Sunt persoane care nu îi cer nimic lui Dumnezeu. Fie pentru că nu se roagă, fie pentru că unindu-se întru totul cu voia lui Dumnezeu, ei nu mai doresc ceva deosebit şi de aceea nici nu-I mai cer nimic. Alţii Îi cer nimicuri. Lucruri care trec şi care nu le sunt de folos pentru mântuire. Dar sunt şi persoane care Îi cer putere să împlinească în toate voia Sa. Aceşti oameni nu pornesc la nicio lucrare fără rugăciune. Se roagă lui Dumnezeu că orice strădanie a lor să fie făcută în scopul împlinirii voii dumnezeieşti. Dar oare orice acţiune a noastră de după rugăciune duce cu adevărat la ceva plăcut lui Dumnezeu? Cum putem avea certitudinea că nu suntem în înşelare? Cum ne dăm seama că ceea ce facem este potrivit voii lui Dumnezeu?
De la bun început trebuie mărturisit că nu toată lumea e în stare să deosebească gândurile care vin de la Duhul Sfânt sau nu. Grăitor în acest sens e sfatul avvei Varsanufie: "Frate, nu te avânta în deosebirea gândurilor care îţi vin. Nu e pe măsura ta. Ci spune părintelui tău gândul care zăboveşte în tine şi te războieşte, iar el te va tămădui cu ajutorul lui Dumnezeu". De aici reiese că avem mare nevoie de duhovnic. Cu ajutorul povăţuitorului duhovnicesc reuşim să ne cunoaştem nu numai ca ceea ce suntem, ci şi ca ceea ce putem fi şi trebuie să fim. Din acest motiv, ucenicul îi cere duhovnicului să se roage pentru el, iar când ajunge la bună făptuire, nu uită niciodată că lucrarea bună este posibilia datorită rugăciunilor părintelui duhovnicesc.
Nu trebuie să ne încredem niciodată în propriile puteri. Omul nu se poate elibera fără ajutorul lui Dumnezeu de puterile vrăjmaşului. De aceea, fără Dumnezeu, omul va ajunge să creadă că supunându-se ispitelor, face un lucru bine plăcut Domnului.
Dacă nu avem parte de o călăuză iscusită în a ne descoperi care sunt lucrurile care Îi plac sau nu lui Dumnezeu, o dovadă clară a faptului că ne-am dăruit voii lui Dumnezeu este lipsa întristării şi a primirii oricărui necaz fără niciun gând rău. Spun Sfinţii Părinţi că dacă gândeşti rău, înseamnă că un duh rău viază în tine şi acesta iți insuflă gânduri rele. Aşadar, indiferent ce se întâmplă, cel care s-a predat voii lui Dumnezeu îşi spune că aşa a dorit Dumnezeu sau că de vreme ce El a îngăduit ca anumite lucruri să se întâmple înseamnă că ele au un rost. Şi aşa se păstrează pacea în suflet şi în trup. A nu mai gândi rău, este semnul prezenţei lui Dumnezeu în om.
Numai dacă ţinem seama de cuvintele "Nu tot cel ce-Mi va zice: Doamne, Doamne! va intra în Împărăţia Cerurilor, ci acela care face voia Tatălui Meu Celui din ceruri", e de ajuns să ştim că ceea ce trebuie să cerem de la Dumnezeu este prefacerea voii noastre în voia lui Dumnezeu.
Să ne dăruiască Dumnezeu putere să nu facem pe jumătate voia lui Dumnezeu, ci să o împlinim în întregime, după El cum doreşte.
de Adrian Cocosila
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*