Eu cred că fericirea e acel moment memorabil în care simți că nu mai ai loc în propria piele și în care ai impresia că mai ai puțin și te desprinzi de pământ într-un zbor de neoprit.
1. Fericirea se găseşte în interior.
Ea nu are legătură cu felul în care ceilalţi se poartă cu tine. Nici cu contul în bancă, nici cu numărul de genţi sau pantofi, şi în general cu nimic care se află în afara ta. Atunci când eşti fericit, simţi aceasta înlăuntrul fiinţei tale. Ce rost are să o cauţi în altă parte? Chiar dacă e ceva în exterior care pare că a declanşat-o, ea era oricum acolo, dar tu erai atent la altceva. Deci, nu mai aştepta să facă altcineva ceva pentru ca tu să fii fericit. Doreşte-ţi doar asta: să fii fericit. Indiferent de contingenţe.
2. Fericirea este o chestiune de alegere.
Există un proverb care spune aşa: “Înţeleptul e fericit şi în iad, prostul se chinuie şi-n paradis”. Dacă te-ai hotărât să fii fericit, vei cultiva această stare prin toate mijloacele. Vei căuta motive în tot ce te înconjoară, imposibil să nu găseşti. Simplul fapt că respiri e un miracol. Sau că există cerul, păsările, florile şi pisicile. Dacă nu te încearcă nicio dispoziţie poetică sau filosofică, poţi să fii fericit chiar şi pentru că ai o minte simplă, liniştită. E mare lucru în ziua de azi.
3. Fericirea ţine de inteligenţă.
Oricine îşi dă seama că într-o situaţie similară, oamenii reacţionează diferit. Ceea ce pentru unii e nenorocirea lumii, pentru alţii e exact motorul care îi propulsează mai departe. Inteligenţa înseamnă să faci conexiunile cele mai adecvate într-o anumită situaţie. Nu numai cu mintea – şi cu inima, şi cu mâinile, şi cu orice parte a trupului şi sufletului. Cei care sunt orientaţi către fericire, descoperă conexiunile care le sunt necesare. Iar cei care au înclinaţie către a descoperi conexiuni ajung să fie fericiţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*