Singura pastilă în care cred

Ţine de foame. De sete. De somn. De make-up. Te urcă, te-nalţă, te-nvaţă să zbori. Ierţi orice, crezi orice, dai orice, speri orice. Visezi întruna. Ţi-e dor întruna. Şi-ai asculta întruna un singur om. Lupţi oriunde. Mergi oriunde. Plângi, râzi sau dansezi oriunde. Nu-ţi mai pasă de nimic altceva. Poate să se dărâme lumea. Dacă eşti cu ea. Sau te întrebi de ce nu se dărâmă toată lumea atunci când ea nu e. Eşti gelos pe oricine sau te simţi de neînvins. La diferenţă de un minut. Te simţi cel mai idiot din lume sau genial. La aceeaşi diferenţă de un minut. Sau de un zâmbet. N-ai sens, n-ai rost, n-ai lumină, n-ai căldură, n-ai stare, n-ai ţel, deşi în jur totu-i perfect. Sau poţi să te simţi în rai, chiar dacă eşti într-o ghenă. Totul depinde de un zâmbet. Te enervează că ai numai piedici până să o ai. Dar asta îţi şi place. Că doar îi plac luptătorii, nu-i pentru fricoşi. Rogi timpul să stea. Când eşti doar tu cu ea. Rogi timpul să treacă. L-ai tâmpit. Nu mai înţelege nimic. Într-un final se prinde, surâde şi trece... Zâmbeşti iar. A venit. Ţi-e frig, ţi-e rău, ţi-e întuneric, n-ai chef de nimic. Deodată eşti altul. Da, a venit. Ai idei de surprize, deodată eşti bun şi tandru şi plin de umor. Eşti frumos, înţelept şi parcă ai mai şi crescut un pic. Da, eşti parcă mai înalt. Te simţi mai bogat, şi mult mai frumos şi tare deştept. Eşti îndrăzneţ. Eşti un erou. Eşti şi fascinant şi fascinat. Da, a venit. Nu poţi să respiri, te doare în stânga şi ai obosit. Deodată renaşti. Da, a venit. Nu te-nţelege nimeni. Deodată, un surâs. Fără-un cuvânt, s-a lămurit. Ştia deja tot ce-ai gândit. Nu mai eşti singur, nu mai eşti trist, nu mai eşti gol. Nici pesimist. Da, a venit. Ai aripi în suflet, inima-ţi arde. Nu ţi-e nici foame, nu ţi-e nici sete, poţi totul, ai totul şi eşti tot un zâmbet. E ea. E Iubirea. Singura pastilă în care cred.

de Alexandra Svet