Hai să nu ne mai îndoim de noi şi de Divinitate, măcar o zi. Măcar pentru o zi să ne dăm seama că totul este minunat aşa cum este, cum a fost şi cum va fi, că nu exista nici un scenariu diabolic menit să ne distrugă viaţa, idealurile, sănătatea, relaţiile, că dacă se mai întâmplă şi asta, este pentru că aşa e să fie. Imaginaţi-vă doar pentru o clipă cum ar fi dacă copacii ar avea veşnic aceleaşi frunze, dacă am respira mereu acelaşi aer şi am bea mereu aceeaşi apă, adică nu ar mai fi nimic proaspăt şi împrospătat, dacă totul ar fi făcut la fel o veşnicie, după alta. Aceea este versiunea noastră de iad, nu minunea asta de viaţă în care totul se schimbă în fiecare clipă,în faţa ochilor noştri, ca un caleidoscop plin de culori şi forme, neaşteptate.
Avem multe de învăţat, multe de făcut, dar nimic de înţeles. Căci lumea şi viaţa nu ne sunt date să fie înţelese ci trăite, cu MAJUSCULE, cu ochii mari şi inima deschisă, cu minte, care să ştie să coboare în inimă şi cu o inimă care să fie ca un far, care să ne călăuzească nu către casă ci către sentimentul, convingerea şi credinţa că peste tot suntem ACASĂ mai ales dacă ştim să ne fim ACASĂ unii altora, dacă ştim să ne iubim frumos, fără a ne judeca şi a ne condamna la fiecare respiraţie, fără a ne critica, fără a ne ţese unii în jurul altora pânze veninoase de aşteptări şi interese. Este poate timpul să înţelegem că tot ceea ce se întâmplă este pornit, izvorât numai şi numai din noi şi din felul în care gândim. Dacă mai este frig şi întuneric în jur este pentru că nu ştim să deschidem ochii ca să vedem lumina soarelui pe care Dumnezeu a pus-o în noi şi dincolo de noi, dacă ne mai este teamă, este pentru că încă nu ne lăsăm mintea să coboare pe firul respiraţiei conştiente în inimă şi de acolo să cuprindă totul într-o cliptă, fără concepte, etichete, judecăţi, raţionamente, care au valabilitatea unui cerc pe suprafaţa unei ape bătute de vânt:)!
Avem atâtea daruri… TOATE LA PURTĂTOR, corpul acesta pe care îl avem dragii noştri nu este o staţie de epurare a gândurilor negre, deşi noi majoritatea pentru asta îl folosim săracul, el este UN TEMPLU, în care lumina se naşte pe sine în fiecare clipă, în care lumina lucrează minuni, în care lumina iubeşte tot şi construieşte tot. Din păcate deocamdată ne folosim corpurile pentru a ne curăţa gândurile. Frica este preluată de rinichi, răceala distantă şi neiubitoare este preluată de inimă şi plămâni, furiile devastatoare sunt purificate de stomac, mâniile mocnite şi îndelungate, de către ficat şi lista poate continua la nesfârşit. Avem impresia că ne îmbolnăvesc viruşi, guverne, alimente, apa, aerul, când colo numai şi numai mintea noastră este cea care uită că vieţuieşte într-un templu perfect, ea este cea care ne îmbolnăveşte. Aşa că dragi şi drage, azi am putea începe încetişor să deschidem ochii, ca atunci când eram mici şi ne trezeau părinţii şi afară era atâta luminaaaaaaaaaaaaa… de ne dureau toate:). Încet, încet, aşa… copăcel, să uităm pentru o clipă de tot ce ne spune mintea… să încercăm să simţim respiraţia, bătaia de inimă, Bucuria care inundă celulele, şi IUBIREA care suntem şi mai ales Minunea de viaţă pe care o avem… ca dar şi har!
Fiţi fără teamă… TOTUL E MINUNAT! Bună dimineaţa Copii frumoşi!
sursa:astrosofia.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*