3 situaţii în care alegi să te minţi decât să vezi realitatea sau 3 tipuri de iubire care duc la suferinţă

Atât de frumos ar fi să facem alegeri conştiente. Atât de frumos ar fi să petrecem timp cu noi şi să vedem de ce procedăm într-un anume fel şi ce lipsuri interioare avem. Atât de frumos ar fi să putem să privim realitatea şi să nu ne legăm de bună voie la ochi, ignorând ceea ce ştim. Ne-ar scuti de multe lacrimi şi de multe regrete.

Facem cu bună ştiinţă alegeri greşite în toate domeniile vieţii, însă astăzi mă voi opri asupra relaţiilor. Pentru că sunt îngrijorător de multe relaţii construite încă de la început pe terenuri care se surpă, cu toate că cei care le construiesc ştiu bine “condiţiile solului”, însă speră că ceva se va schimba în timp.

Orb este cine nu vrea să vadă. Într-adevăr, alegem de multe ori să fim orbi şi surzi la propria noastră voce interioară. Şi ne clădim relaţii din nisip. Şi cum nisipul nu este un material prielnic pentru construcţii, construcţia noastră se va dărâma mai devreme sau mai târziu şi inevitabil vom suferi. Oare nu puteam noi evita toată suferinţa asta?

Uneori ştim de la început unde va duce relaţia, alteori aflăm pe parcurs. Şi deşi ştim că ne aflăm într-o poveste de dragoste care ne seacă de energie în loc să ne dăruiască energie, o continuăm.

De ce rămânem în relaţii cu oameni despre care ştim că nu ne pot oferi ceea ce avem nevoie? De ce alegem să ignorăm realitatea mai degrabă decât să îi facem faţă?

Pentru că ne place să ne amăgim. Pentru că ne place să trăim clipa şi pentru că ne lăsăm duşi de val. Şi deodată ne trezim că valul ne-a dus în larg şi că drumul până la mal e lung şi obositor. Ne lăsăm duşi de val şi când ne dezmeticim suntem deja în larg, fără colac de salvare.

Nu ştiu multe lucruri în viaţă dar ştiu sigur că atunci când refuzi să vezi realitatea şi te amăgeşti singur mai devreme sau mai târziu vei ajunge la suferinţă. Şi cu cât mai tare te vei amăgi cu atât mai mult vei suferi când vei da nas în nas cu realitatea. Şi crede-mă pe cuvânt că te vei întâlni cu ea, oricât de mult ai fugi. Când alegi să mergi prin viaţă legat la ochi la un moment dat te vei izbi de ceva. Iar când te legi la ochi crezând că dacă nu vezi vei fi scutit de suferinţă, aceasta va fi şi mai mare la sfârşit.

Sunt adevăruri pe care le ştim dar preferăm să le ignorăm. Sunt persoane pe care le acceptăm în viaţa noastră deşi ştim că vom suferi. Sunt persoane alături de care rămânem deşi ne doare, amăgindu-ne că din 2 rele alegem răul cel mai mic. Sunt iubiri ce sunt destinate pieirii încă dinainte de a începe, oricât de mari ar fi şi oricât de mult am dori să le ţinem în viaţa noastră. Asta nu înseamnă că nu e iubire. Înseamnă doar că în viaţă de multe ori trebuie să faci şi ce trebuie nu doar ce vrei. Şi nu ce trebuie pentru că aşa îţi spune cineva sau aşa îţi dictează o autoritate. Ci pentru că aşa îţi dictează conştiinţa. Când faci ceva contra valorilor tale, vei plăti preţul.

Fiecare din noi îşi cunoaşte valorile. Chiar dacă nu le-am definit şi nu ne-am gândit la ele, le simţim. Simţim care sunt lucrurile importante pentru noi în viaţă. Şi totuşi, de multe ori, alegem să ne încălcăm valorile şi să mergem înainte. Ca să descoperim sau mai bine zis să redescoperim că ceva nu e bine, că nu e totul la locul lui. E ca şi cum vrem să facem o prăjitură cu mere, însă nu avem acum mere şi punem în loc portocale. O mai poţi numi prăjitură cu mere? Va fi ea la fel? Evident că nu.

Sunt oameni care mor din iubire sau pentru care iubirea e ca o cruce pentru că nu pot sau nu vor să iubească sănătos şi inteligent, pentru că fac alegeri greşite şi pentru că refuză să vadă de la început realitatea iar apoi spun că e prea târziu.

Dragostea nu este un act masochist, prin care te pierzi pe tine. Şi o dragoste care e dureroasă, care te duce la epuizare, care nu te face să evoluezi, poartă numele de relaţie toxică. În dragostea sănătoasă nu apare abandonul şi nici martirizarea, iar dacă trebuie să te sacrifici sau să te distrugi pentru că partenerul tău să fie fericit înseamnă că eşti cu persoana greşită.

De multe ori rămânem captivi într-o relaţie sau într-o anumită stare emoţională fără să realizăm că noi suntem stăpânii vieţii noastre afective. Dacă aştepţi să ţi se schimbe norocul, şansele să ai o relaţie cum îţi doreşti sunt extrem de mici.

*3 situaţii în care alegi să te minţi decât să vezi realitatea sau 3 tipuri de iubire care duc la suferinţă *

1. Stai cu cineva despre care ştii şi simţi că nu te (mai) iubeşte însă preferi să rămâi şi să aştepţi un miracol care nu mai vine şi nici nu va mai veni vreodată

Mi-e foarte clar că atunci când o dragoste moare, trebuie să o îngropi. Nu există miracole sau reveniri emtoționale spectaculoase. Ele sunt năzuinţele unei iubiri chinuite şi disperate.

Te simţi secată emoţional, furioasă, simţi că viaţa e nedreaptă. Ar trebui să te bucuri, înseamnă că eşti pe cale de vindecare. E normal să simţi asta. După tristeţe urmează furia, răzvrătirea, apoi resemnarea şi vindecarea. Nu poţi să sari aceste etape, să te trezeşti într-o dimineaţă şi să îţi scoţi iubirea din inimă ca şi cum ţi-ai scoate o măsea. Foloseşte energia pe care o pierzi gândindu-te la ce ar fi putut fi dar nu a fost, pentru a-ţi vindeca sufletul. Lasă trecutul în urmă. Detaşează-te de ce îţi face rău şi nu te mai încăpăţâna să trăieşti o iubire care nu mai există. Mai degrabă pregăteşte-te pentru iubirea nouă ce urmează să între în viaţa ta de îndată ce îţi vei deschide iar sufletul şi vei fi pregătită să o laşi să intre.

Noi oamenii avem o capacitate extraordinară de a ne încăpăţâna şi de a dramatiza. Din iubire devenim ridicoli, ne umilim, implorăm şi devenim incoerenţi, doar doar se va întâmpla o minune. Încercăm tot ce se poate, am fi în stare să ne vindem şi sufletul pentru a reînvia ce a fost şi acum nu mai este.

Am suferit şi eu din iubire, eram în stare să fac orice doar să aud din gura lui că mă iubeşte. Mă căutam vinovată, sigur era ceva greşit la mine de nu mă mai iubea. Promiteam că mă schimb într-o fiinţă pe placul lui, mai “iubibilă”. M-am umilit şi nu am vrut să înţeleg că nu poţi face pe nimeni să te iubească. Nu voiam să îngrop iubirea ce a murit, refuzam să mai gândesc raţional, tot ce ştiam e că eu voiam ca el să mă iubească. Şi atât.

Nu înţelegeam cum el poate să stea fără mine, când eu nu puteam să stau fără el, nu înţelegeam cum eu pot să mă surp şi el să stea liniştit….de unde atâta chin şi de ce atâta indiferenţă.

Deşi puteam să jur că sunt la un pas de a muri din iubire, astăzi, când privesc în urmă aceste amintiri mă lasă rece. Ce nu puteam să înţeleg atunci am înţeles cu timpul. Pe cât de confuză şi iraţională îmi era mintea în acele momente, pe atât de clară îmi e acum. Acum nu îmi mai doresc o astfel de relaţie. Şi atunci aş fi dat orice pentru a păstra acea relaţie.

Într-o iubire imposibilă primul lucru pe care trebuie să îl pierzi e speranţa. Singura soluţie e acceptarea realităţii aşa cum este ea, oricât de mult ar durea pe moment. E singura cale de salvare pe care o cunosc.

2.Ştii că cel de lângă tine nu este ce ţi-ai dori însă te încăpăţânezi să rămâi

E mai comod să rămâi cu aceeaşi persoană cu care deja eşti obişnuit, care s-a obişnuit şi ea cu tine, decât să înfrunţi singurătatea, să accepţi că nu asta e ceea ce vrei, că această relaţie nu ţi se potriveşte.

Se mai întâmplă să spui ” da nu e ceea ce îmi doresc însă îl iubesc aşa” Întrebarea mea este, dacă mâine ai întâlni pe cineva care este aşa cum îţi doreşti, şi nu ai avea nici o teamă vizavi de siguranţa noului cuplu, ai mai rămâne?

Merită oare să suferi şi tu şi să îl faci şi pe cel de lângă tine să sufere ( pentru că îndoielile se simt, se transmit inconştient) ? Dragostea nu are nimic de a face cu a-ţi purta crucea în spate sau a te strânge cu centura complacerii.

3.Trăieşti o iubire “Nici cu tine, nici fără tine”

Te iubesc când nu eşti lângă mine şi când suntem împreună nu te mai vreau. Câte cupluri trăiesc în acest fel? Când sunt împreună mai au puţin şi îşi scot ochii şi când se distanţează nu mai pot unul de dorul celuilalt. Într-un cuplu în care unul din parteneri este indecis e clar că celalalt are de suferit. Cert este că dacă cineva are îndoieli că te iubeşte, înseamnă că nu te iubeşte.

Care sunt cauzele care duc la o relaţie “nici cu tine nici fără tine”?

- dependenţa sexuală

- teama de singurătate

- teama de angajament emoţional

- sentimentul de vinovăţie

Am întâlnit cazuri în care, partenerul care era victima indeciziei celuilalt a transformat asta într-o provocare: în provocarea de a fi iubit tot timpul. Nu de puţine ori luăm iubirea ca o provocare însă asta înseamnă timp pierdut, energie consumată şi suferinţă pentru ca la final să realizezi că problema nu este la tine şi nu este în puterea ta să schimbi ceva, ci a celuilalt.

Nu există creştere fără durere, supărări şi fără vreun disconfort oarecare. Creşterea implică o nepotrivire faţă de ceea ce există în prezent, pentru a te reorganiza într-o structură nouă. În tine se află curajul de a renunţa la o relaţie care nu te împlineşte. Te iubeşti îndeajuns de mult încât să îţi dai ceea ce meriţi?

Prin multe îi e dat omului să treacă în decursul unei vieţi. Multe din ele şi le face cu mâna lui. De multe ori suntem conştienţi că ceea ce facem nu e bine însă mergem înainte, sperând că, cu timpul lucrurile se vor schimba. Vestea proastă e că nimic nu se va schimba în bine şi mai devreme sau mai târziu va trebui să plăteşti preţul inconştienţei.

De multe ori rămânem într-o relaţie care nu ne împlineşte, deşi ştim că partenerul respectiv nu e şi nu va fi niciodată ceea ce ne dorim, din frica de singurătate sau din obişnuinţă.

sursa email