de Cornelia Mazilu
În dar v-aduc ca mărțișor
Un mugur de lumină
Ce-așteaptă cu mult dor
Să înverzească-n tihnă
În inimile tuturor.
Un prunc în el să zămisliți
Să-l creșteți în iubire,
Cu zâmbet să-l împodobiți,
Cu armonie în neștire.
În pace, bucurie să-nfloriți.
Mânia să vi-o dezbrăcați
Uitată să vă fie-n grote.
Să creștem toți îmbrățișați
Lăsând în iarnă orice pofte
De a-i vedea pe semeni dezbinați.
Ca frați când eram mici, să fim
Să împletim în alb și roș’
Câmpul din piept așa cum știm,
De spini să nu ne lăsăm roși,
La fructul altuia să nu râvnim.
Să dăruim fructul iubirii
Cum ciocârlia-și dăruiește cântul
Peste zări. Iubirea este legea firii
Izvorul viu care adapă câmpul
Ce poartă haina nemuririi.
Vă doresc tuturor să simțiți cum renașteți odată cu primăvara care se arată prin geamul naturii. Să simțiți în voi freamătul dulce al intregului Univers. Să-i simțiți chemarea la viață, la dăruire, la împăcare. Să zburdați inlauntrul vostru și nu numai, precum zburdă mieii în libertate, trăind bucuria nașterii, simțind tot ce înseamnă a trăi frumos. Vă doresc să vă strălucească soarele în piept, oameni frumoși și dragi. Să lăsați în urmă tot ce v-a apăsat peste anotimpuri...Primeniți-vă sufletul în așteptarea primăverii!
Vă iubesc, deși știți: și nu sunt doar vorbe de dragul vorbelor! N-aș mai fi aici pentru a dărui din puținul meu...
Cu iubire şi lumină, Daniela
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*