Când toată lumea în jurul tău e altfel
Când îţi aminteşti lucruri de care toţi uită
Când îţi pasă de lucruri de care nimănui nu-i mai pasă
Când te încăpăţânezi să crezi în ceea ce nu mai vede nimeni
Când plângi, în timp ce alţii râd
Când tu zâmbeşti tainic, pentru că vezi ceea ce nu văd toţi cei ce plâng
Când nu spui nimănui ceea ce vrea să audă, ci numai ce îţi dictează sufletul
Când trăieşti pe calea ta, oricât de greu ţi-ar fi... Căci pari a merge invers faţă de toţi ceilalţi, ce trec şi calcă totul în picioare...
Când vorbeşti totuşi în versuri, deşi toată lumea gândeşte în cifre
Când iubeşti totuşi în cântec, deşi toţi în jur se pierd în calcul
Când poţi să mori fără ezitare, pentru o idee, când toţi din jur îşi vând vieţile pentru o ciorbă
Când lupţi pentru, deşi toată lumea luptă împotrivă
Când începi să savurezi lupta, de-abia când toţi din jur au renunţat
Când renunţi cu uşurinţă, la ceea ce toţi ceilalţi ar ucide ca să aibă
Când nu renunţi, deşi toţi cei din jur au renunţat. Şi te-au descurajat.
Când trăieşti pentru Frumos, deşi toţi ceilalţi văd Urâtul
Când crezi în iertare, deşi cei din jur trăiesc pentru răzbunare
Când te conjugi cu verbul "a fi", când toţi în jur aleg pe "a avea"
Când poţi avea totul, dar decizi să dăruieşti totul
Când crezi încă în rugăciune, când cei din jur nu mai au nici un scrupul
Când crezi încă în Iubire, când ceilalţi cred în compromis...
Când eşti nebun, deşi toată lumea e cuminte
Şi eşti bun, deşi toată lumea e rea
Când crezi încă în stil, în clasă şi în nobleţe, deşi toată lumea crede în modă
Când te uiţi doar la esenţe, deşi toţi se opresc la suprafeţe
Când crezi în calea grea, deşi ceilalţi caută scurtături
Când te jertfesti, deşi toată lumea în jur " se descurcă"
Când cauţi în cei din jur binele, chiar dacă ceilalţi văd doar răul
Când întinzi mâna să mângâi, să alini şi să ridici, atunci când ceilalţi dau cu pietre
Când te legi de catarg, deşi toţi cei din jur aleargă după sirene mincinoase
Când crezi încă în schimbare, deşi toată lumea s-a resemnat
Şi începi chiar cu tine..
....
Să rămâi acelaşi. În condiţiile astea. Poate fi numit uneori Nebunie...
Cel mai des
E numit nebunie.
Însă, trebuie să recunoaștem
Că merită toată aprecierea din lume
- Măcar pentru tărie
- Măcar pentru consecvenţă
- Măcar pentru curaj
Omul care rămâne acelaşi
Deşi toată lumea din jur e altfel...
Omul care e altfel
Când toţi ceilalţi sunt la fel...
Dacă vedeţi vreunul, spuneţi-mi şi mie
Aş vrea să stau mai mult pe lângă el...
Oamenii aceştia, care au curajul de a rămâne aceiaşi, deşi toţi din jur sunt altfel,
Pot schimba o lume...
Când îţi aminteşti lucruri de care toţi uită
Când îţi pasă de lucruri de care nimănui nu-i mai pasă
Când te încăpăţânezi să crezi în ceea ce nu mai vede nimeni
Când plângi, în timp ce alţii râd
Când tu zâmbeşti tainic, pentru că vezi ceea ce nu văd toţi cei ce plâng
Când nu spui nimănui ceea ce vrea să audă, ci numai ce îţi dictează sufletul
Când trăieşti pe calea ta, oricât de greu ţi-ar fi... Căci pari a merge invers faţă de toţi ceilalţi, ce trec şi calcă totul în picioare...
Când vorbeşti totuşi în versuri, deşi toată lumea gândeşte în cifre
Când iubeşti totuşi în cântec, deşi toţi în jur se pierd în calcul
Când poţi să mori fără ezitare, pentru o idee, când toţi din jur îşi vând vieţile pentru o ciorbă
Când lupţi pentru, deşi toată lumea luptă împotrivă
Când începi să savurezi lupta, de-abia când toţi din jur au renunţat
Când renunţi cu uşurinţă, la ceea ce toţi ceilalţi ar ucide ca să aibă
Când nu renunţi, deşi toţi cei din jur au renunţat. Şi te-au descurajat.
Când trăieşti pentru Frumos, deşi toţi ceilalţi văd Urâtul
Când crezi în iertare, deşi cei din jur trăiesc pentru răzbunare
Când te conjugi cu verbul "a fi", când toţi în jur aleg pe "a avea"
Când poţi avea totul, dar decizi să dăruieşti totul
Când crezi încă în rugăciune, când cei din jur nu mai au nici un scrupul
Când crezi încă în Iubire, când ceilalţi cred în compromis...
Când eşti nebun, deşi toată lumea e cuminte
Şi eşti bun, deşi toată lumea e rea
Când crezi încă în stil, în clasă şi în nobleţe, deşi toată lumea crede în modă
Când te uiţi doar la esenţe, deşi toţi se opresc la suprafeţe
Când crezi în calea grea, deşi ceilalţi caută scurtături
Când te jertfesti, deşi toată lumea în jur " se descurcă"
Când cauţi în cei din jur binele, chiar dacă ceilalţi văd doar răul
Când întinzi mâna să mângâi, să alini şi să ridici, atunci când ceilalţi dau cu pietre
Când te legi de catarg, deşi toţi cei din jur aleargă după sirene mincinoase
Când crezi încă în schimbare, deşi toată lumea s-a resemnat
Şi începi chiar cu tine..
....
Să rămâi acelaşi. În condiţiile astea. Poate fi numit uneori Nebunie...
Cel mai des
E numit nebunie.
Însă, trebuie să recunoaștem
Că merită toată aprecierea din lume
- Măcar pentru tărie
- Măcar pentru consecvenţă
- Măcar pentru curaj
Omul care rămâne acelaşi
Deşi toată lumea din jur e altfel...
Omul care e altfel
Când toţi ceilalţi sunt la fel...
Dacă vedeţi vreunul, spuneţi-mi şi mie
Aş vrea să stau mai mult pe lângă el...
Oamenii aceştia, care au curajul de a rămâne aceiaşi, deşi toţi din jur sunt altfel,
Pot schimba o lume...
de Alexandra Svet
Exact ce spune si poezia IF a lui Kipling......
RăspundețiȘtergereAșa este dragă anonim, la fel de sugestivă este și poezia "If—" (în limba română, Dacă) a lui Rudyard Kipling
RăspundețiȘtergereDe poti sa nu-ti pierzi capul cand toti din jurul tau
Si l-au pierdut pe-al lor, găsindu-ți ție vină;
De poți, atunci când toți te cred nedemn și rău,
Să nu-ți pierzi niciodată încrederea în tine;
De poți s-aștepți oricât, fără să-ți pierzi răbdarea;
De rabzi să fii mințit fără ca tu să minți;
Sau când hulit de oameni, tu nu cu răzbunarea
Să vrei a le răspunde, dar nici cu rugăminți;
De poți visa, dar fără să te robești visării;
De poți gândi, dar fără să-ți faci din asta țel;
De poți să nu cazi pradă nicicând disperării
Succesul și dezastrul primindu-le lafel;
De rabzi s-auzi cuvântul rostit cândva de tine,
Răstălmăcit de oameni, ciuntit și prefăcut;
De poți risca pe-o carte întreaga ta avere
Și tot ce-ai strâns o viață să pierzi într-un minut
Și-atunci, fără a scoate o vorbă de durere
Să-ncepi agoniseala cu calm, de la-nceput;
Și dacă corpul tău, uzat și obosit,
Îl vei putea forța să-ți mai slujească încă;
Numai cu străjnicia voinței tale, astfel
Să steie peste vremuri așa cum stă o stâncă;
De poți vorbi mulțimii fără să minți, și dacă
Te poți plimba cu regii făr-a te îngîmfa;
De nici amicii, nici dușmanii nu pot vreun rău să-ți facă,
Pentru că doar dreptatea e călăuza ta;
Și dacă poți să umpli minuta călătoare,
Să nu pierzi nici o filă din al vieții tom,
Al tău va fi pământul cu tot ce e sub soare
Și ceea ce-i mai mult: vei fi om, copilul meu!
Mulțumesc pentru comentariu.Fii binecuvântat cu iubire și lumină.
Daniela
Suntem la fel si totusi diferiti, suntem diferiti si totusi la fel!.Gandim, simtim, traim la fel, dar fiecare in felul lui.
RăspundețiȘtergereSa fim,oricum, cu totii binecuvantati!
Multumesc! Multumesc! Multumesc!
Zi si viata senina iti doresc iar umbra durerilor din suflet sa-ti fie mereu luminata de caldura inimilor ce bat la unison cu inima ta!
Niciodată nu-ți vei cunoaște limitele sufletului dragă Anonim!
RăspundețiȘtergereÎnsă...te sfătuiesc să nu-l aglomerezi cu lucruri inutile și nici să nu primești pe oricine înăuntru care nu te merită.
În ceea ce mă privește, vino să vezi cum râd atunci când ar trebui să plâng și cum alin durerile altora, în timp ce durerile mele mă apasă. Sunt și eu un om ca oricare.
Îți/vă doresc o viață senină ca răsăritul de soare și un suflet curat ca florile de cireș.
Mulțumesc