Comunicați liber, fără temeri, fără orgolii și fără ideea că ” trebuie să știe și fără ca eu să îi spun”.

Comunicare - un cuvânt atât de folosit de oameni și al cărui înțeles se dovedește a fi o limbă străină pentru majoritatea! ...

Am pledat mereu pentru comunicare. Poate pentru că eu sunt o persoană căreia îi place să comunice - uneori în multe și foarte multe cuvinte - ori pentru că am cunoscut oameni care au avut un rol important în viața mea și cu care nu am reușit să mă înțeleg prea bine deoarece a lipsit comunicarea, în primul rând.

Se susține ideea că aceasta se subordonează și firii celui cu care încerci să comunici. Unele persoane pot folosi cuvintele în acest scop, altele se feresc de ele; preferă tăcerea. Noi ne împărțim în două categorii : persoane cu o fire deschisă și persoane cu o fire închisă - și fiecare știm în ce categorie ne încadrăm. În consecință reacționăm ca atare.

Admit existența acestor categorii.

Admit că unora ne este mai simplu să vorbim, ne sunt mult mai la îndemână cuvintele, imaginile, cântecele- și în general cam tot ce înseamnă formă de comunicare, încercând să o facem cât mai eficientă. Admit că putem deveni obositori vorbind mult și foarte mult, iar tăcerile noastre ridică dintr-o dată semne de întrebare odată ce le lăsăm să se aștearnă în locul cuvântului nostru.

Admit și acea categorie în care se încadrează cei cărora le este dificil să vorbească ascunzându-se, astfel, înăuntrul lor fără niciun sunet. Admit că nu sunt altfel decât prima categorie și sunt convinsă că vorbesc și ei mult, acolo, în ei, chiar dacă o fac fără să fie auziți de cei din jur.

Există un mare ”dar” aici - când vine vorba de comunicare.

În relațiile interumane este necesară comunicarea. Pentru a nu se genera confuzii, pentru a nu se naște false probleme, pentru a nu se pierde pe drum ceea ce oamenii au împreună. Comunicarea este importantă pentru a se lămuri situații incerte, comunicarea este eficientă pentru a nu rămâne situații neclare ori percepute distorsionat de cei cărora li se opune tăcerea, cuvântului lor.

Comunicarea îndeamnă dialog, mai mult ca orice, presupune un dialog. Un dialog în care fiecare îl ascultă pe celălalt. Un dialog în care fiecare, în măsura în care poate ori vrea - este indicat a privi și prin ochii celuilalt.

Un dialog nu strică niciodată. Știu, se tot vehiculează acel atât de uzitat ” tăcerea este de aur”. Din nefericire, este interpretat cu prea multă superficialitate și se tratează ca fiind o justificare a multor tăceri nejustificate. Tăcerea este de aur în împrejurări în care cuvântul este inoportun. Și atât. Când vorbim despre comunicare, tăcerea devine un impediment major. Iar aceasta, așa cum am mai spus, conduce de multe ori la haos în mintea celui care tinde către comunicarea verbală.

Da, am pledat și voi pleda mereu pentru comunicare, pentru exprimarea clară a nemulțumirilor, a formulării întrebărilor și a oferirii de răspunsuri la fel de clare și concise precum întrebările primite. Voi susține întotdeauna că, atunci când considerăm că merită a încerca o limpezire a lucrurilor, să se comunice eficient cu celălalt. Să încercăm, cel puțin. Să ne lăsăm deoparte orgoliile, mândriile și orice altceva care ne-ar transforma în statui fără reacție.

Poate că ceea ce considerăm probleme majore se vor dovedi a fi numai neghină. Poate că am ajuns datorită unor situații mai puțin fericite la unele concluzii care nu reflectă realitatea. Comunicarea dintre noi și cei de care se leagă aceste situații devine importantă, uneori chiar vitală. Merită să încercăm; de dragul nostru și de ce nu? de dragul lor.

Să nu uităm să comunicăm cu cei dragi nouă niciodată oricât de greu ni s-ar părea. Să ne gândim mereu că poate ei așteaptă, așteaptă să vorbim, poate ei așteaptă să înțeleagă ceea ce ne frământă, ceea ce ne nemulțumește, ceea ce ținem în noi. Poate că ei așteaptă de la noi un semn să știe că și nouă ne pasă, și noi vrem, și noi avem grija lor. Poate că și ei merită să le vorbim, oricât de dificil ni se pare acest lucru.

Nu în ultimul rând, noi înșine avem dreptul de a înțelege ceea ce ne doare, ceea ce ne dă peste cap echilibrul, ceea ce nu e în regulă.

Să nu uităm niciodată că nu de puține ori se pot evita - folosind comunicarea - rupturi greu de cusut ulteror, dacă nu chiar iremediabile.

Comunicați liber, fără temeri, fără orgolii și fără ideea că ” trebuie să știe și fără ca eu să îi spun”.

Dialogați !

Dialogul salvează sau leagă mai strâns, de multe ori, relațiile dintre oameni.

de Herescu Elena Laura