Trenul vieții

 

În viaţa mea eu tot am mers
Chiar dacă n-am avut de-ales
În trenul vieţii, ca fiecare,
În orice staţie am oprit, oricare...
Ele au fost nenumărate
Cu bucurii, durere, presărate,
Am poposit dar am luptat
Şi n-a contat c-am îndurat…
Am căutat o staţie a fericirii
A dragostei şi a iubirii
Mereu dacă acolo am fi
Esenţa vieţii poate că am şti…
C-aşa e trenul cel al vieţii
Călătorind din zorii dimineţii
Tot încercăm ca să ne fie bine
Şi să ne bucurăm de astă lume.
Cea mai frumoasă staţie
Ce este, a fost şi o să fie
E staţia iubirii cea măreaţă
Ce-aduce împlinire în a ta viaţă
De nu o cauţi şi de n-o găseşti
Degeaba atunci călătoreşti…
În ea,norocul este împletit,
Dacă iubeşti, la randu-ţi eşti iubit.
Atâta dor şi bucurii…
Acum iubeşti, ce fericit poţi fi!
Cu flori şi sentimente-i construită
În fiinţa-ţi ce se vrea iubită
Şi vrei să dăruieşti ce ai mai bun
Uitând de greul întâmpinat pe drum.
Iubindu-te pe tine, deodat’am înţeles
C-a mea călătorie a căpătat un sens
Voi mege pân’ la capăt şi nu mă voi abate
Acolo vom ajunge, indiferent ce-am face.
Esenţialul este dacă însă am iubit
Şi cu speranţă-n suflet de am călătorit…
Căci trenul vieţii merge înainte
De coboram, urcăm, în jur să luăm aminte.
Când calea lui de-i lungă şi anevoioasă
Întotdeauna s-arăţi că ţie mult îţi pasă,
Viaţa e numai una, călătorind prin ea,
Să laşi numai de bine privind în urma ta.
La capăt să ieşim cu amintiri frumoase
Cu fruntea noastră-n sus şi suflete duioase,
Valiza de valoare cu sârg alcătuită
Călătoria-n timp să fie aşa plăcută…

Mai devreme sau mai târziu toţi vom coborî din trenul vieţii…important este cum am călătorit…şi dacă am ştiut să ne bucurăm de această călătorie…

 

 

sursa: http://corina-roth.blogspot.ro/