Am crezut mereu că bolile sunt consecinţa directă a lecţiilor noastre de viaţă, însuşite prost, în legatură directă cu “energia” moştenită de la strămoşii noştri. Deşi am citit acest lucru pentru prima dată în “Karma pură” a lui Lazarev; ulterior, am găsit, în literatura de specialitate, mai multe teorii având acest fundament. Conform acestora, dacă înlăturăm cauza “karmică” a unei boli, aceasta dispare.Totuşi, există mulţi vindecători care se laudă că te pot debloca energetic şi te pot vindeca de orice boală. La origine, vindecarea era o practică strâns înrudită cu magia.
Iată ce declară un renumit cercetător, care şi-a dedicat întreaga viaţă studiind ceremoniile de vindecare din diferite regiuni ale lumii:
”În timpul studiilor mele alături de şamani, am descoperit că există o diferenţă între însănătoşire şi vindecare. Însănătoşirea ţine de remedii şi implică rezolvarea problemelor externe, ca atunci când vulcanizezi un cauciuc, tratezi o muşcătură de şarpe sau foloseşti chimioterapia pentru a controla o tumoare. Ea nu te ajută să eviţi cuiele de pe şosea, şerpii din pădure şi nici boala care a cauzat tumoarea. Vindecarea este mult mai extinsă – este globală şi completă. Vindecarea transformă viaţa omului şi, adesea - chiar dacă nu întotdeauna - produce o tămăduire fizică. Am văzut multe cazuri de însănătoşire medicală,în care vindecarea nu a survenit. De asemenea, am văzut cazuri în care s-a produs vindecarea, dar pacientul a murit. Vindecarea rezultă din experimentarea nemărginirii. Vindecându-ne, măsurăm succesul printr-o stare sporită de bine, printr-un nou sentiment de pace, putere şi comuniune cu tot ceea ce înseamnă viaţă"
Dar să revenim la ideea de bază a acestui articol- la începuturile ei, vindecarea a fost o practică strâns înrudită cu magia. Iată ce scrie faimosul cercetător:
Magia neagră şi albă- traducere din Alberto Villoldo
”Pe când aveam vreo douăzeci de ani, mă pregăteam pentru o expediţie în Amazon, când am primit un telefon de la fundaţia care îmi sponsoriza cercetările. Aveau nevoie de un antropolog care să încheie un studiu despre vindecătorii Voodoo din Haiti. Am şovăit, pentru că ştiam foarte puţine despre practicile de vindecare de origine africană din Haiti. Funcţionarul de la fundaţie a explicat că este vorba despre doar zece zile - timp în care voi fi asistentul unui antropolog senior ce se va ocupa de proiect - şi m-a convins atunci când a precizat că îmi revizuia cererea de a mă întoarce în Amazon. Cinci zile mai târziu, am aterizat în Port-au-Prince. Antropologul senior avea aproape patruzeci de ani şi îşi petrecuse o mare parte a ultimului an în Haiti. Mi-a explicat că francezii care colonizaseră insula fuseseră cei mai răi stăpâni de sclavi din Lumea Nouă. Dacă speranţa de viaţă a unui sclav african, după venirea în America, era de treizeci de ani, speranţa de viată a unui sclav care avea nenorocul sa ajungă în Haiti, era de doar doi ani. El a continuat explicându-mi că Voodoo a fost la bază o practică de vindecare din Africa subsahariană şi că, în Haiti, a fost,de asemenea, folosită pentru a face rău duşmanilor, în special stăpânilor care se purtau fără milă cu sclavii. Tehnicile erau identice, mi-a explicat el. Practicile pe care le foloseai ca să vindeci pe cineva puteau fi folosite pentru a face rău. Aceleaşi tehnici care erau folosite pentru a stimula sistemul imunitar, pentru eliminarea tumorilor canceroase, puteau fi utilizate şi pentru a distruge sistemul imunitar, astfel încât victima să moară de pneumonie,în doar câteva săptămâni. Având în jur de douăzeci de ani, eram convins că ştiu despre ce este vorba. Magia neagră, am presupus, putea funcţiona doar asupra celor care credeau în ea. Dacă nu te supuneai acelui sistem de credinţe, nu te putea afecta. Îmi aduc aminte că îi expuneam această teorie antropologului senior, pe când stăteam la o cafenea micuţă, cu vedere la apă. M-a privit şi a zâmbit:
„Pot să pun pariu", am spus. „S-a făcut", mi-a replicat el. Am pariat pe o sută de dolari că Voodoo nu mă poate afecta. Ne-am îndreptat spre casa unui preot Voodoo, alături de care lucrase el. Bătrânul locuia într-o cocioabă din lemn, pe vârful dealului, de unde se vedea întregul oraş. După prezentările de rigoare, în creola haitiană a locului, pe care colegul meu o vorbea fluent, acesta a început să-i explice bărbatului că eu eram un sceptic, ce consideră magia sa drept o făcătură şi că dorea să-mi dea o lecţie. Înţelegeam destulă franceză cât să prind câteva cuvinte. „Nu-i face rău", a spus el. Bătrânul s-a întors spre mine şi a zâmbit. „Vrei, crezi?" a întrebat el într-o engleză stâlcită şi a râs zgomotos. Am convenit că avea să-şi facă magia în ziua de luni a săptămânii următoare, după care m-am întors în California. În ziua cu pricina, am luat cina cu prietenii, pentru a le povesti despre experienţa mea haitiană şi despre puterile vindecătoare ale Voodoo. Predicam despre importanţa ingredientului credinţă în întreaga ecuaţie, atât pentru vindecarea celor bolnavi, cât şi pentru a le face rău duşmanilor. Daca trăiai în afara unui sistem de credinte, am explicat eu, pur şi simplu nu funcţiona, iar eu eram dovada vie, de vreme ce, chiar în acea seară, cel mai priceput preot Voodoo din Haiti acţiona asupra mea - însă, inutil. Toată lumea şi-a ridicat paharul în sănătatea mea. Aceasta s-a întâmplat luni seara. Marţi şi miercuri m-am simţit bine, dar joi după-amiază am simţit o durere de cap, care, până seara, s-a transformat în migrenă. La ora opt, simţeam deja un nod în stomac, aveam spasme intestinale şi vomam incontrolabil. La miezul nopţii, am primit un telefon de la antropologul din Haiti. Nu reuşiseră să acţioneze asupra mea luni, aşa cum convenisem, dar o făcuseră în această zi. El tocmai se întorsese de la ceremonie la hotel şi voia să ştie dacă simt ceva. Am gemut în telefon şi i-am spus să se întoarcă la preotul Voodoo şi să-i ceară să desfacă vraja pe care o făcuse, în acel moment, chiar şi moartea ar fi fost o uşurare pentru mine. Dar, în dimineaţa următoare, m-am simţit bine şi am reuşit să mă conving că mă pricopsisem cu vreun vierme intestinal. Am mers la centrul medical al universităţii, unde doctorul meu mi-a făcut o serie de teste şi a constatat că nu aveam niciun fel de paraziţi. Această lecţie m-a costat o sută de dolari, care, la vremea respectivă, reprezentau o sumă considerabilă pentru un student, şi una dintre cele mai îngrozitoare nopţi din viaţa mea. Am descoperit că, aşa cum poţi ajuta oamenii folosind vindecarea energetică, le poţi face şi rău. Mai târziu, aveam să aflu că vindecarea energetică practicată de o persoană slab pregătită este adesea egală cu magia neagră, indiferent cât de bine intenţionat este vindecătorul. Magia neagră nu este practicată doar în Haiti şi pe malurile mlăştinoase din Louisiana, ci oriunde indivizi bine intenţionaţi, dar prost pregătiţi, încearcă să vindece alte persoane şi,fără să ştie, le transmit energie toxică.”
Personal, cred cu tărie în SACROTERAPIE. Sunt absolut convinsă de faptul că şi un preot, (de ex. orthodox în cazul meu) te poate ajuta să te vindeci, cu condiţia să înţelegi cauza spirituală a bolii tale şi să te pui în armonie cu Dumnezeu.
Haideţi să parcurgem împreună câteva posibile cauze legate de neplăcerile fizice.
PICIOARELE Persoanele care au probleme în această regiune sunt cele afectate de o teamă legată de viaţa materială, de viaţa fizică. Se simt izolate, abandonate. Au impresia că sunt singure pe lume, cu o grămadă de probleme de rezolvat. Această zonă a corpului are rolul de a ne conecta cu pământul, care este mama noastră. Iar pământul dispune întotdeauna de toate cele necesare pentru a-şi hrăni creaturile. De îndată ce o persoană nu mai crede în ajutorul pe care-l poate primi din jur, începe să simtă frica. Atunci corpul îi trimite un mesaj pentru a o face să devină conştientă de această frică. De multe ori, persoana respectivă devine foarte dependentă de lucruri şi de alte persoane pentru a fi fericită. În general, cei ce au probleme în această zonă sunt oameni care nu au un scop în viaţă sau se tem să îl pună în aplicare. Aşteaptă prea mult pentru ca totul să fie perfect. In general, persoanele care au probleme cu PICIOARELE, coccisul sau fesele sunt cei ce au nevoie de lucruri exterioare - lucruri sau persoane - pentru a se simţi în siguranţă, în plus, se luptă cu o situaţie sau o persoană din anturaj care pare să le ameninţe siguranţa. Nu sunt deloc în contact cu marea lor putere interioară. Le lipseşte credinţa. Problemele legate de LABELE PICIOARELOR şi de GLEZNE exprimă teama de viitor şi teama de a-şi asuma responsabilităţi. Problemele legate de DEGETELE DE LA PICIOARE se regăsesc la cei ce îşi fac griji în legătură cu detalii mărunte privind viitorul. Ar trebui să-şi folosească energia pe care o au în prezent pentru lucruri mai importante. O DURERE DE PICIOARE indică teama de viitor, teama de a merge înainte. Mesajul corpului este să acţionezi, să avansezi cu mai multă încredere şi cu bucurie, ştiind că totul merge spre mai bine. Să rămâi pe loc, în prezent nu-ţi este benefic
RINICHII Cei ce au probleme cu rinichii sunt persoane care au simţit deseori că în viaţa lor există multă nedreptate şi, în consecinţă, se simt neputincioase. Au decis fie că viaţa a fost nedreaptă în ce le priveşte, fie că părinţii au avut o atitudine nedreaptă faţă de ele. Aceasta le-a determinat să fie mereu puse pe critică. Dacă ai probleme de acest gen, e foarte important să devii conştientă de faptul că ai puterea să decizi în ceea ce priveşte propria ta viaţă. Încearcă să-ţi dai seama că toate aceste sentimente de neputinţă, senzaţia de a fi prea autoritară sau, dimpotrivă, complet lipsită de autoritate, vin din decizii luate anterior, decizii ce nu-ţi sunt neapărat benefice. PIETRELE LA RINICHI demonstrează o acumulare de lungă durată a ceea ce am descris mai sus. Persoana încearcă în van să fie mai „dură", refulându-şi emoţiile. NEFRITA este o maladie inflamatorie pe care o regăsim la cel ce reacţionează mult prea puternic faţă de dezamăgire şi eşec. Dar toate câte ni se întâmplă nu sunt decât experienţe din care învăţăm mereu câte ceva. Nu e bine să le regretăm şi să avem remuşcări. BOALA LUI BRIGHT este o altă maladie gravă a rinichilor. Cauza sa profundă este aceeaşi cu a bolilor de rinichi în general, dar mai pronunţată. Cel care suferă de această boală se consideră un eşec total.
ABDOMENUL În această zonă are loc o intensă activitate energetică fiindcă ea girează energia sexuală, energia creativităţii. Este o parte a corpului unde se situează puterea de a ne crea propria viaţă. Zona este activată când suntem în căutare de senzaţii. E bine să reţinem că, cu cât o persoană se simte atrasă numai de plăcerile simţurilor, de plăcerile pământului, cu atât mai mult se abate de la adevăratul scop al vieţii. Acest scop este de a urmări în principal trezirea conştiinţei, a înţelepciunii, a lui Dumnezeu. Simţurile trebuie utilizate pentru a-L simţi pretutindeni pe Dumnezeu şi nu numai pentru a ne procura senzaţii fizice prin hrană, băutură, sex etc. Persoana care are probleme în această zonă, în loc să-şi creeze propria viaţă, vrea să creeze viaţa celorlalţi. Respectiva se teme că nu are destulă putere şi crede că ceilalţi ar putea să-şi impună voinţa asupra sa, sau, pur şi simplu, îi lasă să o facă. Se simte deci neputincioasă faţă de cineva sau faţă de o situaţie. Toate acestea dau naştere la sentimente de frică ce afectează atât această regiune, cât şi regiunea de bază. Problemele de acest gen sunt frecvente şi la cei ce caută mereu senzaţii venite din exterior. Zona abdominală este afectată şi la cei ce au culpabilităţi sexuale.
PANCREASUL este o glandă importantă pentru digestie. Prin insulina pe care o secretă, ajută la stabilizarea nivelului de zahăr în sânge. Una dintre problemele pancreasului este hipoglicemia. Persoana afectată nu reuşeşte să se bucure de viaţă, găseşte că aceasta nu e suficient de „dulce", după gustul său. Doar zahărul reprezintă recompensa, tandreţea, afecţiunea, manifestările de dragoste. în zilele noastre, societatea în general duce lipsă de dragoste, tandreţe şi afecţiune. Cei mai mulţi aşteaptă ca fericirea să vină din exterior. Oamenii caută o recompensă consumând mai multe dulciuri. Cel afectat de hipoglicemie este o persoană care nu ştie să se apere, trece prin multe angoase şi trăieşte multă ostilitate faţă de cei din jur când aşteptările sale nu se împlinesc. Corpul îi spune că e vremea să înveţe să digere tot ce i se întâmplă, să accepte evenimentele din viaţa sa şi să se adapteze mai bine la orice situaţie, fie că a ales-o în mod conştient sau nu. Îi transmite să se bucure de viaţă, să-şi ofere mai multe recompense, ţinând cont de propriile dorinţe, în loc să le facă plăcere celorlalţi sperând că astfel va fi apreciat sau iubit mai mult.
DIABETULUI, a cărui cauză o constituie tot un pancreas bolnav, îi este caracteristic sentimentul lipsei de dragoste. Îi afectează pe cel căruia îi e foarte greu să primească dragostea şi crede că nu merită să se bucure de viaţă. Diabeticul suferă de o tristeţe profundă de care, în majoritatea cazurilor, nu e conştient. In compensaţie, are chef să mănânce multe dulciuri, paste făinoase, pâine sau orice alt aliment care produce glucoza, în afară de credinţa că-i lipseşte afecţiunea, diabeticul e convins că are şi lipsuri financiare. Cum întotdeauna culegem ce am semănat, e foarte important ca el să înţeleagă faptul că, de vreme ce-i lipseşte afecţiunea, trebuie s-o semene. Dacă îi lipsesc banii, trebuie să-i dăruiască - fără a se aştepta la ceva în schimb! Mesajul PANCREATITEI este similar cu cel al diabetului şi al hipoglicemiei. In plus, apar mânia şi sentimentul de frustrare. Mesajul pe care îl primeşti prin intermediul problemelor de pancreas este următorul: încetează să mai crezi că ai nevoie.
INIMA - O CRIZĂ CARDIACĂ este consecinţa unei vieţi trăite cu ideea că banii şi/sau puterea trebuie să aibă prioritate în raport cu bucuria şi dragostea. Inima strigă: „Ajutor! Nu mai vreau să trăiesc o asemenea viaţă! Vreau să iubesc şi să fiu iubită!".
HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ provine dintr-o tulburare emoţională de origine îndepărtată. Trăind prea multă vreme aceleaşi emoţii, ele se amplifică şi viaţa devine din ce în ce mai dramatică. Se regăseşte deseori la cineva care îşi înghite furia. Se poate manifesta şi la cineva care este centrat excesiv pe intelect, pe imaginaţie, care gândeşte prea mult şi astfel îşi pierde energia, trăind prea multe emoţii. Aceasta are ca efect tulburarea sângelui. Corpul îi spune să se calmeze, să nu mai dramatizeze si critice atât.
HIPOTENSIUNEA ARTERIALĂ este contrariul hipertensiunii. Apare la cineva care se simte învins înainte de a începe lupta şi vrea să oprească totul, spunând: „N-o să meargă, n-o să ducă la nimic!". Această persoană îşi reduce rapid nivelul de energie vitală pentru că nu se simte în stare să poarte pe umeri evenimentele din viaţa sa. Şi-a pierdut curajul şi nu mai vrea să-şi asume nici o răspundere. Dimpotrivă, se poate întâmpla ca la unele persoane hipotensiunea, dacă nu e prea accentuată, să fie normală. Dacă ai o uşoară hipotensiune, dar te simţi în plină formă, nu ai tendinţe depresive şi nici dorinţa de a abandona totul, înseamnă că aceasta e tensiunea normală pentru tine şi nu-ţi afectează calitatea vieţii.
(traducere şi adaptare după Lise Bourbeau)
Alina Maria Albert (Neagu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*