstă fragedă în momentul prezent. Creşterea se face treptat. Şi nu experienţa de viaţă caracterizează această creştere. Ţine mai mult de călătoria lăuntrică, de experienţele interiorului. Ajuns acolo în interiorul tău, descoperindu`te, maturitatea începe să dea graţie tuturor acţiunilor tale. Tot ce faci te exprimă, purtând semnătura ta. Începi să îţi dai seama că nu exişti doar ca să trăieşti îmbătrânind. Omul matur nu ţine seamă de alţii şi nu depinde de părerile lor. Tot ce face este autentic şi reuşeşte să transmită ceea ce vrea să spună. Niciodată nu spune ce vor alţii să audă.
Omul matur nu creşte doar fizic – el creşte în toate privinţele.
Atunci când creşterea este una sănătoasă, poţi să te hrăneşti din “hrană tare” – hrană ce este pentru oamenii mari. Pentru aceia a cărora judecată s`a desprins prin întrebuinţare, să deosebească binele şi râul. “Copiii” într`adevăr plutesc şi sunt purtaţi de orice val de învăţătură. Dar nici cine a crescut şi s`a dezvoltat nu se poate lăuda că ştie deja totul. Maturizarea urmează procesul unei călătorii. Pe măsură ce te apropii de locul destinaţiei, capacitatea de cunostientizare creşte inevitabil, iar bucuria ţi`e tot mai mare. Scopul nu este doar să călătoreşti, ci să ajungi acolo la destinaţia Adevărului.
Nimeni nu a fost creat pentru o viaţă mediocră, obişnuită sau fără importantă. Dimpotrivă, fiecare suntem scopul unei existenţe ce acceptă doar originalul. Dar există o singură direcţie pe care o putem alege dacă nu dorim să fim doar nişte adulţi dizolvaţi în copii – adulţi care se află într`o lume competitivă , unde dorinţa de putere este totul şi ideea de a fi cineva important domină întreaga lor fiinţă – exemplul absolut. Maturitatea nu caută şi nu îşi doreşte aşa ceva. Este imponderabilă. Asemenea florii de lotus – este pe apă, dar apa nu o atinge. Omul matur rămâne în lume, dar lumea nu mai are niciun impact asupra lui. Ba mai mult, viaţa lui poate să influenţeze lumea. El va părea acelaşi, dar nu va fi acelaşi. Va fi în lume, dar nu lumea va fi în el. Doar un om matur poate alege să nu se bucure de toate plăcerile oferite de lume. El croieşte cărări drepte cu picioarele lui, iar pentru bucuria ce îi stă înainte, reuşeşte să îşi păstreze ochii aţintiţi spre răsplătire. Ştie că depărtandu`se de Adevăr, ar merge după lucruri de nimic, care nu aduc niciun folos. Ai nevoie de contrast ca să poţi face diferenţa între lucruri. Este dureros să creşti. Dar durerea aduce agerime. Cu cât plăteşti mai mult, cu atât ai mai mult de câştigat. Iar dacă ţi`ai putea risca toată viaţa dorindu`ţi să creşti din ce în ce mai mult, în toate privinţele, ajungând la Cel ce este Capătul, realizarea ta va fi răsplătită.
Îmbătrânirea înseamnă irosire – Creşterea înseamnă conştientizare!
sursa e-mail
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*