De-a lungul timpului s-au scris atât de multe despre iubire… Cel mai elogiat sentiment, cel mai des exprimat în poeme, cel mai pictat şi cu toate astea… nu poate fi cuprins. Cuvintele, aceste instrumente atât de puternice devin neputincioase în faţa iubirii, precum umbra unei flori în faţa unui munte…
Şi totuşi m-am hotărât să scriu, pentru că n-am cunoscut până acum ceva mai puternic, mai nobil şi mai frumos decât iubirea. Acolo unde ego-ul dezleagă, iubirea leagă, ca o fundă roşie pe un buchet de flori; acolo unde frica se opune, iubirea se abandonează; acolo unde nu mai e loc de aspiraţie, apare iubirea ca inspiraţie; acolo unde boala distruge, iubirea vindecă, iar acolo unde lacrimile curg, iubirea apare cu un zâmbet.
Atunci când cuvintele sunt de prisos, iubirea devine poezie, atunci când notele muzicale nu se mai aud, iubirea devine cântec; atunci când mângâierile se joacă, iubirea devine dans. Dar atunci când doar tăcerea dintre doi îndrăgostiţi vorbeşte…atunci poţi spune că într-adevăr iubirea sărbătoreşte.
Nu e nevoie de o zi anume în calendar…ca cea de Valentine's Day
Nu e nevoie de o zi anume în calendar…ca cea de Valentine's Day
Nu vă vorbeşte un specialist în iubire, ci un suflet care a descoperit că iubirea e una singură, ea nu începe şi nu se termină niciodată, ea nu cunoaşte verbul a avea, ci doar a fi. Iubirea nu-l vede pe celălalt împărţit în calităţi şi defecte, ci îl vede ca pe un întreg, ea nu face diferenţa între bine şi rău, căci ea e dincolo de dualitate. Ea pur şi simplu este sau nu este. Dacă nu este…apare frica şi suferinţa.
Mulţumesc din suflet celui care mi-a arătat că iubirea se conjugă întotdeauna cu Inima.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*