miercuri, 3 aprilie 2013

Oare cine mă aşteaptă acolo, la capăt de drum?

Plec din nou la drum. Pe bucata de pământ a inimii mele
Plecăm. Plecăm mereu. Spre alţii . În loc să venim spre noi. Fugim. Călătorim. Ieşim. La restaurante, în cluburi, în parcuri, în oraş, la sală, la şcoală, în călătorii de afaceri, în vacanţe. Alergăm de colo colo. Căutăm. Căutăm lucruri. Căutăm oameni. Îi sunăm. Le dăm mesaje. Mailuri. Whatsapp uri. Le scriem pe FB. Pe chat. Aşteptăm răspuns. Aşteptăm să ne sune. Mai mereu aşteptăm câte ceva. Pe cineva. Suntem aici acum dar ne gândim cum ar fi să fim altundeva. Sau cu altcineva. Sau cum ar fi altfel. Mereu e un "altfel", desigur mai bun, ascuns în mintea noastră. Fugim mereu după alţi oameni - chiar dacă părem a sta pe loc. Inima noastră stă mereu după unul sau altul, aşteptând să fie băgată în seamă, culeasă, învelită, lăudată, admirată, mângâiată, îmbrăţişată, preţuită, iubită. Aşteptăm. Mai mereu aşteptăm. Mai mereu ieşim pe drumuri, pribegi neliniştiţi în căutare de nici nu ştim ce. Plecăm. Mai mereu plecăm undeva. Ne îmbrăcăm frumos, mai punem o mască şi ne îndepărtăm din nou de noi. Venim. Mai mereu venim de undeva. Atât de rar din noi. Şi venim doar pentru a ne pregăti să plecăm. Să încercăm, din nou, să ajungem înăuntru, prin afară. În plan vertical, prin planul orizontal. La noi, prin alţii. La El, prin lume. La bucurie, încercând cu orice preţ să evităm suferinţa.

În tot timpul ăsta unii oameni aleg să nu mai fugă. Ci să se îndrepte spre locul acela ascuns din inima lor. Şi, paradoxal, de abia când încetează să mai fugă după oameni, le apar în cale alţi oameni ce au plecat în aceeaşi călătorie. "Ah, şi tu? "Şi pleacă împreună mai departe, fiecare mai adânc spre inima lui, şi împreună spre lumina ce ne adăposteşte pe toţi....

Poate că ajungem să cunoaştem oamenii cei mai frumoşi pentru noi atunci când încetăm să mai căutăm, ci începem să ne căutăm pe noi înşine. Poate oamenii aceştia vin nu când îi chemăm, ci de-abia după ce ne-am întâlnit întâi noi, cu noi înşine. Poate că întâlnim oamenii cei mai apropiaţi sufletului nostru când încetăm să ne străduim să ni-i apropiem pe alţii, ci ne apropiem, pur şi simplu, noi de noi înşine. Iar pe drum întâlnim alţi oameni care fac acelaşi lucru. Poate că oamenii încep să vină spre noi, cu adevărat, pas cu pas, pe măsură ce noi ne îndreptăm spre noi, pas cu pas. Poate că cei de care avem cu adevărat nevoie vin în clipa în care nu mai avem nevoie de nimeni. Poate că cei pe care îi căutăm apar în clipa în care încetăm să îi mai căutăm. Poate că ne găsesc de-abia după ce ne găsim, mai întâi, pe noi înşine.

Plec din nou la drum. Pe bucata de pământ a inimii mele. În sens invers decât până acum. Dinăuntru, spre înafară. Din vertical, spre înainte. Din mine, spre alţii. Din El, spre lume. . Merg înainte, uşor, pe pământul învârtoşat de prea multă înstrăinare, muncindu-l aşa cum l-am văzut pe bunicul, pe ogorul său. Pe cine voi întâlni oare, pe drum, în timp ce voi ara, săpa, sădi, uda cu lacrimi şi cu zâmbet şi cu daruri pământul sufletului meu? Pe cine voi găsi, în afară de mine, cea care trebuie să fiu? În afară de toţi cei ce merg pe acelaşi drum- al inimii lor?

Oare cine mă aşteaptă acolo, la capăt de drum?

de Alexandra Svet
http://www.alexandrasvet.ro/
 

2 comentarii:

  1. Extraordinar de frumos si adevarat ! Erich Fromm; un psiholog, spuena si el ceva asemanator: "Stiinta de a fi singur este conditia capacitatii depline de a iubi. Suntem pregatiti pentru o relatie de iubire atunci cand nu mai avem nevoie de nimeni".
    Parearea mea este ca atunci suntem pregatiti pentru orice, dar e posibil sa nu mai avem nevoie de orice... iar ceea ce ne doream mai inainte, sa ne apara drept o copilarie.

    Multumim pentru text; e superb, ca tot c egasesc pe blogul tau ! Pacat ca am atat de putin timp pentru "rasfoit"...

    RăspundețiȘtergere
  2. Ma bucur ca ai revenit, Florina. Ti-am simtit lipsa comentariilor, chiar ma intrebam ce este cu tine. Ma bucur ca esti bine, ca doar timpul limitat pe care il ai te face sa raspunzi mai rar la postarile mele. Iti multumesc ca ai ramas vizitatorul meu de pret si te astept oricand, cu drag.

    Daniela

    RăspundețiȘtergere

*

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...