Cădem adesea în această capcană. Unii dintre noi prin natura unei meserii sau a unei posturi care presupune să acordăm sfaturi, alţii pur şi simplu în relaţiile de prietenie sau de familie. Citind acest articol scris de Lise Bourbeau, m-am întrebat cât de oneşti suntem cu noi înşine şi cu ceilalţi şi în câte din interacţiunile noastre manipulăm, la nivel inconştient, din frică.
“Vă sugerez să vă acordaţi câteva minute pentru a reflecta asupra acestei întrebări înainte de a continua să citiţi.
Când ghidăm pe cineva, îl sfătuim referitor la modurile în care poate aborda o anumită situaţie, păstrând în atenţie ceea ce îl interesează pe el şi sperând că sugestiile noastre să le fie folositoare. Înainte de a acorda sprijinul cuiva, este important să ne amintim că sfatul şi sugestiile noastre vor fi apreciate doar dacă ne sunt cerute înainte.
Se poate întâmpla uneori să avem o dorinţă foarte mare de a ajuta pe cineva pentru că suntem convinşi că ceea ce avem de spus ar putea fi de mare folos pentru acea persoană. Într-o asemenea situaţie, e indicat să-i spunem dorinţa noastră acelei persoane şi să o întrebăm dacă ar vrea să audă sfatul nostru. Dacă refuză sau ezită, ar fi minunat să avem puterea să nu insistăm. Dacă insistăm să oferim sugestiile noatre, în ciuda răspunsului celeilalte persoane, asta se întâmplă pentru că, la nivel inconştient, vrem să-l controlăm. Vrem să acţioneze în conformitate cu ce este bine sau rău pentru noi în această situaţie. Înseamnă că nu suntem în acord cu nevoile celuilalt, ci acţionăm în funcţie de credinţele noastre. Încercăm să le impunem ceea ce credem că va fi benefic pentru noi în acea situaţie.
Acest tip de control este foarte comun în relaţii şi se manifestă mai ales când avem de-a face cu cei apropiaţi, familie sau prieteni. Când vrem să controlăm, uităm că adevărata dragoste este trăită prin acceptarea unicităţii fiecărei persoane. Ceea ce este bine pentru noi nu este neapărat bine pentru cei dragi nouă.
Sunt două moduri de a şti dacă îi ghidezi pe ceilalţi sau îi controlezi. Dacă ai sfătuit pe cineva şi i-ai oferit propriile sugestii, ţi-ai luat timpul necesar pentru a-i pune câteva întrebări despre situaţia lor, pentru a afla ce are nevoie cu adevărat? Dacă nu ai făcut asta, înseamnă că, inconştient, ai încercat să-l controlezi.
A doua cale este să te întrebi cum te-ai simţi dacă cineva ţi-ar spune că nu e de acord cu ghidarea ta, sau dacă n-ar spune nimic, sau dacă ţi-ar mulţumi, fără să acorde nicio atenţie sfatului tău.
Dacă simţi că ai fi dezamăgit sau ai simţi furie, e pentru că intenţia ta, fie conştientă sau inconştientă, a fost să-l controlezi pe celălalt. Din păcate, mulţi dintre noi cred că îşi arată dragostea spunandu-le celorlalţi cum să se poarte în anumite situaţii şi că ceilalţi îşi arată dragostea doar atunci când ne urmează sfaturile. Controlul, în orice formă, este un semn de frică, în special frică de a nu fi iubit. Cu cât acţionăm mai mult din frică, cu atât lucrul de care ne este frică se va manifesta. Şi aşa suntem prinşi în cercul vicios al controlului.
Persoana care doar îi ghidează pe ceilalţi este conştientă că fiecare om poate decide să urmeze sau nu sfatul său. Iar cealaltă persoană va fi întotdeauna cea care îşi asumă consecinţele deciziilor sale.
Încheiem cu următoarea sugestie: alege cinci oameni apropiaţi de tine şi cere-le să citească acest articol şi să-ţi spună dacă li se pare că-i controlezi sau îi ghidezi, în interacţiunile cu ei. S-ar putea să nu-ţi placă răspunsurile lor, însă acest act de umilinţă va avea puterea să-ţi transforme cu adevărat relaţiile.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*