De ziua Sfântului Andrei (30 noiembrie), este Ziua Naţională a credinţei. Cu 24 de ore înainte de sărbătoarea Marii Uniri, celebrăm bucuria naţională a ortodoxiei. Sfântul Andrei, primul apostol chemat de Domnul Iisus, îi spune fratelui său Petru şi stramomoșilor noştri: "Am găsit pe Mesia!" Andrei aduce mesajul Evangheliei în Dobrogea de astăzi, lansând generaţii spre mântuire. Nu numai că L-a găsit pe Mesia, dar ni L-a dăruit şi nouă. Peşteră a Sfântului Andrei este fiecare loc de rugăciune, fiecare pelerinaj al credinţei, fiecare abstinenţă şi priveghere. De sărbătoarea religioasă naţională, ne lămurim, o dată în plus, ce are de gând divinitatea cu noi: să găsim Adevărul eliberator. Căutăm lumina apostolică în bezna păgânismului. Ne rugăm, dar de multe ori nu ştim ce să cerem. Dumnezeu refuză să ne dăruiască ceva dăunător, aşa cum nici un tată nu îi dă minorului arma de foc, oricât de insistent ar fi copilul. De ziua increștinării noastre, Îl căutăm pe Creator: vom găsi viaţa fericită. Când vedem un copilaş care încearcă să rostogolească un pietroi cu mânuţele, vom alerga să îl ajutăm, pentru a nu-l vedea chinuindu-se: la fel ne ajută şi Dumnezeu (ne asigură marele duhovnic Paisie Aghioritul).
Apostolul Andrei ne descoperă un Dumnezeu al certitudinii, al bucuriei şi al păcii. Dar nu numai atât, ci se şi roagă pentru convertirea noastră în filantropi, singura modalitate de a evita iadul. Armele cu care biruim sunt la îndemână: rugăciunea, postul, milostenia. Apostolul curajului ne învaţă dreapta măsură: excesul aduce slăbiciune, la fel ca indiferenţa. Pedagogul ceresc, Andrei cel binecuvântat, a creştinat inimi, nu teritorii. Datorită lui, am auzit de Mesia. Şi ştim azi că nu contează păcatul justificat, ci doar cel purificat. Fiţi "Andrei" (bărbătoşi, neînfricaţi, corecţi)!
Bucură-te, sfinte Andrei, că pe Mesia în inima ta l-ai primit! Ai găsit Calea Raiului, Adevărul eliberator şi Viaţa fără de moarte. Mijloceşte şi pentru noi, întunecaţii, să le aflăm pe acestea. Bucură-te, apostole al românilor, că mai întâi ucenic al Botezătorului ai fost! Ne bucurăm de sfinţenia ta, că pe mulţi păgâni i-ai botezat. Bucură-te, că ortodoxia credinţei ai păstrat! Ne bucurăm că ai devenit un cer mai înalt decât cerul. Bucură-te, doctorie a bolnavilor, sfinte Andrei! Ne bucurăm, pentru că eşti lumina celor întunecaţi de păgânism. Bucură-te, că pururea te rogi pentru noi Învăţătorului ceresc! Apostole drag, ne atragi atenţia asupra dragostei Mirelui divin: nu putem rămâne indiferenţi faţă de martiriul tău. Cel dintâi chemat, cheamă-ne şi pe noi spre altarul de rugăciune al Tatălui.
În al doilea deceniu al secolului trecut, dr. Ion Dinu descria astfel prezenţa apostolului la peştera ce-i poartă numele: "Ci s-a oprit măritul Andreiu în plaiul dregătorilor Cutusone şi Dura, unde este acum satul Ioan Corvin şi pădurea cu peştera sfinţitoare, care a fost schit de odihnă sfântului călător şi loc de închinare pentru el şi pentru sfinţii care au fost cu el, în călătoria de propovăduire. Mulţimea de trudnici şi de daci şi de geţi şi alani şi greci şi români de pe tot plaiul au alergat la Sfântul Apostol, iar Andreiu îi învaţă şi îi botează în apele celor nouă izvoare sfinţitoare şi tămăduitoare, pe lângă schitul său sfânt, care izvoare se mai văd şi până acum, oglindind sfinţitul schit şi dând tămăduire şi alinare celor bolnavi şi sănătoşilor. Şi precum se vede şi acum, sunt acele izvoare mai mari: Unu-n deal, spre răsărit,/ Că acolo-i loc sfinţit,/ Unu-n jos, către apus,/ Că acolo-i loc ascuns".
de Marius MATEI
Apostolul Andrei ne descoperă un Dumnezeu al certitudinii, al bucuriei şi al păcii. Dar nu numai atât, ci se şi roagă pentru convertirea noastră în filantropi, singura modalitate de a evita iadul. Armele cu care biruim sunt la îndemână: rugăciunea, postul, milostenia. Apostolul curajului ne învaţă dreapta măsură: excesul aduce slăbiciune, la fel ca indiferenţa. Pedagogul ceresc, Andrei cel binecuvântat, a creştinat inimi, nu teritorii. Datorită lui, am auzit de Mesia. Şi ştim azi că nu contează păcatul justificat, ci doar cel purificat. Fiţi "Andrei" (bărbătoşi, neînfricaţi, corecţi)!
Bucură-te, sfinte Andrei, că pe Mesia în inima ta l-ai primit! Ai găsit Calea Raiului, Adevărul eliberator şi Viaţa fără de moarte. Mijloceşte şi pentru noi, întunecaţii, să le aflăm pe acestea. Bucură-te, apostole al românilor, că mai întâi ucenic al Botezătorului ai fost! Ne bucurăm de sfinţenia ta, că pe mulţi păgâni i-ai botezat. Bucură-te, că ortodoxia credinţei ai păstrat! Ne bucurăm că ai devenit un cer mai înalt decât cerul. Bucură-te, doctorie a bolnavilor, sfinte Andrei! Ne bucurăm, pentru că eşti lumina celor întunecaţi de păgânism. Bucură-te, că pururea te rogi pentru noi Învăţătorului ceresc! Apostole drag, ne atragi atenţia asupra dragostei Mirelui divin: nu putem rămâne indiferenţi faţă de martiriul tău. Cel dintâi chemat, cheamă-ne şi pe noi spre altarul de rugăciune al Tatălui.
În al doilea deceniu al secolului trecut, dr. Ion Dinu descria astfel prezenţa apostolului la peştera ce-i poartă numele: "Ci s-a oprit măritul Andreiu în plaiul dregătorilor Cutusone şi Dura, unde este acum satul Ioan Corvin şi pădurea cu peştera sfinţitoare, care a fost schit de odihnă sfântului călător şi loc de închinare pentru el şi pentru sfinţii care au fost cu el, în călătoria de propovăduire. Mulţimea de trudnici şi de daci şi de geţi şi alani şi greci şi români de pe tot plaiul au alergat la Sfântul Apostol, iar Andreiu îi învaţă şi îi botează în apele celor nouă izvoare sfinţitoare şi tămăduitoare, pe lângă schitul său sfânt, care izvoare se mai văd şi până acum, oglindind sfinţitul schit şi dând tămăduire şi alinare celor bolnavi şi sănătoşilor. Şi precum se vede şi acum, sunt acele izvoare mai mari: Unu-n deal, spre răsărit,/ Că acolo-i loc sfinţit,/ Unu-n jos, către apus,/ Că acolo-i loc ascuns".
de Marius MATEI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*