aşa că voi transmite şi eu mesajul mai departe. Cineva m-a provocat cândva să fac un exerciţiu de imaginaţie mergând în timp peste ani, ce aş vrea să spună oamenii despre mine la moartea mea.
Hmm, îmi plăcea să fac acest exerciţiu în copilărie, uneori mă uitam în biblioteca părinţilor şi îmi imaginam că acolo va fi o carte scrisă de mine… şi îmi imaginam mulţi oameni care au învăţat lucruri utile de la mine. Aşa m-am apucat de scris jurnale şi de adunat copiii vecini pentru a-i învăţa ce ştiam eu la vremea aceea…
Acum am înţeles că nu sunt decât un instrument care trebuie să-şi îndeplinească menirea în orchestra lumii, altfel va rugini ca orice instrument nefolosit. Imaginându-mi înmormântarea mea, nu pot să-mi imaginez decât oameni mulţumiţi şi fericiţi ale căror suflete le-am atins cândva…
Dar mai mult decât orice, cred că fiecare om îşi doreşte să lase ceva în urmă. Unii se rezumă la copii şi la bunuri materiale, dar de fapt ce se ascunde în dorinţa asta de a lăsa ceva în urmă?
În adâncul său, fiecare ştie că n-a venit întâmplător pe această planetă şi că are o misiune de îndeplinit, inimi de atins sau o cărămidă de pus la schimbarea lumii în ceea ce visăm cu toţii.
Visăm pentru că ȘTIM că se poate mai bine, ȘTIM că putem mai mult şi ȘTIM că spectacolul trist al lumii la care ne uităm acum nu corespunde cu rezonanţa sufletului nostru.
Revelaţia a avut loc atunci când am realizat că nu e nevoie să las ceva anume, nu e nevoie să-mi fie menţionat numele în cărţile de istorie sau în cartea recordurilor, cu siguranţă ego-ul nu mă ajută după ce mor.
Simpla ta prezenţă poate face mai mult decât credeai, mai ales dacă lucrezi zilnic la acea prezenţă. Pe scurt, cu cât lucrezi mai mult cu tine, cu atât contribuţia pe care o aduci lumii va fi mai mare, iar moştenirea lăsată mai valoroasă.
Sunt trei stări prin care trece omul în viaţă: de la a gândi la a face şi de la a face la a fi. Te las să meditezi la asta…
Cum eşti tu ca om, astfel încât să laşi ceva în urma ta? Ai adus azi un strop de fericire în ochii cuiva? Ca să aduci bucurie e nevoie să fii tu bucurie, ca să aduci fericire, eşti dator să fii fericit!
de Adela Moldovan @ Lectii din viata
Hmm, îmi plăcea să fac acest exerciţiu în copilărie, uneori mă uitam în biblioteca părinţilor şi îmi imaginam că acolo va fi o carte scrisă de mine… şi îmi imaginam mulţi oameni care au învăţat lucruri utile de la mine. Aşa m-am apucat de scris jurnale şi de adunat copiii vecini pentru a-i învăţa ce ştiam eu la vremea aceea…
Acum am înţeles că nu sunt decât un instrument care trebuie să-şi îndeplinească menirea în orchestra lumii, altfel va rugini ca orice instrument nefolosit. Imaginându-mi înmormântarea mea, nu pot să-mi imaginez decât oameni mulţumiţi şi fericiţi ale căror suflete le-am atins cândva…
Dar mai mult decât orice, cred că fiecare om îşi doreşte să lase ceva în urmă. Unii se rezumă la copii şi la bunuri materiale, dar de fapt ce se ascunde în dorinţa asta de a lăsa ceva în urmă?
În adâncul său, fiecare ştie că n-a venit întâmplător pe această planetă şi că are o misiune de îndeplinit, inimi de atins sau o cărămidă de pus la schimbarea lumii în ceea ce visăm cu toţii.
Visăm pentru că ȘTIM că se poate mai bine, ȘTIM că putem mai mult şi ȘTIM că spectacolul trist al lumii la care ne uităm acum nu corespunde cu rezonanţa sufletului nostru.
Revelaţia a avut loc atunci când am realizat că nu e nevoie să las ceva anume, nu e nevoie să-mi fie menţionat numele în cărţile de istorie sau în cartea recordurilor, cu siguranţă ego-ul nu mă ajută după ce mor.
Simpla ta prezenţă poate face mai mult decât credeai, mai ales dacă lucrezi zilnic la acea prezenţă. Pe scurt, cu cât lucrezi mai mult cu tine, cu atât contribuţia pe care o aduci lumii va fi mai mare, iar moştenirea lăsată mai valoroasă.
Sunt trei stări prin care trece omul în viaţă: de la a gândi la a face şi de la a face la a fi. Te las să meditezi la asta…
Cum eşti tu ca om, astfel încât să laşi ceva în urma ta? Ai adus azi un strop de fericire în ochii cuiva? Ca să aduci bucurie e nevoie să fii tu bucurie, ca să aduci fericire, eşti dator să fii fericit!
de Adela Moldovan @ Lectii din viata
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*