Viaţa trebuie trăită în totalitatea sa, viaţa trebuie sărbătorită. Viaţa trebuie pătrunsă – aceasta este singura modalitate de a o cunoaşte. Secretele sale nu pot fi scoase la iveală în laborator, prin disecarea celulelor, prin analizarea elementelor sale; aceia sunt compuşi ai vieţii, iar viaţa este mai mult decât suma totală a laturilor sale.
Cineva cântă la chitară un cântec minunat. Oamenii de ştiinţă vor deveni interesaţi de chitară, nu de muzica produsă de ea. Ei se vor gândi: „De unde vine sunetul?“ Este posibil ca degetele muzicianului şi instrumentul să devină puncte de interes pentru oamenii de ştiinţă. Ei vor analiza instrumentul muzical şi vor descoperi lemn, coarde şi alte elemente care compun chitara, dar nu vor găsi muzica! Iar, dacă vor trece la analizarea degetelor, vor găsi sânge, oase, piele, dar nu vor găsi muzica! Muzica este ceva mai mult. Mâinile muzicianului şi chitara sunt numai o oportunitate pentru ca aceea ce este dincolo să coboare pe pământ.
Frumuseţea unui trandafir… să fie oare numai o totalitate a părţilor sale componente? Ar trebui să fie, după spusele matematicienilor obişnuiţi, dar, cu toate acestea, nu este. Frumuseţea este ceva mai mult. Combinarea elementelor apă, pământ, aer şi orice altceva formează o floare – se va obţine o floare, dar frumuseţea sa nu se va ivi. Frumuseţea este ceva mai mult, de aceea dispare atunci când este analizată.
Dacă te vei duce la un chimist ori la un om de ştiinţă pentru a descoperi frumuseţea trandafirului, aceştia vor analiza floarea. Analiza este o metodă aplicată de ştiinţă. A analiza înseamnă a descompune în părţi un lucru pentru a şti din ce este format. Dar, în clipa în care acel lucru este desfăcut, este rupt în bucăţi, dispare ceea ce este invizibil. Ceea ce este invizibil există în compusul organic, nu-l poţi analiza. Este sinteză, este totalitate.
Acelaşi adevăr se aplică tuturor celorlalte valori înalte. O poezie frumoasă nu reprezintă numai cuvintele care o compun, este ceva mai mult. Altfel, oricine ar putea folosi cuvinte cu rimă şi să devină Shakespeare, Kalidasa, Milton ori Shelley. Atunci, orice lingvist sau gramatician ar putea să devină un mare poet. Acest lucru nu se poate întâmpla. Este posibil să ştii toată gramatica unei limbi şi toate cuvintele care o compun şi, cu toate acestea, a fi poet reprezintă cu totul alt fenomen. Poezia vine prima, apoi vin cuvintele, nu invers – nu este posibil ca tu să aranjezi cuvintele şi apoi să se nască poezia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*