Trecutul ar trebui să fie doar al nostru

Fă pace cu trecutul tău!

Fiecare om are un trecut. Iar povestea noastră diferă în funcţie de alegerile pe care le-am făcut şi de oamenii care au făcut parte din viaţă noastră.

Unii avem poveşti frumoase, pline de amintiri preţioase, demne de a fi împărtăşite cu lumea. Alţii avem poveşti pline de dureri şi de deziluzii. Unii ne ruşinăm cu alegerile pe care le-am făcut şi cu neputinţele noastre. Dar, trecutul trebuie lăsat în urmă. Nu mai are niciun rost să fie invocat, fiindcă nu se mai poate schimba nimic din ceea ce nu a ieşit aşa cum ne-am fi dorit.

Se întâmplă să nu putem întotdeauna să lăsăm trecutul în urmă, fiindcă oamenii din prezentul nostru insistă să afle poveşti şi ne reamintesc mereu de persoane pe care încercăm să le uităm, de dureri, de greşeli… Aceştia nu pot înţelege că povestea lor alături de noi începe doar din clipa în care ne-am cunoscut şi că nu ar trebui să aibă nicio tangenţă cu trecutul nostru. Iar atunci când le povestim frânturi din trecut, compară şi judecă felul în care ne-am trăit viaţa şi în care am relaţionat cu oamenii care au rămas în urmă. Astfel, apar întrebări nesfârşite şi discuţii obositoare pline de bănuieli şi de judecăţi, care ne alterează relaţiile din prezent.

Cred că tot ce trebuie să se ştie despre trecutul nostru este faptul că nu ne ruşinăm cu cine am fost şi cu ce am făcut, fiindcă nu ajută pe nimeni să cunoască toate poveştile noastre şi să le judece, deschizând răni pe care, de multe ori, cu greu reuşim să le cicatrizăm.

Fiecare om are un trecut… dar sunt persoane care nu acceptă şi trecutul tău… Acestea nu înţeleg că, până să le întâlneşti, la fel ca şi ei, ai trăit, ai iubit, ai avut o viaţă.

Ar trebui să fim înţeleşi atunci când refuzăm să vorbim despre trecutul nostru şi ar trebui să ni se respecte alegerea de a lăsa în urmă toate poveştile pe care ne dorim să le uităm.

Ar trebui să ne protejăm istoriile de viaţă, mai ales de aceia care nu înţeleg că relaţiile şi sentimentele cu o persoană n-ar trebui raportate la trecut şi nici nu ar trebui să fie influenţate de acesta.

Ar trebui să înţelegem că avem tot dreptul să ne păstrăm poveştile de viaţă, că nu suntem datori să ne justificăm pentru felul în care am trăit, nici pentru alegerile pe care le-am făcut, nici pentru felul în care am iubit, am crezut şi am suferit.

Trecutul, cu toate istoriile care-i aparţin, are rostul de a ne oferi lecţii de viaţă. Doar prezentul şi viitorul ne oferă posibilităţi de a schimba tot ceea ce nu am făcut aşa cum ar fi trebuit, de a face alegerile corecte şi de a deveni oamenii care ne dorim să fim.

de Irina Binder www.irinab.com