"Legătura cu Dumnezeu ne transformă în luminițe…unele abia pâlpâie, altele strălucesc de-a dreptul, după cum și inima noastră primește Lumina Lui Dumnezeu. Unii oameni împrăștie o lumină mare în jur, alții abia pâlpâie…Ce se întâmplă atunci când o luminiță mică, abia pâlpâitoare se așează lângă un far? Nu mai luminează farul din cauza ei? Nicidecum…Dar atunci când o luminiță pâlpâitoare se așează lângă altă luminiță care abia pâlpâie?..crește puțin luminozitatea…dar foarte probabil să orbecăie amândouă…vă dați seama câte luminițe pâlpâitoare sunt necesare ca să lumineze cât de cât?
Pe românește, după ce că abia pâlpâim, nici nu suntem uniți unii lângă alții.
(notă: a fi unit nu înseamnă să ne adunăm în secte în care învățăm să suflăm unul în lumina celuilalt/ a fi unit înseamnă a iubi, pur și simplu!)
Așa sunt și sufletele noastre, ca luminițele…Oamenii egoiști abia pâlpâie…oricâtă bunăstare și afecțiune i-ar înconjura, lumina sufletului lor nu-i ajută să vadă mai departe de ei înșiși. Egoismul naște nefericire…iar sufletele nefericiților sunt aproape stinse…
Rugăciunea de astăzi: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, luminează-mi sufletul ca să nu orbecăi prin hățișurile vieții mele!
Un preot mi-a spus odată, demult, că nu există duşmani.
Că cel pe care îl consideri duşmanul tău, este doar o altă faţetă a condiţiei umane; mi-a mai spus că, fiecare dintre noi am fost, într-un cert moment, duşmanul cuiva.
Voi porni de la numeroasele "sfaturi" primite de la diverşi. Unul dintre ele m-a făcut să zâmbesc: "Trimite-i bulgăraşi de lumină celei care te ameninţă cu moartea".
NU! şi nu pentru că n-aş fi eu un om altruist, ci pentru că este o metodă inutilă şi lipsită de orice fundament, din punctul meu de vedere. Şi aici mă refer strict la practica de meditaţie în sine. Mi-au făcut destul rău aşa zişii radiesteziști, hopoponoiști şi alte specii de "spirituali" care nu încetează să-mi trimită "bulgăraşi de lumină" şi alte bazaconii, deşi nu I-am rugat niciodată să facă aşa ceva.
1. Dumnezeu este Lumina fără de sfârşit. Cum să "îl trimit" eu pe Dumnezeu cuiva? El este "Lumină din Lumină, Dumnezeu Adevărat din Dumnezeu Adevărat". Scânteia divină există în fiecare dintre noi. SUNTEM SINGURII CARE putem lăsa Lumina să se aprindă în noi, deschizând larg poarta iubirii (luminii).
2. Când te gândeşti că arunci "bulgăraşi", mai bine uită-te cât de "luminos" eşti tu. Dacă îţi imaginezi că poţi arunca "lumina" cu mâinile întunecate, te înşeli grav! Şi faci mai mult rău de cât crezi.
Singurul lucru pe care îl poţi face este să fii tu cât mai luminos...şi întunericul nu mai are cum să te înconjoare. O lanternă slabă nu e prea folositoare, nu-I aşa? (o glumă, desigur). Poţi să-i arăţi celui aflat în întuneric exemplul luminii din sufletul tău. Dar asta nu se face prin "meditaţii" cu baza spirituală superficială.
Am cunoscut o femeie care practica acest gen de meditaţii, fiind considerată nu ştiu ce grad de maestru dar, în viaţa de zi cu zi, e un om rău, limitat, avar...mă întreb cum ar fi putut să-i ajute pe cei asupra cărora medita zilnic.
Nu judec pe nimeni, vă pun sub observaţie nişte idei...
3. Cel rău are lecţia lui cu Dumnezeu (Lumina). Ce să caut eu acolo?! Singurul lucru pe care îl pot face este să mă rog, din perspectiva luminii: "Şi ne iartă nouă greșelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri".
de Maria Alina Neagu
http://despreparanormal.blogspot.ro/search?updated-max=2013-03-30T17:59:00%2B02:00
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*