Copilul interior

 

Dacă dorim să ne transformăm în bine, unul dintre cele mai importante lucruri pe care trebuie să le facem este vindecarea copilului interior de care am uitat. Mult prea mulţi oameni îşi ignoră acest copil interior. Indiferent ce vârstă ai, înăuntrul tău se află un copil care are nevoie de iubirea şi de acceptarea ta. Dacă eşti femeie, indiferent cât de independentă te consideri, tu ai înăuntrul tău o fetiţă foarte delicată, care are nevoie de ajutor. Dacă eşti bărbat, indiferent cât de puternic te consideri, tu ai înăuntrul tău un băieţel care tânjeşte după afecţiune şi după căldura sufletească.

Este de o importanţă vitală să începem să acordăm atenţie copilului nostru interior. Nu este o strategie sănătoasă să negăm faptul că rănile noastre din copilărie ne-au afectat viaţa. Aceste răni emoţionale ne-au afectat în fiecare zi şi ne-au împiedicat să ne iubim pe noi înşine aşa cum am fi meritat. Am fost nişte părinţi abuzivi pentru copilul nostru interior atât timp. Acum e timpul să încetăm. De câte ori avem o reacţie emoţională puternică la ceva sau la cineva şi simţim că ne-a fost apăsat un buton interior în jurul căruia s-a strâns multă energie negativă în timp, acest lucru înseamnă că sunt atinse răni mai vechi. Copilul interior simte panică şi se simte lipsit de speranţă, nu adultul. Şi întotdeauna când ne aflăm într-o astfel de situaţie este important să validăm sentimentele copilului, oricât de iraţionale şi de lipsite de sens i s-ar părea adultului din noi. Să-i spunem în acele momente copilului că nu îl vom mai părăsi niciodată orice s-ar întâmpla, că vom fi întotdeauna alături de el şi că îl vom iubi.

E nevoie să devenim un părinte iubitor pentru copilul din noi. E nevoie să învăţăm să ne îngrijim rănile din trecut. Putem face acest lucru încercând să relaţionăm cu acele părţi rănite din noi. Putem încerca să iniţiem un dialog. Să vorbim în orice fel putem să vorbim cu acele părţi din noi care au nevoie de iubirea noastră. Cu prima ocazie în care te simţi liniştit, închide ochii şi vorbeşte-i copilului interior.

La început, copilul nu te va crede – şi pe bună dreptate. Dacă au trecut – să zicem – 25 de ani de când nu i-ai mai vorbit, e posibil să fii nevoit să repeţi de câteva ori acest lucru înainte că el să înceapă să te creadă. De aceea, fii perseverent. Spune-ţi mereu : “Doresc cu adevărat să vorbesc cu tine, să te îngrijesc, să te iubesc.” Şi începe să construieşti încrederea.

E nevoie să îl salvăm şi să-l hrănim cu dragoste pe copilul nostru interior şi să îl oprim din a ne mai controla viaţa de adult. Să-l dăm jos de la volanul vieţii nostre. Copiii nu au permis de conducere şi nu trebuie să aibă controlul. În egală măsură, nu trebuie să fie abuzaţi şi abandonaţi. Cu toate astea, facem exact invers: ne abandonăm şi ne abuzăm copilul interior, îl încuiem într-un loc întunecat din sufletul nostru, după care îl lăsăm să conducă maşina vieţii noastre, lăsând rănile copilului să ne influenţeze viaţa. Cum facem asta?

De multe ori ne lăsăm dominaţi de sentimentele de neputinţă şi lipsă de merit pe care le aveam în copilărie, când cineva ne spunea: “Eşti un prost. Nu eşti suficient de bun, nu faci nimic ca lumea. Iar ai greşit! ” Iar durerea de a simţi aceste lucruri devine atât de mare încât începem să ne creăm căi de a fugi de sentimentele noastre.

Modurile în care ne protejăm ca adulţi de durere sunt alcoolul, mâncarea, ţigările, drogurile, relaţiile disfuncţionale, munca excesivă, obsesiile. Acest ciclu al durerii duce la nenumărate abuzuri faţă de noi înşine şi ne perpetuează sentimentul că nu suntem demni de dragoste.

Unul din primele lucruri pe care trebuie să i le spui copilului tău interior – atunci când iei pentru prima oară legătura cu el – este să îi ceri iertare. Spune-i că îţi pare rău că nu ai mai vorbit cu el în toţi aceşti ani de când ai crescut, şi cu atât mai mult dacă l-ai certat. Spune-i că doreşti să îl recompensezi pentru tot acest timp în care te-ai îndepărtat de el. Întreabă-l cum îl poţi face fericit. Întreabă-l ce anume îl sperie, cum îl poţi ajuta şi ce anume aşteaptă de la tine.

Alte metode de a intra în legătură cu copilul interior şi de a-i vindeca rănile ne sunt propuse de John Pollard în cartea “Fii propriul tău părinte”. Metoda se numeşte self-parenting, şi se bazează pe monitorizarea dialogului interior, pentru a vedea când jucăm rolul de părinte şi când suntem copii şi care este raportul dintre cele două roluri.

Cele două voci poartă un dialog permanent în interiorul nostru. Părintele interior este vocea care provine din programarea primită de la părinţi din momentul naşterii până la 7 ani. Ca şi copii, noi internalizam gândurile şi judecăţile de valoare ale celorlalţi, în mod automat, fără să le punem sub semnul întrebării. Le adoptăm atitudinea faţă de viaţă ca şi cum ar fi a noastră.

Părintele tău interior joacă astăzi rolul pe care l-au jucat părinţii tăi pentru tine. Ceea ce ne poate îmbunătăţi viaţa este schimbarea felului în care acest părinte interior îşi îndeplineşte rolul. Acest lucru se face progresiv, prin sesiuni zilnice, în care învăţăm să iubim, să sprijinim şi să hrănim copilul interior cât putem de mult, până la stadiul în care acesta ajunge să fie o personalitate complet pozitivă, plină de energie şi dragoste.

Scopul nostru nu trebuie să fie niciodată să schimbăm Copilul interior! El nu trebuie schimbat, el trebuie doar abordat cu cea mai mare dragoste şi grijă, pentru a reuşi să devină ceea ce a fost proiectat să fie.

Copilul tău interior îţi afectează viaţa mai mult decât vrei să admiţi. Pentru orice lucru pe care vrei să-l obţii în viaţă ai nevoie de cooperarea copilului tău interior. El este sursa energiei şi a entuziasmului. Dacă începi să faci o treaba din ce în ce mai bună ca părinte interior, copilul tău interior va începe să se simtă mai bine şi să te ajute mai mult.

Părintele nostru interior va semăna întotdeauna cu părinţii noştri sau cu cei care ne-au crescut. Dacă ai avut o copilărie plină de conflicte şi de temeri, acum îţi tratezi copilul interior în acelaşi fel. Nu e vina ta. Ai avut atât de multă încredere în adulţii din jurul tău şi ai vrut să le semeni atât de mult, încât ai devenit ca ei.

Însă acum ai control deplin asupra dialogului tău interior şi este cazul să nu mai dai vina pe ceilalţi pentru faptul că părintele tău interior este abuziv şi vrea să deţină cotrolul.

Până atunci, aminteşte-ţi: Tu eşti singura persoană cu care vei trăi pentru totdeauna! Atât timp cât nu vei fi de acord să îţi iubeşti singur copilul interior, celorlalţi oameni le va fi foarte greu să te iubească. De aceea, acceptă-te necondiţionat şi din toată inima. Va fi cel mai bun lucru pe care îl vei face în întreaga ta viaţă.

“Puterea este în interiorul tău”, Louise Hay