Atunci când scrii şi/sau publici pe un blog personal, te confrunţi de multe ori cu tot felul de dezaprobări din partea celor care te citesc. Mai mult de atât, se pare că unii nu înţeleg că tu ai dreptul să scrii sau să publici orice doreşti, dar că ei nu sunt obligaţi să te citească. Iar faptul că tu ai ales să îţi expui scrierile public nu îi îndreptăţeşte să îţi impună ce şi cum să scrii.
A citi este o alegere proprie şi personală.
Indiferent de subiectul abordat şi de maniera în care acesta este expus, se vor găsi mereu cârcotași nemulţumiţi care vor încerca să te contrazică, să te demonteze şi care te vor judeca - ori pentru gândirea ta rudimentară, ori pentru inteligenţa ta precară, ori pentru sinceritatea închipuită...
Dacă scrii despre partea frumoasă a vieţii, încercând să arăţi totul prin ochii omului pozitiv, care apreciază frumosul şi care e recunoscător pentru ceea are, eşti acuzat că scrii utopii.
Dacă scrii despre frustrări personale, despre episoade triste trăite şi despre oameni care te-au dezamăgit, eşti acuzat că eşti depresiv, trist şi negativ.
Dacă scrii despre principii morale, eşti acuzat de ipocrizie.
Dacă scrii despre Dumnezeu, înseamnă că eşti habotnic şi pocăit.
Dacă scrii despre iubiri pătimaşe, despre prietenii frumoase și despre oameni minunați, eşti catalogat ca fiind naiv și siropos.
Dacă scrii despre cărţi, poeţi şi cultură, plictiseşti, fiindcă nu interesează pe nimeni ce poezii ştii tu şi nici ce cărţi ai citit.
Dacă scrii despre persoane şi despre anumite fapte ale lor, care te-au dezamăgit, judeci oamenii şi nu îţi vezi bârna din ochi.
Dacă scrii despre vreo faptă bună pe care ai făcut-o sau despre vreun gest frumos (sperând că transmiți un mesaj bun lumii), vrei să te dai mare şi să defilezi cu generozitatea ta.
Dacă scrii despre sex, eşti obsedat, vulgar, pervers.
Aşadar, cei veşnic nemulţumiţi de temele despre care se scrie, care nu ştiți să citiți şi să luați din texte doar ceea ce vă interesează, despre ce aţi dori să scriem noi ăştia, care scriem?
Fiindcă noi scriem inspiraţi de experienţele noastre personale sau ale celor din jurul nostru şi în funcţie de stările noastre sufleteşti. A scrie, este un fel de a povesti, de a-ţi descărca sufletul… Şi, mă scuzaţi dacă, atunci când scriu, nu îmi cântăresc cuvintele, nu îmi inhib sinceritatea şi nu îmi fac o prioritate din a mulţumi lumea care mă citește.
Eu nu am o viaţă perfectă. Voi aveţi? Eu nu sunt un om perfect. Voi sunteţi? Dacă voi aţi scrie în fiecare zi câte un text, ce teme ar cuprinde textele voastre adunate în câteva zile?
Preocupați de critică unii oameni ratează șansa de a învăța ceva din ceea ce citesc. Pentru că putem învăța de la oricine: și de la cel bun și de la cel rău, și de la cel deștept, cât și de la cel prost…
A citi este o alegere proprie şi personală.
Indiferent de subiectul abordat şi de maniera în care acesta este expus, se vor găsi mereu cârcotași nemulţumiţi care vor încerca să te contrazică, să te demonteze şi care te vor judeca - ori pentru gândirea ta rudimentară, ori pentru inteligenţa ta precară, ori pentru sinceritatea închipuită...
Dacă scrii despre partea frumoasă a vieţii, încercând să arăţi totul prin ochii omului pozitiv, care apreciază frumosul şi care e recunoscător pentru ceea are, eşti acuzat că scrii utopii.
Dacă scrii despre frustrări personale, despre episoade triste trăite şi despre oameni care te-au dezamăgit, eşti acuzat că eşti depresiv, trist şi negativ.
Dacă scrii despre principii morale, eşti acuzat de ipocrizie.
Dacă scrii despre Dumnezeu, înseamnă că eşti habotnic şi pocăit.
Dacă scrii despre iubiri pătimaşe, despre prietenii frumoase și despre oameni minunați, eşti catalogat ca fiind naiv și siropos.
Dacă scrii despre cărţi, poeţi şi cultură, plictiseşti, fiindcă nu interesează pe nimeni ce poezii ştii tu şi nici ce cărţi ai citit.
Dacă scrii despre persoane şi despre anumite fapte ale lor, care te-au dezamăgit, judeci oamenii şi nu îţi vezi bârna din ochi.
Dacă scrii despre vreo faptă bună pe care ai făcut-o sau despre vreun gest frumos (sperând că transmiți un mesaj bun lumii), vrei să te dai mare şi să defilezi cu generozitatea ta.
Dacă scrii despre sex, eşti obsedat, vulgar, pervers.
Aşadar, cei veşnic nemulţumiţi de temele despre care se scrie, care nu ştiți să citiți şi să luați din texte doar ceea ce vă interesează, despre ce aţi dori să scriem noi ăştia, care scriem?
Fiindcă noi scriem inspiraţi de experienţele noastre personale sau ale celor din jurul nostru şi în funcţie de stările noastre sufleteşti. A scrie, este un fel de a povesti, de a-ţi descărca sufletul… Şi, mă scuzaţi dacă, atunci când scriu, nu îmi cântăresc cuvintele, nu îmi inhib sinceritatea şi nu îmi fac o prioritate din a mulţumi lumea care mă citește.
Eu nu am o viaţă perfectă. Voi aveţi? Eu nu sunt un om perfect. Voi sunteţi? Dacă voi aţi scrie în fiecare zi câte un text, ce teme ar cuprinde textele voastre adunate în câteva zile?
Preocupați de critică unii oameni ratează șansa de a învăța ceva din ceea ce citesc. Pentru că putem învăța de la oricine: și de la cel bun și de la cel rău, și de la cel deștept, cât și de la cel prost…
Buna ziua tuturor ...marturisesc ca mie imi place tare mult ce-am citit,parca mi-ati furat din ganduri...personal cred cu tarie ca fiecare suntem cate-un unicat biologic ,ca atare cu perceptie unica asupra existentei noastre,drept pentru care sunt fascinata de experienta traita si impartasita atat de sincer de catre voi,dragilor,traitori de viata adevarata. Va multumesc pentru ca existati si ...parerea mea este sa publicati in continuare asa dupa cum va este inspiratia divina.. caci cine are urechi de auzit ,va auzi ,ochi de are pentru vazut ,va vedea si minte daca are pentru priceput,va pricepe.Bunul Dumnezeu sa va binecuvanteze ! Cu drag, Gina
RăspundețiȘtergereMulţumesc draga mea Gina, pentru caldele aprecieri. Lectură cu folos să-ţi fie!
RăspundețiȘtergereTe imbrăţişez, cu iubire şi lumină,
Daniela