Să strig de fericire mi-aş dori
Atunci când lumea mi-i se arată
Iubesc natura, viaţa, ştii?
Nu m-aş mai sătura vreodată.
Când văd cum soarele zâmbeşte
Şi luna draga îmi trimite în şoaptă
Sufletul tot se răscoleşte
Şi nu vreau s-adorm niciodată.
Îmi place tot ce e creat
Creat din dragostea cea pură
Căci ea emoţie mi-a dat
Mi-a dat învăţătură.
Iubesc şi ploaia şi seninul
Şi umbra şi vântul ce bate
Şi valul iubesc şi nisipul
Căci dragostea, Ea e în toate.
Când văd copacii cum se-ntind
Din jos, până la soare
Îmi vine din suflet să strig,
Iubirea, sfârşit n-are.
Tu cauţi cu înverşunare!
Nu ştii unde-i frumosul
Descoperi că nimic nu doare
Găseşti care ţi-e rostul
Căci viaţa are un secret,
Lasă-ţi sufletul să zboare,
Să nu iubeşti nicicând discret
Că Ea, iubirea nu te doare…
Aş vrea să strig de bucurie
Văzând că Totul mă învaţă
Când ştiu că umbre ce le văd
Îmi dau speranţe în viaţă.
Deschide ochii şi-ai să vezi
Că viaţa-i minunată
Priveşte sus, chiar de nu crezi
Priveşte, El ţi-arată…
Să ai curajul ca să crezi
Când vântul te mângâie
Să ai curaj doar şi-ai să vezi
Că totu-i armonie.
Deschide ochii şi-ai să simţi
Din zori şi până-n seară
Că-ţi vei dori şi tu să strigi
Şi nu ultima oară .
de Carla Kia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*