Una dintre cele mai frumoase părţi ale Lui Dumnezeu este că nu oboseşte niciodată iertând și așteptând. Iertând nepăsarea, răutatea și decăderile noastre. Așteptând puțină considerație, recunoștință, iubire…
Că nu refuză niciodată un om care vrea să-l iubească şi că îi înţelege pe aceia care îl caută mai târziu... Și mai ales că pentru El niciodată nu este prea târziu.
Că nu reproşează indiferența noastră şi uită de îndată orice greşeală recunoscută cu sinceritate.
Că nu se simte folosit atunci când doar cerem fără a oferi și nici jignit atunci când îl acuzăm de toate nedreptățile lumii...
Că deși trec zile în șir fără ca noi să-i mulțumim, nu trece nicio zi fără ca El să ne ofere măcar o bucurie, o șansă, o reușită, un vis, iubire...
Că deși îi întoarcem spatele adeseori, El ne primește mereu înapoi cu brațele deschise.
Că ne iubește necondiționat, fără a ne obliga să Îl iubim...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*