Ultimele cercetări din laboratoarele vieţii au confirmat: da, există viaţă după ce te desparţi de el/ea!
Cunosc vidul interior pe care sfârşitul unei relaţii de iubire îl aduce cu sine. L-am simţit în lacrimile pacienţilor ce căutau disperaţi soluţii şi răspunsuri, aşa cum l-am trăit şi prin experienţa personală. Experienţele proprii contează la fel de mult ca şi calificările profesionale pentru a fi un bun psihoterapeut.
Probabil nici o teorie sau tehnică psihologică nu te poate face să-ţi înţelegi mai bine pacienţii cât o va face experienţa şi călătoria personală în înţelegerea şi vindecarea propriilor probleme.
Despărţirile îţi întorc lumea pe dos şi trezesc tot felul de anxietăţi şi emoţii dureroase. Însă chiar şi prin această durere ţi se oferă şansa de a învăţa din experienţa avută şi să creşti într-o fiinţă mai puternică, mai înţeleaptă.
De fapt marea majoritate a învăţămintelor noastre vin prin suferinţă, dar de ce se întâmplă astfel e o altă poveste.
Vindecarea după despărţire
De ce dor despărţirile atât de mult, chiar dacă relaţia nu mai funcţiona? Separarea e dureroasă pentru că înseamnă nu numai pierderea partenerului ci şi a viselor comune şi a planurilor făcute împreună.
Relaţiile de iubire încep întotdeauna cu aşteptări mari şi cu speranţe pentru un viitor plin de frumuseţi. În iubire, banalitatea e transformată în măreţie iar imaginaţia triumfă asupra raţiunii adeseori.
Despărţirea anihilează toată înnobilarea şi transfigurarea simţită şi te coboară într-o realitate golită de orice vis de viitor, înconjurat doar de fantomele trecutului.
Despărţirea te aruncă în necunoscut, într-un teritor străin. Totul pare a fi sfărâmat: ritualul zilelor obişnuite, responsabilităţile, căminul, relaţia cu familia partenerului, relaţia cu prietenii comuni, însăşi identitatea ta este ameninţată.
Despărţirea creează nesiguranţă cu privire la viitor. Cum va fi viaţa ta fără partenerul tău? Vei mai găsi pe altcineva? Vei rămâne singur? Aceste necunoscute par deseori mai rele decât a fi într-o relaţie nefuncţională.
Refacerea vieţii după despărţire este dificilă. Este important să ştii şi să-ţi aminteşti că poţi şi că îţi vei reveni cu siguranţă, chiar mai puternic decât înainte. Timpul este magicianul în acest proces. Vindecarea se va produce în ritmul dat de acţiunile luate.
Ai răbdare cu tine şi ţine cont de următoarele idei:
* Acceptă tumultul şi emoţiile conflictuale care te vor copleşi. Este normal să simţi tristeţe, furie, anxietate, frustrare şi confuzie – emoţii ce pot fi foarte intense. Poţi simţi anxietate faţă de viitor. Ai răbdare, aceste reacţii se vor diminua cu timpul. Chiar dacă relaţia era nesanătoasa, aventurarea în necunoscut te poate speria.
* Ia o pauză. De la standardele la care erai obişnuit să funcţionezi. Este posibil să nu mai ai acelaşi randament la job sau energia de a întreţine relaţii interpersonale la acelaşi nivel. Oferă-ţi timp să te vindeci, să-ţi aduni forţele şi să găseşti noi surse de vitalitate pentru a funcţiona la parametrii ştiuţi.
* Nu te izola, nu trece prin această fază singur. Vorbeşte despre stările tale cu prietenii şi familia. Izolarea poate naşte monştri emoţionali: tristeţe, gândire negativă obsesivă, anxietate, frică existenţială de moarte. Ia-ţi aliaţi pe cei dragi şi construieşte-ţi un scut din sentimentele lor de dragoste.
Pierderile aduse de despărţire sunt multiple
* Pierderea parteneriatului şi a experienţelor comune – chiar dacă nu au fost întotdeauna fericite.
* Pierderea susţinerii, fie financiară, socială fie intelectuală sau emoţională.
* Pierderea speranţelor, planurilor şi a viselor de viitor – pierdere care poate fi chiar mai dureroasă decât cea materială. Durerea provocată de această pierdere poate trezi o frică primordială. Frică de singurătate, frică de moarte, frică de pierderea identităţii, frica dezintegrării obiceiurilor ce îţi construiau viaţa şi care îţi ofereau comfort şi siguranţă.
Specialiştii în emoţii au veşti bune însă: tindem să supraestimăm durerea ce o vom simţi când ne despărţim de un partener. Chiar dacă pare imposibil să îţi imaginezi viaţa de după el/ea, statisticile arată totuşi că numai în poezii se moare din dragoste. În realitate, ne consolăm mult mai repede decât ne-am aştepta.
Este foarte important să îţi vizualizezi viaţa de după această perioadă, când vei fi eliberat de trecut şi îţi vei reclădi viaţa.
Cum să treci de despărţire mai repede
* Nu te lupta cu sentimentele tale. Vei trece prin extreme, de la bucuria că s-a terminat la sfâşierea singurătăţii şi a nesiguranţei. Îmbrăţişează-ţi stările, nu le nega nici nu le ignora. Vindecarea implică a trece prin focul lor.
* Vorbeşte despre sentimentele tale. Nu le ascunde, nu încerca să păstrezi aparenţele – oricum nimeni nu te crede că eşti aşa de indiferent cum încerci să pari. A şti că ceilalţi sunt conştienţi de ceea ce ţi se întâmplă te va face să nu te mai simţi singur şi va grăbi vindecarea. Confesează-te unui jurnal despre gândurile şi sentimentele tale. Scrisul este foarte terapeutic şi ajută enorm în a-ţi obiectiva şi integra experienţele avute.
* Aminteşte-ţi că scopul este să depăşeşti această perioadă. Analiza excesivă sau sentimentele de ură sau dorinţa de răzbunare te vor ţine blocat în trecut. Mânia, condescendentă sau dorinţa de a-l învinovăţi pe fostul partener îţi va consuma resurse preţioase şi te va ţine pe loc. Imortalitatea încă nu a fost confirmată, aşa că e mai bine să îţi investeşti timpul pe care îl ai într-un mod înţelept, în sentimente pozitive ce te înnobilează.
* Aminteşte-ţi că există un viitor pentru tine. Chiar crezi că peste 2 ani de exemplu vei suferi la fel ca acum sau că nu vei fi întâlnit deja pe altcineva?…
Atunci când te implici într-o relaţie, fabrica de vise şi speranţe devine foarte productivă. Este foarte greu să renunţi la ele. În momentele delicate de după despărţire, gândeşte-te că va veni o vreme când vei construi alte speranţe şi alte vise, de data aceasta pe fundamente mai solide, întrucât ţi-ai învăţat lecţiile deja. Imaginează-ţi cât de multă maturitate vei avea în a-ţi alege un nou partener şi cât de diferite vor fi lucrurile în bine.
A-ţi crea diverse surse de suport este vital în acest moment. Iată cum:
*Investeşte timp în relaţii care te inspiră şi îţi dau energie. Alege înţelept oamenii din jurul tău astfel încât să nu te simţi judecat, criticat sau forţat să faci lucruri ce nu vrei să le faci.
*Găseşte un psiholog sau terapeut ce te va ajuta să înţelegi şi să treci mai uşor prin aceste momente.
*Fă-ţi noi prieteni. Descoperă noi hobbiuri, intră în noi cercuri cu interese comune, investeşte-ţi gândurile şi energia în activităţi constructive.
Un pas important este a te iubi pe tine însuţi. Va trebui să îţi reconstruieşti încrederea în tine şi stima de sine. Unul din efectele devastatoare ale unei despărţiri este că nu vei mai avea încredere în capacităţile tale, în atuurile tale, în abilitatea de a comunica lumii complexitatea ta interioară. Evită în a cădea în capcana cinismului şi generalizării. Nu toţi bărbaţii sunt insensibili (a se citi măgari) şi nu toate femeile sunt de neînţeles (a se citi nebune)…
În această perioadă de vindecare, poartă-te ca şi cum ai fi bolnav. Odihneşte-te cât ai nevoie, elimină sursele de stres şi nu-ţi asuma prea multe responsabilităţi la job.
Cum să te iubeşti mai mult:
*Ocupă-te de tine câte puţin în fiecare zi – fă o plimbare în natură, ascultă muzica ce-ţi place, fă o baie parfumată sau programează-ţi un masaj, citeşte o carte bună sau savurează un ceai exotic. Într-un cuvânt, răsfaţă-te.
*Stabileşte-ţi o rutină zilnică de urmat. Despărţirea poate crea haos în viaţa ta, de la dietă la somn. Nu te arunca în excese menite să te anestezieze. Funcţionează doar pentru scurt timp.
*Ia o pauză. Nu încerca să iei decizii importante în primele luni de după despărţire. Este foarte probabil să fie decizii proaste.
A vedea partea pozitivă a unei situaţii nu este o modalitate de a te păcăli pe tine însuţi. Este decizia unei persoane înţelepte care nu vrea să piardă timpul investit în acea relaţie şi nu vrea să repete aceleaşi greşeli. Aşadar, fă o listă cu lucrurile bune rezultate în urma despărţirii.
Câteva întrebări pe care să ţi le pui:
1. Fă un pas înapoi şi priveşte situaţia obiectiv. Cum ai contribuit la problemele relaţiei?
2. Tinzi să repeţi aceleaşi greşeli sau să alegi parteneri nepotriviţi ?
3. Analizează cum reacţionezi la stres şi cum negociezi conflictele şi incertitudinile tale. Ai putea să o faci mai constructiv?
4. Întreabă-te dacă accepţi oamenii pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce ar putea sau ar trebui să fie. Intri într-o relaţie cu speranţa că celălalt se va schimba sau îl iubeşti suficient pentru ceea ce este?
Ar trebui să încerci să nu te păcăleşti singur în acest moment. Va fi dificil, dar perspectiva repetării aceloraşi greşeli şi suferinţe ar trebui să fie suficient de indezirabilă pentru a te determina să fii sincer cu tine însuţi.
Dacă poţi înţelege motivele pentru care ţi-ai ales partenerul şi mai mult decât atât, motivele pentru care ai rămas într-o relaţie nefuncţională, ai mai multe şanse pentru a face alegeri mai bune pe viitor.
Şi nu în ultimul rând, acceptă că durerea şi dezamăgirea sunt parte din viaţă de asemeni. Am fost păcăliţi că viaţa e uşoară, că dragostea învinge mereu sau că durează o veşnicie. Eliberează-te de cunoscut şi de aşteptări măreţe şi îmbrăţişează compromisul.
Împrieteneşte-te cu nesiguranţa, învaţă să te ridici cu un curaj nebun chiar dacă ai căzut de foarte de sus, învaţă să ierţi trecutul în timp ce urzeşti un viitor mai real, mai tolerant, mai conştient. Dragostea vine întotdeauna. Întotdeauna! Aceasta este singura certitudine…
de Sofia Dumitriu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*