Riscul Iubirii - Fericirea

Când iubim, riscăm. Riscăm să fim dezamăgiţi, riscăm să suferim. Riscăm să fim singuri, în iubire. Însă, cel mai mult, riscăm să fim fericiţi ... Ce dulce risc, nu ? ... Da.., dar şi atât de periculos ! ...

 

Fericirea în iubire, este diferită de toate celelalte fericiri . Este ... altfel ! Este ...

 

Aşa.., ca o durere surdă, ca o teamă şi-o povară care-ţi apasă sufletul . Ciudat, nu ? Pentru că tot fericirea te face să te înalţi . Să ieşi din tine . Pentru că nu mai ai loc în tine . Nu te mai poţi regăsi înlăuntrul tău . Şi te cauţi . Te cauţi peste tot , te cauţi în ceruri, te cauţi pe pământ, în ape - oriunde ... Şi nu te regăseşti decât în el. Doar în el . Atât ...

 

Fericirea în iubire este o lacrimă nenascută care pârjoleşte privirea când te uiţi la el. Ai impresia că nu îţi ajung ochii să îl vezi .., să îl vezi .., să îl vezi ..!! ... Ai impresia că mereu, mereu rămâne ceva nevăzut şi te simţi ca o oarbă, începi să îl pipăi cu gândurile , să îl atingi , tremurând, cu degetele, pe obraz , îl cercetezi bucăţică cu bucăţică , contopindu-te cu el ...

 

Fericirea în iubire este un strigăt fără sunet . Pentru că nu există sunete care să o definească . Şi sufletul tău strigă a fericire, inima ta strigă a fericire , mintea ta strigă a fericire .... fără nici cel mai mic sunet ! ... Cel mai puternic , cel mai sfâşietor , cel mai profund, este strigătul care nu se aude - ci iese din toţi porii tăi ca transpiraţia , iar şi iar, valuri de fierbinţeală şi frig deopotrivă - şi te lipeşti de el lasându-ţi fericirea să-i mângâie trupul ... Şi fericirea ta îl strânge în braţe puternic, zdrobindu-şi palmele de carnea lui - şi doare, doare neputinţa ta de a-l strânge mai tare .. Şi îţi dai seama cât de neînsemnată eşti în faţa fericirii pe care nu o poţi exprima atât cât ea are nevoie ...

 

Fericirea în iubire te îngenunchează . Îţi fură somnul, îţi fură orele, îţi fură propriul timp , mototolindu-l ca pe o hârtie , făcându-l dintr-o dată mic, atât de mic încât încape în pumnul tău ... Şi te doare că nu ai timp, că nu te poţi bucura de timp să îl iubeşti pe-ndelete , te doare că timpul dispare dintr-o dată, când eşti lângă el ... Se evaporă, pur şi simplu ... Te doare că timpul vostru are limite - se deschide şi se închide infernal de repede , apoi se redeschide înnebunitor de încet .., într-un ciclu nesfârşit ...

 

Fericirea timpului vostru doare . Atât de stranie şi unică durere din care te adapi ca un însetat ce umblă prin deşert şi, cu ultimele sale puteri , înghite lacom fiecare picătură de apă pe care o întâlneşte în cale ..

 

Riscul fericirii - această fericire - nebunie, permanentă teamă că într-o zi se va epuiza, se va sfârşi .. deşi ar putea dura o viaţă ...

Fericirea care te sleieşte de puteri şi tot ea te întremează ca a doua zi să te epuizeze din nou .... Fericirea în iubire ... Cel mai mare risc, iubind ...

 

de HElena (facebook)