vineri, 15 februarie 2013

Albastrul Divin

Pentru toţi cei care, ca şi mine, trăiesc într-o lume albastră...şi nu numai !

  Albastrul este culoarea sensibilitãţii, receptivitãţii, detasãrii, toleranței, generozitãţii.

Pentru egipteni, care adesea vopseau plafonul templelor în albastru, era indiciu de pace şi armonie.

Pentru druizi semnifică adevãrul.

Primii creştini îl asociau sentimentelor pioase, albastrul deschis fiind emblema pãcii şi a cumpãtãrii.

În tradiţia ocultã el este legat de sentimentul de devoţiune şi de misticism religios.

Albastrul simbolizeazã aspectul feminin şi intuitiv al fiinţei umane.

Este YIN - principiu feminin.

Stimuleazã echilibrul interior, receptivitatea şi compasiunea.

Este culoarea spiritului, a intelectului, a transparenţei şi a adevãrului.

1 - Albastrul deschis reprezintã un ideal romantic, tandreţea, sentimentele filtrate prin intelect.

2 Albastrul închis simbolizează misterul, inconştientul.

3 - Inspirã calmul, armonia, meditaţia, pacea.

4 - Reveleazã voinţa personalã sau Voinţa Divinã.

5 - Culoarea trãirilor spirituale sau religioase.

6 - Are atribute vindecãtoare.

7 - Stimuleazã energia femininã, ajutându-ne sã fim mai receptivi, sã ne abandonãm cu mai multã usurinţã, sã fim mai sensibili şi sã ne exprimãm cu mai multã naturaleţe sentimentele.

Dintre culori, albastrul este cea mai adâncă, căci privirea pătrunde fără a întâlni niciun obstacol. Albastrul este cea mai imaterială dintre culori. În general, natura nu înfățișează albastrul decât alcătuit din transparență, adică un vid acumulat, vid al aerului, al apei, vid al cristalului sau al diamantului. Vidul este precis, pur și rece.

Albastrul este cea mai rece dintre culori și, în valoarea sa absolută, cea mai pură, în afara vidului total al albului neutru. Albastrul deschis este calea reveriei, iar când se întunecă, albastrul devine o cale a visului.

Un mediu albastru calmează, liniștește, dar, spre deosebire de cel verde, nu tonifică, pentru că el nu prefigurează decât o evadare fără priză asupra realului. Profunzimea verdelui conferă, după Kandinsky, o impresie de odihnă terestră și de mulțumire de sine, în timp ce profunzimea albastrului are o gravitate solemnă, supraterestră.

Albastrul și albul, culori ale Sfintei Fecioare, exprimă detașarea făță de valorile acestei lumi și înălțarea sufletului către Dumnezeu, adică spre aurul care va întâmpina albul virginal, în timpul ascensiunii sale prin albastrul ceresc. 

sursa facebook

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

*

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...