E timpul pentru curățenie generală în suflete.

Îmi fac bagajul. Am ales cea mai încăpătoare valiză și vreau să pun acolo toate nemulțumirile, toate neîmplinirile, toate regretele, toate durerile.

Vreau să împachetez binișor visele care au rămas doar vise, momentele în care m-am simțit respinsă și neînțeleasă și momentele în care am fost umilită și înfrântă.

Apoi vreau să ordonez într-un colț al valizei lacrimi, frustrări, temeri, indecizii și alegeri proaste.

M-apuc să-mi caut prin suflet toate neajunsurile, trădările, minciunile și ipocrizia. Le strâng bine pe toate și le fac loc lângă celelalte lucruri din valiză.

Ciudat… credeam că e încăpătoare, dar după ce am pus toate astea văd că mai am doar puțin loc.

Sunt sentimente pe care le ținem în inima noastră timp îndelungat, sentimente care ne fac mai mult rău decât bine și pe care le târâm după noi deși simțim cum greutatea lor ne doboară umerii. Ne ia ani buni să le acumulăm și încă atât să ne descotorosim de ele.

Ne spunem că e imperios necesar să facem curățenie în casă, în camera în care stăm sau în spațiul în care muncim, dar nu considerăm vital să ne curățim din când în când și sufletul de toată mizeria pe care o adunăm. Purtăm mereu haine curate, dar preferăm să umblăm cu sufletul pătat și murdar.

E timpul pentru curățenie generală în suflete. Zilele par mai lungi și timpul trece mai greu când ne lăsăm striviți de o greutate pe care nu o putem duce.

Hai să facem curățenie. Hai să adunăm tot ce ne întinează într-o valiză mare și să o ducem undeva departe și să uităm locul.

Eu mi-am închis valiza. Mă simt mai ușoară. 

de Galea.G