Acum știu să trăiesc pentru că există o diferență între a trăi și a exista.
Acum știu că trebuie să fiu dedicată oamenilor, dar că nu trebuie să mă las folosită. Că nu trebuie să uit că eu sunt cea mai importantă persoană din viața mea.
Acum știu că între iubire şi ură există o barieră mult prea fragilă. Și mai știu că pentru a transforma un prieten într-un duşman, nu trebuie neapărat să-i greşeşti, ci este de ajuns să nu îi faci pe plac doar o singură dată.
Acum știu că niciun străin nu te poate iubi, nu te poate ajuta şi nu te poate ierta aşa cum o fac părinţii tăi.
Acum știu că anumite drumuri au un singur sens şi că nu îţi oferă nicio cale de întoarcere.
Acum știu că nu întotdeauna omul de lângă tine te cunoaşte cel mai bine dintre toţi.
Acum știu că lucrurile nespuse la timp, zadarnic sunt spuse mai târziu.
Acum știu că uneori e mai bine să îţi ascunzi fericirea, ca să nu stârneşti invidia celor neîmpliniți.
Acum știu că nu toate complimentele exprimă sentimente sincere.
Acum știu că sensibilitatea este văzută, de multe ori, ca fiind slăbiciune...
Acum știu că a aștepta după alții înseamnă timp pierdut și amânări inutile.
Acum știu că nu are rost să mă zbat să fac parte dintr-o viață în care nu sunt dorită și nici să rămân în locuri unde nu mai am niciun rost.
Acum știu că cine nu caută apropierea de mine, nu îmi simte lipsa iar cine nu îmi simte lipsa, nu mă iubește.
Acum știu să fiu mai rezervată în a mă implica sufletește și știu că trebuie să fac diferența între cei care mă iubesc și cei care doar mă folosesc.
Acum știu că dacă cineva mă iubește cu adevărat, nu îm va da motive să mă îndoiesc de asta.
Acum știu că mai întâi de toate trebuie să încerc să mă ajut singură și abia apoi să strig după ajutor.
Acum știu că de multe ori, în spatele bunelor intenții se ascund interese proprii.
Acum știu să nu caut mereu vinovați pentru eșecurile mele și să îmi asum cu responsabilitate și cu demnitate greșelile.
Acum știu că am voie să greșesc și că oamenii nu au voie să mă judece. Știu că nu trebuie să cer aprobări pentru a trăi așa cum vreau. Și mai știu că nu trebuie să mă simt vinovată și nici să mă justific pentru felul în care îmi administrez viața.
Acum știu că am dreptul să fac doar ce vreau eu și că uneori n-ar trebui să mă intereseze ce vor alții.
Acum știu că trebuie să îmi protejez secretele și că este important să fiu selectivă în privința oamenilor în fața cărora mă pot destăinui, pentru că unii ascultă doar pentru a afla informații despre oameni pe care, cândva, le vor folosi împotriva lor.
Acum știu că exhibându-mi fragilitatea sufletească îmi asum riscul să se profite de vulnerabilitatea mea.
Acum știu că nu am dreptul să depind de nimeni pentru a fi fericită.
Acum știu că rațiunea nu poate fi mereu în consens cu inima și că ambele pot fi supuse rătăcirilor.
Acum știu să respect și să accept alegerile celorlalți, chiar dacă acestea îmi influențează viața și îmi răstoarnă universul. Și mai știu că iubirea nu trebuie păzită.
Acum știu că nu merită să plâng după oamenii care nu m-au iubit și care m-au abandonat, fiindcă aceia care m-au însoțit o perioadă pe drumul meu, iar apoi au cotit brusc pe alte drumuri, nu au fost decât niște umbre, care doar m-au privat de soare...
Acum știu că, din trecutul meu trebuie să iau doar învățăturile și amintirile frumoase, fiindcă tot ceea ce nu a fost frumos și regretele îmi vor împovăra sufletul inutil.
Acum știu că viața înseamnă alegeri și că niciodată nu este prea târziu să o trăiesc așa cum doresc.
Acum știu că atunci când iubești, nu există distanțe care să nu poată fi parcurse.
Acum știu că iubirea și binele nu le pot oferi cu forța celor care nu le vor.
Acum știu că atunci când nu am pe nimeni alături, nu ar trebui să mă simt singură... fiindcă de multe ori pot fi înconjurată de o mulțime de oameni și totuși să cunosc cea mai cumplită singurătate.
Acum știu să mă bazez pe propriile mele puteri, să cred în mine și să nu-i mai las pe alții să mă descurajeze, sau să îmi spună ce și cât pot.
Acum știu că doar eu știu cel mai bine cine sunt cu adevărat și că fiecare om mă poate vedea diferit. Că voi fi aprobată și dezaprobată în egală măsură pentru ceea ce sunt.
Acum știu să nu mai ascult păreri despre mine fiindcă oamenii mă vor judeca mai mult după prejudecăți proprii, decât după calitățile mele obiective. Și mai știu că e mai bine să nu mă irosesc încercând să schimb păreri despre mine.
Acum știu că oricât de bună aș fi, oamenii îmi vor căuta defecte... iar atunci când nu le vor găsi, le vor născoci. Pentru că unii nu suportă să vadă la alții un spirit superior.
Acum știu că oricât de mult m-aș strădui, nu voi reuși niciodată să-i mulțumesc pe toți.
Acum știu că nu este important să fiu acceptată de toată lumea și că îmi pot vedea de drum și fără să am aprobarea tuturor.
Acum știu că oamenii te resping dacă nu le faci mereu pe plac și te uită dacă nu mai au nevoie de tine.
Acum știu că nu sunt obligată să îmi ascund sentimentele și părerile față de ceilalți și că nu trebuie să-i menajez pe aceia care nu suportă sinceritatea. Că a fi asertivă înseamnă a fi liberă și că nimic nu este mai de preț ca libertatea.
Acum știu că valoarea reușitelor mele este direct proporțională cu lipsa de importanță pe care o acord lucrurilor și oamenilor care nu merită.
Acum știu să pierd, să iert și să uit.
Acum știu că trebuie să existe și buni și răi, dar că oricine se poate schimba neașteptat, atât în bine, cât și în rău.
Acum știu că omul rezonabil se adaptează lumii în care trăiește și că doar omul nerezonabil persistă în încercarea lui de a adapta lumea la el. Că dorințele și nevoile mele nu trebuie să fie o prioritate pentru ceilalți.
Acum știu că nu trebuie să mai am așteptări, fiindcă nu toți oamenii se vor purta mereu echitabil și nu vor fi mereu recunoscători când îi voi ajuta. Și mai știu că orice bine făcut altora, mi-l fac, de fapt, mie.
Acum știu să îmi cunosc limitele pentru că doar eu pot forța depășirea acestora.
Acum știu că uneori, un dialog cu mine însămi mă poate ajuta de o mie de ori mai mult, decât dacă aș discuta cu alte persoane.
Acum știu că starea mea de dispoziție depinde doar de mine, nu de starea vremii, nici de toanele altora.
Acum știu să merg tot mai sigură pe propriile-mi picioare, dar să nu uit niciodată cine m-a susținut să nu cad.
Acum știu că atunci când cineva îmi face brânci, trebuie să mă ridic cu spatele, altfel ar trebui să îngenunchez... și numai Dumnezeu merită să stau în genunchi în fața Lui.
Acum știu să evit conflictele, fiindcă orice ceartă degradează sufletul. Și mai știu că doar proștii recurg la insulte, fiindcă nu au acces la educație și la bun simț.
Acum știu că dacă unii oameni mă vorbesc pe la spate, înseamnă că nu se află în poziția care să le permită să imi dea peste nas și că locul lor este acolo, în spatele meu.
Acum știu că uneori este mai bine să nu mă irosesc luptând să dovedesc că am dreptate, fiindcă nu toți oamenii au acces la o judecată sănătoasă și la onestitate.
Acum știu că tot ce îmi aparține de drept și trebuie să fie al meu, nu îmi poate fi luat de nimeni.
Acum știu să iubesc viața cu tot ce îmi oferă, să iubesc oamenii și să iubesc tot ceea ce a creat Dumnezeu.
Acum știu să zâmbesc chiar și atunci când sufletul îmi plânge, fiindcă după orice zi grea există un mâine care îmi va oferi noi șanse de reușită și știu că după orice sfârșit urmează un alt început.
Acum știu să fiu eu și să nu îmi fie teamă să mă arăt cu bune și cu rele.
Acum știu să mă iert, să nu mă mai condamn pentru nereușite și să mă iubesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*